Eurasier – la graniţa dintre Chow-Chow şi Wolf-Spitz
La începuturile sale a fost cunoscut sub denumirea de „Wolf-Chow”, dar, după ce a fost încrucişat cu un Samoyed, numele i s-a schimbat în Eurasier. Istoria acestei rase este strâns legată de numele lui Julius Wipfel. După cel de-al doilea război mondial, familia Wipfel s-a stabilit în oraşul Weinheim din Germania. Capul familiei, Julius, era un mare iubitor de câini şi niciodată din preajma sa nu au lipsit acești dragi companioni. Copil fiind, apoi adolescent, era fascinat de caracteristicile câinilor nordici. Întâmplarea a făcut ca Julius Wipfel să găsească un astfel de câine într-un adăpost canin. Câinele rămăsese aici pentru că trupele Canadiene care staţionaseră în Mannheim îl părăsiseră. Julius l-a botezat „Canadianul”.
Cuprins
Canadianul
Potrivit lui Julius, Canadianul era câinele de sanie perfect, care s-a integrat imediat şi surprinzător de bine în noua lui familie. La doar trei zile de la sosirea lui în sânul familiei Wipfel, Canadianul nu mai lăsa niciun străin să-i calce curtea şi devenise protectorul copilului. Zi de zi, acesta îi uimea cu personalitatea sa deosebită şi inteligenţa de care dădea dovadă. Dar, pe lângă aceste puncte pozitive, mai deţinea şi unele caracteristici care nu se potriveau tocmai bine cu viaţa de familie.
Julius Wipfel a observat un grad crescut de independenţă în comportamentul Canadianului şi agresivitate faţă de străini. „Inteligenţa sa şi caracterul rebel erau diferite în comparaţie cu cele ale altor câini”, nota Wipfel.
Bella von der Waldmuhle
Pe la jumătatea anilor `50, familia Wipfel a început să-i caute un succesor Canadianului. Pentru că nu au găsit un câine care să-i semene, s-au decis asupra unei femele de Wolf-Spitz: Bella von der Waldmuhle. Deşi era o căţea cu un temperament plăcut şi foarte frumoasă, Bella nu se putea compara cu Canadianul.
Într-o zi, Elfriede Wipfel i-a făcut o sugestie soţului său: „De ce nu creăm noi o rasă asemănătoare atât cu Canadianul cât şi cu Bella?” Julius Wipfel, care devenise un membru activ al Clubului de Spitz, studiase deja cu mare interes cam tot ce se putea din literatura cu specific chinologic, studii, cercetări, standarde etc. „Nu cred că doar din întâmplare am dat peste cartea scrisă de Lorenz (n.r. Konrad Lorenz). Monta neplanificată dintre Chow-Chow şi Alsacian mi-a atras atenţia şi descrierea minunatului caracter al căţeluşilor de Chow-Chow m-a fascinat imediat.” spunea Wipfel.
Acum, acesta îşi dorea să acumuleze cât mai multe cunoştinţe despre rasa Chow-Chow. Nu doar citea tot ce se putea în domeniu, dar chiar devenise şi arbitru chinolog specializat în aprecierea şi evaluarea rasei în cadrul expoziţiilor chinologice.
În martie 1959, Bella von der Waldmuhle aştepta primul său cuib, iar Elfriede Wipfel, soţia lui Julius, scria familiei Baldamus următoarele rânduri: „Dragii mei! Prietenul nostru Schneider ne-a informat recent că sunteţi interesaţi de un Wolf-Spitz, dar că încă nu cunoaşteţi bine rasa. De aceea, aş vrea să vă ofer eu unele informaţii (…)”. Elfriede continuă să le descrie rasa în profunzime, punând accent pe părţile bune ale acesteia. De asemenea, le-a scris şi despre aşteptările lor cu privire la cum ar trebui să fie stăpânii puiuţilor.
La scurt timp, Asta von der Bergstraße, unul dintre puii Bellei, urma să devină companionul familiei Baldamus din Jagerhof, Mittelberg. Mai târziu, Asta avea să devină prima femelă reproducătoare a canisei „vom Jagerhof”, din care au descins foarte multe exemplare de Eurasier.
Parteneriatul Wipfel – Baldamus
Pentru a crea o nouă rasă, Julius Wipfel a început un parteneriat cu Charlotte Baldamus. Julius s-a documentat minuţios pentru a demara proiectul în urma căruia avea să se nască rasa „Wolf-Chow”. Totul trebuia să fie foarte bine pus la punct, întocmai după modelul lui Lorenz, să se împerecheze exemplare de bună calitate, cu cele mai echilibrate calităţi – şi, ca să folosim întocmai cuvintele lui Konrad Lorenz – „să se combine ambele seturi de calităţi, atât cele ale lui „Canis Aureus” cât şi cele specifice „Canis Lupus”.
Pentru crearea „Wolf-Chow-ului” s-au folosit exemplare de Wolf-Spitz – o rasă veche, ale cărei origini preistorice îşi aveau rădăcinile în Canis Familiaris Palustris – şi exemplare de Chow-Chow. Mai târziu, avea să se folosească şi Samoyede-ul pentru a defini rasa ce astăzi ne este cunoscută sub denumirea de Eurasier!
Eurasier – Un câine bine temperat
Eurasier-ul este un câine sigur pe sine, calm, care rezistă oricărei provocări. Este un bun câine de pază, tot timpul alert şi vigilent, dar fără a fi prea… „guraliv”! Este foarte ataşat de copii, ceea ce-l face să fie privit ca un bun câine de familie, gata oricând să fie pe plac stăpânului. Este suspicios faţă de străini, dar fără a fi timid. Pentru a-i fi dezvoltate toate aceste calităţi de bază, Eurasier-ul trebuie bine socializat şi educat, în acelaşi timp.
Nu trebuie ţinut legat sau închis în padoc, ci trebuie să se bucure din belşug de activităţi fizice variate. Nu este un câine care necesită arbitraj pentru probe de lucru, dar asta nu înseamnă că nu poate fi utilizat în anumite sporturi canine! Se pare că Eurasier-ului îi plac cu precădere Agility şi Cross-country. Bineînţeles, toate exemplare adoră activităţile pe care le desfăşoară împreună cu familia, plimbările în natură şi jocurile de orice fel.
Se pare că scopul lui Wipfel era de a crea câinele perfect. Acesta, în accepţiunea lui, trebuia să fie: un câine cu un temperamet deosebit, de talie medie, dar robust în acelaşi timp, cu cap şi corp elegante, inteligent, să nu fie gelos, să fie atent cu cei mici, să nu aibă o personalitate foarte impunătoare. Cei care cunosc rasa Eurasier pot spune că dorința lui Wipfel a fost realizată.
Chiar dacă rasa a fost creată în 1960, abia în 1973 avea să fie recunoscută de Asociaţia Chinologică din Germania.
Sursă foto: pixabay.com
One Comment
Pingback: