Câini

Ce nu știai despre rasa Boxer

”Gândește-te la rasa Boxer și spune-mi trei cuvinte care-ți vin în minte” m-a provocat un amic, admirator al acestui câine. M-am conformat și i-am răspuns pe nerăsuflate: ”Joacă, prietenie, curaj”. Nu ai cum să nu asociezi Boxerul cu joaca, pentru că este activitatea pe care el o adoră. Și da, este un prieten de nădejde, ba chiar unul foarte curajos. Este ușor de educat, grație obedienței sale, modest, curat, loial.

După ce am discutat cu respectivul amic zeci de minute în șir despre Boxer, mi-am adus aminte că am acasă cartea ”Prinț”, semnată Nicolae Dăscălescu. ”Prinț” nu este doar povestea Boxerului familiei Dăscălescu, ci poate fi povestea fiecărui prieten devotat. Ce mi-a plăcut și m-a impresionat au fost lejeritatea și simplitatea cu care sunt relatate viața și caracteristicile Boxerului Prinț. Dacă ești iubitor al rasei, e musai să ai cartea în bibliotecă. Până atunci, te invit să parcurgi câteva informații interesante despre acest câine simpatic.

Despre Boxer, numai de bine

Într-o altă carte dedicată în întregime rasei Boxer, Johanna Thiel scria următoarele: ”Dacă Boxerul nu ar fi existat, am fi fost nevoiți să inventăm unul! Care câine mai face acele cute caracteristice pe frunte? Ce alt câine te-ar mai fi privit atât de încrezător, încât să-ți treacă orice supărare? De foarte multe ori, Boxerii au fost numiți filozofii lumii canine, poate datorită faptului că, deși par absenți și visători, în secunda următoare sar în sus plini de energie și vitalitate, gata să se joace sau să-i protejeze pe cei dragi.” După cum bine știm, la baza caracterului unui câine stau instinctele sale și factorii ereditari, precum și modificările survenite în urma influențelor mediului înconjurător.

Caracteristice pentru Boxer sunt foarte multe trăsături şi, cu toate că acestea se situează la poluri opuse, ele coexistă în perfectă armonie. Pe de o parte Boxerul este un câine neînfricat, foarte curajos şi încrezător în propriile forţe, posedând o energie care a devenit legendară. De cealaltă parte, este recunoscut ca fiind un câine loial, foarte ataşat de familie, jucăuş chiar dacă a trecut de perioada de tinereţe, mare iubitor de copii şi suspicios cu persoanele necunoscute.

De-a lungul anilor, toate aceste calităţi l-au transformat pe expresivul „pugilist” al lumii canine, într-un câine adorat în toată lumea, un animal de companie ideal, relativ uşor de întreţinut, în ciuda staturii sale deloc mici. Dacă încă nu eşti posesor al unui Boxer este bine să ştii că unui câine care are o imensă poftă de viaţă, un chef permanent de joacă şi multă, foarte multă iubire de dăruit, îi trebuie un stăpân şi mai ales un prieten pe măsură, cu care să se afle pe aceeaşi lungime de undă! 

Drumul de la Bullenbeisser la Deutscher Boxer

De fiecare dată când tratăm istoricul unei rase canine, ne întoarcem cu interes gândurile înspre trecut, la începuturile a ceea ce astăzi a devenit o strânsă şi inegalabilă legătură dintre om şi câine. Cu alte cuvinte, o maşină a timpului, închipuită, bineînţeles, ne poartă înapoi în perioada preistorică, în China antică, Egipt şi chiar Mesopotamia. Astfel, aflăm că au fost descoperite picturi rupestre datând de prin anii 400 î.de Chr. care înfăţişau câini cu botul turtit, iar reprezentaţii ale câinilor foarte asemăntori cu Boxerul zilelor noastre au fost găsite în multe situri arheologice din întreaga lume.

O istorie a Boxer-ului nu se poate defini fără a menţiona Bullenbeiserul (care, în traducere liberă, înseamnă „cel care muşcă taurii”), cunoscut şi sub denumirea de Bulldog german, un câine care se remarca prin forţă şi agilitate. Această rasă era înrudită şi cu Barenbeisser (care, în traducere liberă, înseamnă „cel care muşcă urşi”). Unii chiar credeau că Bullenbeiser şi Barenbeisser sunt de fapt una şi aceeaşi rasă. Existau două varietăţi şi anume Brabanter Bullenbeisser şi Danziger Bullenbeisser. Rasa a dispărut în urma variatelor încrucişări realizate de-a lungul timpului.

Până în 1850, talia exemplarelor de Bullenbeisser a variat de la 40 la 70 de cm. Exemplarele mai mici erau întâlnite în zona Belgiei, iar cele mai mari în Germania. La sfârşitul anilor 1870, crescătorii germani Roberth, Konig şi Hopner au folosit Bullenbeisserul pentru a crea minunatul Boxer. Vom reveni curând în acest punct al istoriei.

În cartea Johannei Thiel: “Boxers – a complete pet owner`s manual” sunt notate câteva fragmente importante din evoluţia rasei. Autoarea nu a uitat să menţioneze faptul că Alexandru cel Mare, în urma campaniilor din India, a adus cu sine câini mari, Mastiffi, a căror trăsătură distinctivă era maxilarul mare şi puternic. Ceilalţi câini din acea perioadă erau caracterizaţi de boturile turtite. Se presupune că exemplarele aduse de Alexandru cel Mare au stat la baza grupei molossoide.

Mai înainte de a descrie un tip de câini, Molossi a fost denumirea unei populaţii din Epir, o regiune din nord-vestul Greciei Antice. Molossii au fost războinici, semibarbari, cărora li se dăduse acest nume după Moloss, fiul lui Pyrrhus şi nepotul lui Achile.

Mai târziu, cainii Molossi au început să fie folosiţi şi de romani şi au fost consideraţi invincibili până la apariţia Mastiffilor britanici, câini cu un maxilar şi mai mare şi mai puternic şi cu o forţă mai impresionantă decât a Molossilor pe care, uşor, uşor i-au și înlocuit.

Ce nu știai despre rasa Boxer

Aşadar, primele linii de bază ale Boxerului sunt formate din Molossi, Mastiffi şi cele două varietăţi de Bullenbeisser. Întorcându-ne din nou la Bullenbeisser, trebuie să menţionăm că acesta era folosit cu precădere de către vânători care îl foloseau cu succes în recuperarea vânatului. Pentru acest lucru, câinele trebuia să aibă maxilarul bine dezvoltat, destul de larg, pentru a putea prinde prada. În urma diverselor împerecheri, au rezultat câini cu maxilarul superior din ce în ce mai scurt.

Apropiindu-ne de Boxer aşa cum este percepută rasa în ziua de azi, trebuie să ştim că exemplare cu pedigree nu au început să fie crescute decât în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Bullenbeisserul din secolul al XIX-lea nu avea o tipologie definitivată. Mulţi dintre câini erau fie corciţi, fie împerecheaţi cu Bulldogi.

După cum menţionam anterior, prin anii 1870, un grup de crescători au pus bazele rasei Boxer. Un pic mai târziu, în 1895, admiratori şi crescători ai rasei şi-au canalizat forţele şi idealurile într-o direcţie comună, înfiinţând Clubul rasei Boxer (în Munchen). Este de admirat munca acelor oameni care, în absenţa unor date esenţiale despre linii de sânge şi elemente de genetică, au reuşit să dezvolte o rasă iubită şi admirată acum pe tot mapamondul.

Boxer Club – 1896

În timpul primului Război Mondial, Boxerul a fost folosit în cadrul serviciilor militare, drept câine mesager sau utilizat la căratul diferitelor pachete, dar și pentru pază şi protecţie. Abia după cel de-al doilea Război Mondial „virusul” denumit Boxer a început să se răspândească în întreaga lume. Luat acasă de către soldaţii lăsaţi la vatră, acest minunat câine a fost integrat în familii, iubit şi respectat, iar el nu a făcut altceva decât să se facă plăcut şi îndrăgit devenind, în scurt timp, companionul preferat al multor iubitori de câini.

Ce nu știai despre rasa Boxer

De ce Boxer?

Când auzi cuvântul „boxer” te aştepţi să vezi nişte pumni împărţindu-se în ring, joc de picioare sincronizat cu precizia croșeelor. Lăsând la o parte definiţia din DEX care aminteşte de BOXÉR, boxeri, s. m. Sportiv care practică boxul; pugilist. – Din fr. boxeur. trecem la cea care se pliază domeniului chinologic şi aflăm următoarele: BOXÉR (fr., engl.) s. m. Rasă de câini de pază, de origine germană, cu aspect puternic, dar armonios, cu talia de 56-60 cm, gambe foarte lungi și urechi purtate vertical, având pielea de pe cap și frunte cutată, culoare arămie, păr scurt, aspru și strălucitor. În jurul acestei denumiri s-au născut numeroase controverse.

Da, este adevărat că numele vine de la „pugilist”, de la modul în care acest câine se joacă, ţopăind pe picioarele din spate şi împingându-şi sau lovindu-şi partenerul de năzbâtii cu membrele din faţă. Da, da, parcă ar boxa. Mănuşi îi mai trebuie, un ring amenajat şi lecţii de la maestrul Rocky!

Însă nu toţi erau mulţumiţi de această denumire. Într-un ghid al posesorului rasei Boxer, Andrew H. Brace nota: „este neplăcut ca un popor foarte naţionalist să-şi denumească una dintre cele mai faimoase rase de câini folosindu-se de un nume englezesc.” Însă lucrurile nu stau întocmai, pentru că lingviştii şi istoricii nemţi au scos la iveală faptul că denumirea „boxer” a fost folosită într-un text din „Deutsches Fremdwörterbuch” (Dicţionarul nemţesc al cuvintelor străine), citând un autor numit Musäus care, în 1782, scria: „daß er aus Furcht vor dem großen Baxer Salmonet … sich auf einige Tage in ein geräumiges Packfaß … absentiret hatte”.

Ce nu știai despre rasa Boxer

„Fiind un câine de pază şi apărare, Boxerul are o musculatură dezvoltată şi elastică. Osatura este puternică, dar nu greoaie. Ţinând seama de utilitatea lui, talia mică nu este de dorit. Nobleţea Boxerului este dată de întreaga lui conformaţie fizică, de linia frumoasă a gâtului, de arcuirea liniei abdomenului, de forma caracteristică a capului, ţinuta fermă şi nobilă, musculatura uscăţivă, epiderma elastică, părul lipid de corp, culorile pure.”  (Padnevici D. Gleb – „Opinii despre Boxer”, buletinul documentar „Câinii noştri”, nr. 4/anul al IX-lea)

În 1782, „Baxer” era echivalentul lui „Boxer”. Ambele cuvinte şi anume verbul „boxen”/”to box” (engl.) şi substantivul „boxer” erau cuvinte folosite în Germania secolului al XVIII-lea. Termenul „Boxl”, scris uneori „Buxn” sau „Buchsen” în dialectul bavarez, înseamnă „pantaloni scurţi de piele” sau „boxeri” (cu sensul de indispensabili).

Apropiindu-se mai mult de istoria rasei, Brace vine cu o teorie conform căreia numele rasei şi-ar avea originea în denumirea micului Bullenbeisser, Brabanter, cunoscut şi sub numele de „Boxl” , Boxer fiind o adaptare a acestuia, survenită de-a lungul timpului.

Mai există o teorie bazată pe faptul că, în Munchen, în vremea în care rasa era încă în formare, exista câinii denumiţi Bierboxer. Aceştia erau rezultatul încrucişării dintre Bullenbeisser şi alte rase similare. „Bier”/”Beer” (bere) probabil se referă la „Biergarten”, celebrele berării nemţeşti, terase în aer liber, unde oamenii obişnuiau să meargă însoţiţi de câini. Deci, denumirea de „Deutscher Boxer” poate deriva din „bierboxer” şi „boxer”.

Ce nu știai despre rasa Boxer

Într-un fragment din cartea lui Milo G. Denlinger („The Complete Boxer”) se specifică: „Se spune că numele de Boxer i-a fost atribuit în glumă de către un călător englez care a remarcat tendinţa câinelui de a se juca lovind cu labele de parcă ar boxa. Acest lucru este destul de îndoielnic. O asemenea acţiune se poate finaliza chiar cu un membru rupt. Un crescător german cu o experienţă de 40 de ani în creşterea câinilor mărturiseşte că Boxerul nu-şi foloseşte membrele pentru a „boxa” ci… capul. El va lovi (nu va muşca) o pisică, de exemplu, cu botul, destul de tare încât să o dărâme, la fel cum împinge şi o minge. Sau, probabil, din moment ce dicţionarul explicativ nemţesc defineşte cuvântul „boxer” prin luptător, denumirea rasei se referă la calităţile sale de luptător, nu la tehnică.”

Boxer este şi numele unui câine deţinut de John Peerybingle, personajul principal din romanul „The Cricket on the Hearth” al lui Charles Dickens. Asta indică faptul că „Boxer” era un nume des întâlnit la începutul secolului al XIX-lea, înainte de definitivarea rasei, spre sfârşitul secolului al XIX-lea. De asemenea, denumirea se poate datora şi numelui primelor exemplare, de exemplu „Lechner’s Box”.


„Popularitatea Boxerului se datorează înfăţişării lui oarecum ieşite din comun, caracterului lui jucăuş, tandru, dar care poate fi extrem de dur atunci când este pus în situaţia de a-şi apăra stăpânul, cu abnegaţie şi chiar cu preţul vieţii. Este un câine extrem de puternic. În timpul atacului nu latră, ci mârâie. Are un caracter sincer şi cinstit. Este uşor de întreţinut, se pretează la dresaj. Descrierea acestei rase se regăseşte în standardul nr. 144, elaborat de crescătorii bavarezi şi recunoscut de Federaţia Chinologică Internaţională.” (Padnevici D. Gleb – „Opinii despre Boxer”, buletinul documentar „Câinii noştri”, nr. 4/anul al IX-lea) 

Câteva elemente de standard

Standard FCI N°144/09.07.2008

Ţara de origine: Germania.

Utilizare: câine de companie, pază şi apărare, câine de lucru.

Clasificare: grupa a 2-a – Pinscheri şi Schnauzeri – Câini de tip molossoid – Câini elveţieni şi câini de turmă. Secţiunea 2.1. – Rase molossoide, tip mastiff. Cu probă de lucru.

Aspect general: Boxerul este un câine de talie medie, cu blană netedă, bine construit, compact, cvadratic şi cu osatură puternică. Muşchii săi sunt uscăţivi, puternici, bine conturaţi. Mişcarea sa este vioaie, puternică, cu aspect nobil. Boxerul nu trebuie să fie prea greoi dar nici uşor sau fără substanţă.

Proporţii importante:

a) Lungimea corpului/Înălţimea la greabăn: cvadratic, ceea ce înseamnă că linia orizontală a spatelui este perpendiculară pe linia verticală care trece prin umăr şi pe cealaltă linie verticală, care trece prin crupă, în acest mod definindu-se liniile pătratului.

b) Adâncimea toracelui/Înălţimea la greabăn: pieptul trebuie să coboare până la linie coatelor. Adâncimea toracelui este jumătate din înălţimea la greabăn.

c) Lungimea punţii nazale/Lungimea capului: lungimea punţii nazale în raport cu lungimea craniului trebuie sa fie de 1 : 2 (măsurată din vârful nasului până la colţul interior al ochiului şi de la colţul interior al ochiului până la occiput).

Comportament/Temperament: Boxerul trebuie să aibă siguranţă de sine, curaj, să fie calm şi echilibrat. Temperamentul are o importanţă majoră şi necesită o atenţie deosebită. Sunt renumite devotamentul şi loialitatea pentru stăpân şi întreaga familie, atenţia şi curajul ca şi câine de protecţie. Este inofensiv faţă de cei ai casei, dar suspicios cu străinii. Este bucuros şi prietenos când se joacă, dar neînfricat când este pus într-o situaţie serioasă. Este uşor de educat datorită aplombului, curajului şi agerimii naturale. Boxerul este un câine modest şi curat. Este îndrăgit şi apreciat de familia din care face parte şi în calitate de protector, companion şi câine utilitar. Caracterul său este demn de încredere, fără a fi şiret sau viclean, chiar şi atunci când este bătrân.

Ce nu știai despre rasa Boxer

„În concluzie, despre această rasă se poate spune că a fost creată de germani, are strămoşi moloşi şi nume englezesc care vine de la box, datorită gustului acestor câini pentru pugilat. Ei se folosesc de picioarele din faţă pentru a se lupta ca şi boxerii în ring.” (Nicolae Dăscălescu – „Prinţ”) 

Sursă foto: freepik.com

Bibliografie/Referințe:

“Opinii despre Boxer” articol semnat de dl. arbitru Padnevici D. Gleb şi apărut în buletinul documentar ”Câinii noştri” nr.4, anul al IX-lea.

”Prinț”, Nicolae Dăscălescu

“Boxers – a complete pet owner`s manual”, Johanna Thiel

“The everything Boxer Book – a complete guide to raising, training and caring for your Boxer”, Karla Spitzer

“The Boxer Handbook”, Joan Hustace Walker

Federation Cynologique Internationale: FCI-Standard Nr. 144/09.07.2008 (www.fci.be)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *