Beagle – mereu pus pe şotii!

Beagle – un prieten vesel, îndrăzneţ, prietenos, fără a fi timid sau agresiv. Beagle-ul este un câine foarte drăgălaş, a cărui popularitate creşte pe zi ce trece şi la loi în ţară. Considerată a fi una dintre cele mai vechi rase de câini, probabil cea mai apropiată din punct de vedere anatomic faţă de strămoşul comun al copoilor, Beagle-ul a fost crescut şi selecţionat pentru vânătoarea de iepuri.

Primele tipuri de Beagle

Câini foarte asemănători ca mărime şi îndeletnicire cu Beagle-ul modern erau menţionaţi în Grecia antică. Xenofon, în tratatul său de vânătoare, făcea referire la câini folosiţi la vânătoarea de iepuri care erau urmaţi pe jos de către vânători. Copoii de talie mică erau menţionaţi şi în legile forestiere ale lui Knut cel Mare – rege viking a cărui stăpânire a cuprins Anglia, Danemarca, Norvegia şi câteva părţi din Suedia.

Southern Hound, strămoşul Beagle-ului?

În secolul al XI-lea, William Cuceritorul a adus pe teritoriul englez rasa Talbot Hound, un câine cu roba predominant albă, scund, cu descendenţă din Bloodhound-ul crescut şi dezvoltat în secolul al VIII-lea. La un moment dat, aceşti câini au fost împerecheaţi cu Greyhound-ul pentru a li se mări capacitatea de a alerga şi viteza.  Dispărut acum mult timp, Talbot Hound este considerat a fi strămoşul Southern Hound-ului, considerat a fi părintele Beagle–ului modern.

***

În Anglia Evului Mediu, existau două varietăţi de copoi, cunoscute sub denumirile de Northen Hound şi Southern Hound. În diferite lucrări sunt menţionaţi şi câini mai mari folosiţi la vânătoarea de căprioare sau la cea de vulpi (Foxhound-ul), şi cei utilizaţi la vânătoarea de iepuri, câini de tipul Beagle sau Harrier.

Northen Hound-ul a fost amintit în lucrarea „Câinele” (1846) a lui William Youatt, care-l considera ca fiind cel mai rapid câine din acea perioadă. De asemenea, scriitorii din secolul al XVII-lea, printre care şi William Somerville (1675-1742) menţionează aşa-numitul North-Country Beagle ca fiind mult mai iute şi mai zvelt decât tipul Costwold Beagle. Se pare că North-Country Beagle şi Northen Beagle sunt denumiri similare pentru acelaşi tip de câine.

Unii chinologi sunt de părere că Beagle-ul modern a luat naştere prin încrucişarea Harrierilor cu Southern Hound-ul. În lucrarea „Chinologia britanică” apărută în 1800, existau descrieri ale raselor Northen Hound şi Southern Hound. Acesta din urmă era descris ca fiind un câine destul de înalt şi greoi, cu capul pătrăţos şi alungit, urechi delicate, venind din zona râului Trent şi, probabil, fiind foarte apropiat de Talbot Hound. Deşi nu era suficient de rapid, dădea dovadă de determinare având un miros extrordinar care-l ajuta să exceleze în activităţile vânătoreşti.

North Country Beagle, posibil o încrucişare între un câine de tip Talbot şi un Greyhound, era crescut cu precădere în Yorkshire fiind comun ţinuturilor nordice.  Acest câine era mai mic decât Southern Hound, nu chiar atât de compact şi greoi ca acesta, cu trufa mai proeminentă. Era mult mai rapid decât „vecinul” din sud, dar nu avea un miros atât de fin aca acesta. După ce vânătoarea de vulpi a câştigat teren în faţa vânătorii de iepuri, cele două tipuri de copoi au început să nu mai prezinte prea mare interes. Noroc cu câţiva fermieri din sud care au continuat să-i crească, folosindu-i în haite la vânătoarea de iepuri.

În 1830, Reverendul Phillip Honeywood a înfiinţat în Essex o crescătorie de Beagle, de unde se crede că s-a dezvoltat rasa modernă. Dar reverendul creştea exemplare de Beagle folosite cu precădere la vânătoare, linia de frumuseţe necontând foarte mult. Astfel, Thomas Johnson a fost cel care a încercat să realizeze o linie de Beagle care să combine frumuseţea cu dorinţa de a vâna. Astfel, au luat naştere două varietăţi de Beagle: Rough-Coated Beagle şi Smooth Coated Beagle. Prima varietate a supravieţuit doar până la începutul sec. XX.

În 1840, a început să se definitiveze un standard al rasei. Diferenţa dintre tipurile North Country şi Southern a început să se piardă, dar încă mai exista o diferenţă de talie, caracter şi rezistenţă între haite. În 1856, John Henry Walsh, supranumit şi „Stonehenge”, editorul „The Field”, scria în „Manualul sporturilor rurale britanice” despre existenţa a patru varietăţi de Beagle:

• Beagle mediu;
• Beagle „de buzunar” sau pitic;
• Fox Beagle (o „versiune” mai mică şi mai puţin iute a Foxhound-ului);
• Rough-Coated Beagle.

„Beagle–ul măsoară între 25 şi 38 de cm. Ca formă seamănă cu un Southern Hound mai mic, dar este mult mai îngrijit şi mai frumos. Ca şi stil de a vâna, tot cu Southern Hound se aseamănă foarte bine”, specifică Stonehenge în opera sa.

În 1887, pericolul extincţiei trecuse, iar în Anglia existau în jur de 18 canise de Beagle. În 1890, a luat naştere şi Clubul de Beagle şi a fost elaborat un prim standard al rasei. Până în 1902, numărul caniselor de Beagle ajunsese la 44, ceea ce înseamnă că grija şi preocuparea pentru binele rasei nu fuseseră în van.

Câteva elemente de standard

Standard FCI nr. 161/27.01.2011

Origine: Marea Britanie

Data publicării standardului oficial în vigoare: 13.10.2010.

Utilizare: copoi.

Clasificare FCI: grupa a 6-a a copoilor, secţiunea 1.3. copoi de taliemică. Cu probă de lucru.

Aspect general: câine bine clădit, compact.

Comportament/Temperament: un câine vesel, a cărui principală funcţie este aceea de a vâna iepuri folosindu-se de miros; îndrăzneţ, inteligent, cu temperament echilibrat, prietenos şi atent, fără a fi agresiv sau timid. 

Cap: de lungime potrivită, puternic fără a fi masiv, mai fin la femele, fără cute.

Regiune craniană

Craniu: uşor înclinat, de lăţime moderată, cu un uşor vârf.

Stop: bine definit, împarte distanţa dintre occipital şi vârful nasului cât mai egal cu putinţă.

Regiune facială

Trufă: lată, de preferat de culoare neagră, o uşoară pigmentare este permisă în cazul câinilor mai puţin coloraţi; nări largi.

Buze: bine închise.

Maxilar/Dinţi: maxilarele trebuie să fie puternice, muşcătura în foarfece.

Ochi: de culoare maro închis sau căprui, moderat de mari, nu adânciţi sau proeminenţi, cu o expresie blândă.

Urechi: lungi, cu vârfuri rotunjite, atârnând până la vârful trufei; au o textură fină şi atârnă graţios aproape de obraji. 

Gât: suficient de lung pentru a permite câinelui să ia urma uşor, puţin arcuit şi cu o mică adâncitură.

Corp: micuţ, dar bine proporţionat.

Greabăn: drept şi paralel cu pământul.

Şale: scurte, dar puternice şi suple.

Piept: coborât aproape de coate; coaste proeminente întinse până spre spate.

Abdomen: nu este foarte proeminent.

Coadă: viguroasă, moderat de lungă, ţinută în sus, fără a fi aplecată spre spate; bine acoperită cu păr , în special pe partea posterioară. 

Membre anterioare: drepte, bine făcute; încheieturi ferme, fără deviaţii înăuntru sau spre afară; metacarp scurt.

Membre posterioare: musculoase; genunchi bine îndoiţi, metacarpi fermi, paraleli; labe compacte, ferme, bine legate; unghii scurte.

Robă: păr scurt, des, impermeabil.

Culoare: tricolor – black&tan (negru şi cafeniu-roşcat) şi alb; cafeniu-roşcat şi alb; vârful sternului trebuie să fie alb.

Dimensiuni: înălţime la greabăn între 33 de cm şi 40 de cm.

Printre defectele eliminatorii se numără: agresivitatea si timiditatea exagerate; comportament anormal din punct de vedere psihic-emoţional. 

Interesant de ştiut

Datorită faptului că are un simţ al mirosului foarte dezvoltat rasa Beagle este folosită de către poliţia vamală din Statele Unite pentru detectarea substanţelor stupefiante, a explozibililor. De asemenea, anumite organizaţii au dresat exemplare de Beagle pentru activitatea de search&rescue, un exemplu concludent fiind un Beagle antrenat pentru depistarea persoanelor de sub dărâmături, care, în urma cutremurului din 2010 din Haiti, a găsit o victimă care petrecuse deja 100 de ore sub moloz. Victima, proprietarul unui vestit hotel din Haiti, a supravieţuit datorită câinelui.

De-a lungul timpului, rasa Beagle a fost amintită în scrierile literare ale lui William Shakespeare, John Webster, John Dryden, Thomas Tickell, Henry Fielding, William Cowper. A apărut şi în benzi desenate din anii 1950 (Peanuts Comic Strips). Cine nu-şi aduce aminte de simpaticul Snoopy supranumit „cel mai celebru Beagle din lume”, sau de Odie, prietenul motanului Garfield, sau de Beegle Beagle din show-ul Grape Ape?

Exemplare de Beagle au apărut şi în filme precum „Cats and Dogs”, „Cats and Dogs: The Revenge of Kitty Galore”, “Audition”, “The Monster Squad”, “The Royal Tenebaums” etc.   

Royal Canin Beagle Adult, hrană uscată câini, 3kg

Vezi OFERTA ↗