Chihuahua – îl porţi cu tine mereu!

Este cel mai mic câine din lume, preferatul vedetelor care nu mai contenesc în a se înfăţişa alături de el, pe la toate evenimentele mondene. De-a lungul timpului, a trecut de la stadiul de câine sacru care-l servea pe zeul Oxaca, la câinele toltecilor (civilizaţie mexicană antică), apoi a fost venerat chiar de Montezuma al II-lea care domnea peste azteci, iar în zilele noastre este o vedetă în toată regula, fiind preferat şi de renumiţi regizori, spre deliciul publicului amator de filme cu câini.

Mulţi nu ştiu că istoria rasei Chihuahua a început cu mult, mult timp în urmă, în Mexic. Se spune că Chihuahua era considerat câine sacru, servindu-l pe Oxaca, marele zeu al soarelui, astfel încât trebuia tratat ca oaspete venit pe Pământ! Legenda spune că zeul Oxaca a dăruit acest câine oamenilor coborând din cer, pentru a îi apăra de Quetzalquatl – Şarpele cu pene sau „şarpele înaripat”. De aici se pare că i se trage şi numele de Chihuahua – „micul câine din cer”.

Trecând peste originea mitologică, o explicaţie mai palpabilă a rădăcinilor micului Chihuahua vine tocmai din vremea toltecilor, o civilizaţie mexicană antică, datând din secolul al IX-lea. Este cunoscut faptul că toltecii creşteau nişte câini mici cu părul lung (denumiţi în acea perioadă Techichi) care semănau foarte bine cu Chihuahua din zilele noastre. În secolul al XIV-lea, toltecii au fost atacaţi şi cuceriţi de azteci. În această perioadă, micuţii câini au fost veneraţi de aristocraţia aztecă, reprezentări ale acestora fiind întâlnite şi în palatul lui Montezuma al II-lea.

Invazia spaniolilor a pus capăt acestei perioade din istoria rasei şi se pare că exemplarele care au supravieţuit masacrului făcut de conchistadorii lui Fernando Cortez au fost ulterior împerecheate cu alţi câini de talie mică. Până în secolul al XIX-lea, nu s-a mai ştiut nimic de aceşti câini mici. Ţăranii mexicani din provincia Chihuahua au început să vândă exemplare de Chihuahua nord-americanilor care călătoreau frecvent în Mexic.

În Statele Unite, noua rasă a fost foarte repede îndrăgită, iar nord-americanii au fost şi cei care s-au ocupat de selecţia ei, dar şi de standardizare. Primul standard recunoscut nu prevedea existenţa a două varietăţi şi exemplarele erau prezentate şi împerecheate fără să se ţină seama de acest aspect. Abia în 1952, Chihuahua cu păr lung a fost recunoscut drept varietate de sine stătătoare.

Chihuahua – o rasă care are nevoie de multă dragoste

Chiar dacă este mititel şi graţios, Chihuahua este totuşi un câine: el trebuie educat de mic şi îngrijit cu multă dragoste. Pentru a avea un cățel fericit trebuie să ne jucăm cu el, să-l plimbăm, să-i asigurăm o alimentaţie adecvată şi să-l iubim foarte mult. Ai grijă: nu-l răsfăţa exagerat pentru că poate deveni capricios, emotiv şi, uneori, chiar agresiv. Pe cât este de ataşat de familie, pe atât este de distant şi reticent cu străinii. Tocmai de aceea, chiar de când e puiuț, un Chihuahua trebuie socializat corespunzător, pentru a nu deveni arţăgos sau gelos.

Chihuahua – câinele ideal pentru apartament 

Datorită dimensiunilor sale mici, Chihuahua este ideal pentru persoanele care locuiesc într-un apartament. Are tendinţa de a nu fi prea tolerant cu copiii, dar, oferindu-i educația potrivită pot deveni cei mai buni prieteni.

CHIHUAHUA – Educație şi întreţinere

Pentru a educa un Chihuahua este nevoie de multă răbdare şi perseverenţă, micuţul fiind destul de încăpăţânat. Chiar şi cei mai îndărătnici căţei răspund pozitiv dacă sunt recompensaţi cu gustarea perferată. Socializarea este şi ea foarte importantă pentru buna integrare a câinelui. Atât dresajul de obedienţă, cât şi socializarea trebuie să înceapă din copilăria căţelului. După cum vei citi mai jos, în standardul rasei, există şi o varietate de Chihuahua cu păr lung.

E bine să știi că un Chihuahua cu păr lung trebuie periat regulat pentru a preveni încâlcirea părului, iar cei cu blăniţa scurtă vor fi periaţi ocazional, utilizând o perie-mănuşă de cauciuc.

În general, Chihuahua este un câine sănătos şi rezistent. Cu toate acestea, au fost semnalate următoarele afecţiuni ale rasei:

• hidrocefalia: afecţiune caracterizată prin acumularea de lichid la nivelul creierului;
• hipoglicemia: afecţiune asociată cu scăderea periculoasă a nivelului de glucoză în sânge;
• luxaţia patelară: tulburare care afectează rotula;
• criptorhidismul: tulburare manifestată prin lipsa migrării unuia sau a ambelor testicole în scrot;
• colabarea traheei: micşorarea diametrului traheei care determină o tuse persistentă.

Este indicat să eviţi îngrăşarea acestor căţei pentru că obezitatea poate duce la îngustarea căilor respiratorii.

Chihuahua este o rasă longevivă, multe exemplare ajungând la vârste cuprinse între 16 şi 18 ani. 

Chihuahua – Elemente de standard

Standard FCI nr. 218 din 04.10.2019

Ţara de origine: Mexic.

Data publicării standardului original în vigoare: 04.10.2019.

Utilizare: câine de companie.

Clasificare FCI: grupa a 9-a, Câini de companie şi „toy”, secţiunea 6, fără probă de lucru.

Chihuahua este privită ca cea mai mică rasă din lume, purtând numele celui mai mare stat al Republicii Mexic – Chihuahua. Unii presupun că acest câine obişnuia să trăiască în sălbăticie, în timpul civilizaţiei Toltece. Populaţia Toltecă ar fi capturat şi domesticit acest câine. Statuete ale unui câine „toy” numit „Techichi”, care a trăit în Tula, câine similar cu Chihuahua din zilele noastre, erau utilizate ca decoraţiuni în arhitectura oraşului.

Aspect general: corp compact; particularităţile importante sunt date de aspectul capului care are formă de măr şi de coadă, care are lungime medie, este purtată sus, curbată sau arcuită, descriind un semicerc, astfel încât vârful să fie îndreptat către şale.

Proporţii importante: lungimea corpului depăşeşte uşor înălţimea la greabăn; este dorită forma corpului care se poate înscrie aproximativ într-un pătrat, în special la masculi; la femele, datorită funcţiei de reproducere, este admis corpul ceva mai lung.

Comportament/Temperament: vioi, gălăgios, plin de viaţă, atent, foarte curajos.

Regiune craniană

Craniu: foarte rotund, în formă de măr, putând prezenta sau nu o fontanelă micuţă.

Stop: privit din faţă este bine marcat, adânc, lat; deasupra botului este bombat.

Regiune facială

Trufă: sunt admise toate culorile; moderat de scurtă.

Bot: scurt, privit din profil este drept; lat la bază, se subţiază progresiv spre vârf.

Buze: subţiri, bine unite.

Obraji: foarte puţin dezvoltaţi; nu sunt proeminenţi.

Maxilare/Dinţi: muşcătură în foarfece sau în cleşte; prognatismul superior sau inferior, precum şi toate celelalte articulaţii defectuoase ale maxilarelor, vor fi penalizate sever.

Ochi: mari, rotunzi, foarte expresivi, plini de viaţă, strălucitori, de culoare foarte deschisă sunt admişi, dar nu sunt de dorit.

Urechi: mari, erecte, deschise, late la bază, subţiindu-se spre vârful uşor rotunjit; în repaus, stau înclinate lateral în unghi de 45 de grade.

Gât: linia gâtului este armonios arcuită; de lungime medie; mai gros la masculi decât la femele; nu prezintă salbă; în cazul varietăţii cu păr lung este de dorit prezenţa unei blăni mai lungi pe gât, care să formeze un guler bogat.

Corp: compact, bine structurat; linia spatelui dreaptă; greabăn puţin marcat; spate scurt şi ferm; şale foarte musculoase; crupa lată şi puternică nu este oblică; privit din profil, toracele este lat şi descrie o linie descendentă; coaste bine arcuite; privită din faţă, cutia toracică este destul de largă, iar privită din profil, ajunge până la nivelul coatelor şi nu are formă de butoi.

Coadă: prinsă sus, de lungime moderată, groasă la bază, subţiindu-se spre vârf; felul în care este purtată reprezintă o particularitate a acestei rase: este ridicată, arcuită sau curbată în semicerc, cu vârful îndreptat spre şale, lucru ce conferă corpului un echilibru armonios; textura părului care acoperă coada variază în funcţie de roba câinelui: la varietăţile cu blană lungă, coada prezintă falduri; în repaus, coada este lăsată în jos, iar vârful ei este uşor curbat.

Membre

Membre anterioare: drepte, destul de lungi; privite din profil, sunt bine echilibrate, cu un metacarp uşor îndoit, solid, flexibil; umerii nu sunt proeminenţi şi sunt moderat de musculoşi, prezentând o bună angulaţie a articulaţiilor scapulo-humerale; coatele, ferme şi bine lipite de corp, conferă câinelui libertatea de mişcare necesară.

Membre posterioare: echilibrate, paralele, musculoase; cu oase lungi; prezintă o bună angulaţie a articulaţiilor coxo-femurale şi a jareţilor; jaret scurt; priviţi din spate, jareţii sunt drepţi, verticali, nici apropiaţi (închişi), dar nici depărtaţi (deschişi).

Labe: foarte mici, ovale, cu degete bine separate, dar nu prea lungi (nu este nici labă de iepure, dar nici de pisică); unghii foarte bine curbate, moderat de lungi; cuzineţi plantari bine dezvoltaţi şi foarte elastici; ghearele trebuie tăiate în mod frecvent.

Alură: pas lung, elastic, energic, cu o bună întindere a membrelor anterioare şi o puternică propulsare a celor posterioare; priviţi din spate, jareţii trebuie să se mişte descriind linii aproape paralele; amprentele membrelor posterioare le acoperă pe cele anterioare; atunci când viteza creşte,  membrele au tendinţa de a converge spre linia centrală de gravitaţie; alura rămâne elastică, degajată, facilă, capul este ţinut sus, iar spatele este ferm.

Piele: netedă, elastică pe toată suprafaţa corpului.

Robă

Textura părului: în funcţie de lungimea părului, există două varietăţi în cadrul acestei rase.

Varietatea cu păr scurt: păr scurt drept; în prezenţa subpărului, părul este ceva mai lung; este acceptată prezenţa unui păr mai dispersat pe gât şi pe burtă; blana este mai lungă pe coadă şi pe gât, dar mai scurtă pe faţă şi pe urechi; este lucioasă şi mătăsoasă la atingere; câinii fără păr nu sunt acceptaţi.

Varietatea cu păr lung: firul trebuie să fie fin, lucios, mătăsos, drept sau uşor ondulat; este de dorit prezenţa unui subpăr nu foarte des; blana este mai lungă şi formează un guler în jurul gâtului, franjuri la urechi, pe partea posterioară a membrelor anterioare şi posterioare şi pe labe, precum şi falduri pe coadă; exemplarele cu păr lung a căror robă se aseamănă cu cea a Bichonului Maltese nu sunt acceptate.

Culoare: sunt acceptate toate culorile, în toate nuanţele şi combinaţiile posibile.

Talie şi greutate: în cazul acestei rase, nu se ţine prea mult cont de talie, ci îndeosebi de greutate (între 1 – 3 kg, greutatea ideală este între 1,5 – 2,5 kg).

Greutate: variază între 500 de grame şi trei kg.; sunt preferate exemplarele care cântăresc între un kg şi două kg.; câinii care depăşesc trei kg. sunt descalificaţi.

Defecte: toate excepţiile de la caracteristicile menţionate anterior sunt considerate defecte şi vor fi penalizate în funcţie de gravitatea lor (ochi mici, bot lung, urechi ascuţite, coadă scurtă, spate curbat sau înşeuat, corp lung, membre scurte, coate distanţate de corp, posterior ridicat, cutie toracică plată, crupă oblică, coadă greşit prinsă, răsucită sau scurtă, prognatism superior sau inferior, absenţa dinţilor, maxilare deformate, dinţi în plus, luxaţia rotulei).

Defecte eliminatorii:

• în cazul varietăţii cu păr lung: exemplarul are părul prea lung, fin şi asemănător cu cel al Bichonului Maltese;
• în cazul varietăţii cu păr scurt: păr rar (alopecie);
• urechi căzute sau scurte;
• absenţa cozii;
• greutate mai mare de trei kg.;
• corp extrem de longilin;
• exemplar slab sau costeliv (sub 1 kg).

N.B. Masculii trebuie să aibă două testicule aparent normale, complet coborâte în scrot.   

Știai că?

Se pare că mult îndrăgita Marilyn Monroe iubea la nebunie animalele. În special câinii. „Îmi plac animalele. Dacă vorbeşti cu un câine sau cu o pisică, acestea nu-ţi vor spune niciodată să taci!” mărturiseam regretata Marilyn. Primul căţel al lui Marilyn a fost Tippy. A urmat Collie-ul Muggsie, pe care Marilyn l-a primit de la primul ei soţ, Jim Dougherty. În 1948, când avea să semneze un contract cu Columbia Studios, Marilyn deţinea un Chihuahua pe nume Josepha.

Sursă foto: pixabay.com