Australian Cattle Dog – cel mai simpatic ”văcar”
Prima oară când am văzut un exemplar de Australian Cattle Dog a fost în cadrul unei expoziţii chinologice internaţionale, la Arad. De fapt, am văzut două exemplare, doi căţei minunaţi aparţinând crescătorului Karel Eeckhout. ”Da` ce-au, dragă, așa special câinii ăștia?” m-a întrebat, curioasă, o prietenă căreia i-am povestit cu încântare despre ”australieni”. ”Pot să jur că am mai văzut undeva rasa aceasta. Gata! Mi-am adus aminte. În seria Mad Max. Câinele lui Mel Gibson era Australian Cattle Dog. Și cum să nu-mi placă? Sunt roșcați! Bine, nu toate exemplarele. Mai există și cele… albăstrui. Blue Heeler și Red Heeler. Dar hai mai bine să-ți spun povestea rasei. Doar așa vei înțelege de ce este specială.”
Fiecare rasă are o țară a sa care fie a creat-o, fie a adoptat-o. În cazul de față, Australia a fost ”mama” celui supranumit ACD sau Cattle Dog, câinele care mâna turmele de vite. Iată că am aflat și cu ce se ocupa australianul nostru: mânarea turmelor de vite pe distanțe lungi în zone cu teren destul de aspru și dificil de parcurs.
Prin secolul al XIX-lea, un fermier din New South Wales, pe numele său Thomas Hall, a împerecheat câinii pe care-i foloseau văcarii din ținutul Northumberland cu exemplare de Dingo pe care le domesticise. După moartea lui Hall, în 1870, produșii rezultați în urma acelei ”combinații” au fost accesibili nu doar pentru familia fermierului și asociații ei. Treptat, au fost dezvoltate două varietăți, două rase moderne: Australian Cattle Dog și Australian Stumpy Tail Cattle Dog. Scriitorul și chinologul Robert Lucian Stanislaus Kaleski a avut un rol important în creșterea și dezvoltarea Australian Cattle Dog, de altfel fiind și cel care a redactat primul standard al rasei.
Cuprins
Australian Cattle Dog – energic, inteligent și incredibil de loial
Nu e nici prea mare, dar nici prea mic. Îl încadrăm la rase de talie medie. Apariția lui emană forță și hotărâre. Are părul scurt, în două variante de culoare. Fie este maroniu-roșcat, fie negru-albăstrui. De aici și-a atras poreclele ”Red” și ”Blue” Heeler. De la culoarea robei și de la modul de a mâna vitele, mușcându-le de călcâie/zona de la nivelul copitelor.
Exemplarele dintr-o linie de sânge prezentă în Queensland, Australia, prin anii 1940, o excelentă linie de show, a căpătat denumirea de Queensland Heeler. Ca majoritatea câinilor cu meserii asemănătoare (paza și mânatul oilor, vitelor, etc.) Australian Cattle Dog are un nivel de energie ridicat și se poate lăuda cu o inteligență sclipitoare.
Răspunde pozitiv la o educație bine structurată, mai ales dacă este interesat de ceea ce i se predă, este corect stimulat și recompensat. La origine, a fost creat pentru a mâna vitele mușcându-le de picioare. Instictul nu le-a pierit, din contră, sunt buni și acum pentru meseria de bază, dar atunci când în familia din care fac parte sunt și copii, aceștia riscă să fie capsați de piciorușe când vor alerga prin curte.
Nu e o regulă, însă majoritatea ”australienilor” procedează astfel. La acest câine, simțul loialității întrece orice altă calitate. Din momentul în care s-a atașat de stăpân acesta devine centrul universului său. Reversul medaliei este latura prea posesivă și ultra protectoare a câinelui.
Este un câine ușor de îngrijit. Necesită un periaj temeinic în perioadele de năpârlire și îmbăiere atunci când blana a devenit prea îmbâcsită. În general, vorbim despre o rasă destul de sănătoasă. Însă, la fel ca majoritatea câinilor, are câteva probleme specifice printre care se numără surditatea și orbirea progresivă (ambele ereditare).
Speranța de viață se situează undeva între 12 și 14 ani. Un lucru este sigur: un astfel de prieten te va ține departe de plictiseală și sedentarism. Se pretează sporturilor canine dintre cele mai solicitante, de la Herding până la Agility și Flyball, dar și activităților mai cuminți și liniștite, fiind un bun câine de terapie.
***
Să recapitulăm…
În 1802, Thomas Hall și familia sa s-au stabilit în New South Wales. Până în 1825, familia Hall a stabilit două zone din Upper Hunter Valley unde să-și țină turmele de vite. Apoi a început să se extindă înspre Liverpool Plains, New England și Queensland. Ca să-și ducă cirezile la târgurile din Sydney, Thomas întâmpina o problemă. Nu era lucru ușor să muți câteva mii de vite dintr-un loc în altul, pe distanțe lungi, parcurgând terenuri abrupte sau prea dure.
Deci, avea nevoie de un câine de cireadă. Tocmai din Northumberland Thomas Hall a adus câțiva câini potriviți acestei îndeletniciri: Northumberland Blue Merle Drovers Dog. Thomas Hall a împerecheat acești câini cu câțiva Dingo pe care el îi domesticise. În 1840, avea să se bucure de rezultatele obținute, ba chiar să se folosească de abilitățile noilor câini de cireadă rezultați.
În următorii 30 de ani, câinii botezați Halls Heelers, au fost folosiți exclusiv de familia în sânul căreia au văzut lumina zilei. Era de înțeles: Thomas se gândea la beneficiul pe care câinii i-l aduceau, ridicându-l deasupra celorlați crescători de vite din teritoriu.
Abia după moartea sa, în 1870, rasa cunoscută azi sub denumirea de Australian Cattle Dog a fost disponibilă și pentru ceilalți fermieri.
În 1890, rasa a intrat în atenția ”Cattle Dog Club of Sydney”, format dintr-un grup de oameni pasionați de competițiile chinologice. Aceștia i-au atrubuit numele de „Australian Cattle Dog”.
Dog – vedeta din Mad Max 2
Mi-a plăcut foarte mult seria Mad Max. Câțiva ani buni nu am știut cum se numește rasa din care făcea parte Dog, câinele care a apărut alături de Mel Gibson în Mad Max 2. După ce m-am lămurit că e un Blue Heeler/Australian Cattle Dog, m-am documentat despre soarta lui Dog și am aflat că după filmări a trăit alături de Dale și Max Aspin.
Max era coordonatorul cascadorilor din film iar Dale, soția sa, era handler și instructor canin. Sunt sigură că a avut o viață fericită și palpitantă așa cum merită fiecare ”australian” pentru a se simți împlinit.
Știai că…
… una dintre robele acceptate de standardul rasei este cea albastră sau cu nuanțe de albastru? Cât privește măștile, acestea sunt prezente printr-o pată neagră fie pe ambii ochi, fie pe unul singur (pentru varietatea albastră) sau printr-o pată roșcată (pe un ochi sau pe amândoi) pentru varietatea roșie. Nu contează că este simplă sau dublă, masca întregește perfect portretul acestei rase, dându-i un plus de farmec și naturalețe. Căci ce-i al ”australianului” e pus deoparte!
Sursă foto: freepik.com
One Comment
Pingback: