Cancerul la câini
Câini,  Recomandări

Cancerul la câine – ce trebuie să știi despre acest diagnostic sever

Data de 4 februarie este marcată ca fiind Ziua Internațională a Cancerului, creată la inițiativa Uniunii pentru Controlul Internațional al Cancerului (UICC), având drept scop creșterea gradului de conștientizare și educare la nivel mondial cu privire la cancer, precum și la prevenirea, detectarea și tratamentul acestuia.

Cancerul a depășit deja alte afecțiuni, cum ar fi bolile cardiovasculare, ca principală cauză de deces la oameni din multe țări europene și este considerat a fi principala cauză de deces și la animalele de companie. Oncologia veterinară este un domeniu relativ recent, dar cu o dezvoltare rapidă, iar medicii veterinari au oportunitatea de a juca un rol major într-o mai bună înțelegere a biologiei cancerului, a prevenirii și tratamentului acestuia

A vorbi (sau a scrie) despre cancerul la câine nu este plăcut, dar e necesar. E adevărat că nu se poate vorbi natural despre cancer. Însă e bine să știi cum să-i recunoști primele semne ca să-ți duci cel mai bun prieten cât mai repede la veterinar pentru o evaluare din partea unui medic veterinar specialist și instaurarea unui tratament potrivit. Astfel, în rândurile de mai jos vei descoperi, punctual, ce este cancerul, care sunt cauzele care duc la apariția sa, care sunt semnele și simptomele care pot anunța debutul unui cancer și la care trebuie să fii foarte atent, care sunt cele mai frecvente tipuri de cancer/tumori, cum se pune diagnosticul, ce tratamente și terapii există. Despre cum poți ajuta un câine care are cancer (terapii de suport, îngrijire paliativă) voi scrie, pe larg, într-un articol separat. Iar dacă ești din capitală sau chiar din provincie și cauți un cabinet veterinar în București, cu medici empatici și dedicați, clinica veterinară Joyvet este o soluție la care poți apela cu încredere.

***

Potrivit Veterinary Cancer Society, 1 din 4 câini va dezvolta cancer la un moment dat și aproximativ 50% dintre câinii cu vârste de peste 10 ani vor face o formă de cancer. Din fericire, circa jumătate din toate cancerele canine sunt tratabile dacă sunt detectate suficient de devreme, și, constant, apar tratamente inovatoare, iar cercetările despre cum aceste afecțiuni pot fi tratate cu succes se desfășoară în permanență. Cu alte cuvinte, speranțe există, însă focusul trebuie să fie pe a observa și a semnala orice schimbare în comportamentul câinelui, orice semn care poate indica prezența cancerului în corp.

Cancerul la câine

Ce este cancerul

Să luăm lucrurile cât se poate de simplu: corpul este alcătuit din mai multe structuri, aici incluzând și celulele. Acestea din urmă se înmulțesc într-un număr limitat, după care mor. În locul celulelor vechi, apar altele noi. Cu cât o celulă se înmulțește mai mult, cu atât devine mai mare riscul ca aceste înmulțiri să fie însoțite de mutații sau ”greșeli” care pot fi rezultatul unei coincidențe, dar și al expunerii la factori de mediu precum radiațiile UV sau particulele de fum. În mod normal, acestea sunt recunoscute de către mecanismele de control ale celulei. Eroarea poate fi remediată sau celula moare. Câteodată, celula poate scăpa de aceste mecanisme de control și va începe să se înmulțească necontrolat. În acel moment, celula respectivă devine o celulă canceroasă.

Când celulele canceroase se înmulțesc în mod necontrolat, se formează o tumoare. Cu cât se înmulțesc mai multe celule, cu atât tumoarea devine mai mare și cu cât celulele se înmulțesc mai repede, cu atât tumoarea malignă devine mai periculoasă. Când tumoarea va atinge dimensiuni de 1 – 2 milimetri, celulele canceroase vor avea nevoie de vase de sânge pentru a continua să crească. Ele sunt capabile să influențeze țesutul din jur în așa fel încât să permită formarea de noi vase de sânge în direcția aglomerării nou formate de celulele canceroase.

În funcție de localizarea tumorii, aceasta poate provoca probleme suplimentare. De exemplu, atunci când invadează organe sau exercită presiune asupra organelor. Mai mult, tumorile maligne pot perturba organismul doar prin prezenta lor. Pe măsură ce organismul luptă cu tumoarea, acest lucru poate duce la reacții exagerate (cunoscute și sub numele de sindrom paraneoplazic). Cele mai întâlnite astfel de reacții sunt următoarele:

Cașexia

Termenul ”cașexie” provine din greaca veche de la ”kakos”, care înseamnă ”rea” și ”hexis”, care înseamnă ”stare”. Astfel, cașexie s-ar traduce prin ”starea proastă”.  Aceasta este determinată de inflamație și de lipsa apetitului și reprezintă o problemă severă căci poate afecta și toleranța la tratamentul anticancer. Pacientul își pierde nu doar pofta de mâncare, ci și energia, forța, iar șansele de recuperare scad.

Enteropatia cu pierdere de proteine

Această condiție clinică este asociată cu problemele gastro-intestinale și determină pierderea în exces a proteinelor serice prin tractul gastro-intestinal.

Nivel exagerat de calciu în sânge/hipercalcemia

Anemia

Febra

În general, cancerul este mai frecvent la animalele de companie mai în vârstă. Cu toate acestea, unele tipuri de cancer pot apărea și la animalele de companie mai tinere sau de vârstă mijlocie. De exemplu, histiocitoamele apar mai ales la câinii tineri, prezintă un comportament benign și, de obicei, se rezolvă în timp. Alte tipuri de cancer care se dezvoltă în mod special la câinii cu vârsta de 2 ani sau chiar mai tineri includ rabdomiosarcomul, neuroblastomul și nefroblastomul. Aceste tipuri de cancer apar din țesuturile primitive și tind să prezinte un comportament extrem de malign și care, din nefericire, limitează viața în majoritatea cazurilor.

Limfomul și osteosarcomul sunt, de asemenea, frecvent diagnosticate la câinii mai mici de 2 ani, în special la rasele predispuse. Ocazional, hemangiosarcomul și tumorile mastocitare pot apărea și la câinii tineri.

Citește și: Când aveam de-a face cu o urgență veterinară

Cancerul la câine – care sunt cauzele principale

Apariția mutațiilor/erorilor în celule poate poate avea cauze diverse. O genă poate purta o anumită mutație ereditară (care crește riscul de a dezvolta un anumit tip de tumoră), dar factorii de mediu și hormonii pot contribui și ei la dezvoltarea unei tumori.

În medicina veterinară, se știe că anumite rase de câini au un risc mai mare decât altele de a dezvolta cancer de un anumit tip. Prin urmare, este important ca atunci când ai un câine – indiferent care este rasa acestuia – să te documentezi cu privire la afecțiunile specifice rasei. Cu cât ești mai informat, cu atât anomaliile pot fi detectate mai repede și șansele de supraviețuire ale prietenului tău sunt mai mari.

La câini, papilomavirusul este responsabil pentru formarea verucilor. Anumite veruci se pot transforma în tumori (care sunt în general benigne).

Produsele chimice precum azbestul și fumul de țigară pot duce la mutații în celulele câinilor și pisicilor. Până acum, puține carcinogene au fost cercetate în medicina veterinară. A fost documentat un risc crescut de trei până la patru ori între dezvoltarea limfomului și a tumorilor sinonazale și a fumului de tutun.

Radiațiile pot afecta celulele prin deteriorarea directă sau indirectă a ADN-ului, provocând reacții dăunătoare la nivel celular (cum ar fi radicalii liberi de oxigen). Există un risc mai mare ca radiațiile UV să afecteze pielea pe părțile corpului mai puțin acoperite de păr (cum ar fi marginile urechilor). Această expunere ar putea duce la un carcinom cu celule scuamoase.

În special hormonii sexuali pot juca un rol important în dezvoltarea tumorilor la câini și pisici. De exemplu, riscul de a dezvolta o tumoră a glandelor mamare este mai mare la câinii și pisicile care nu sunt sterilizate.

Există mai multe tipuri de tumori

Comportamentul și tratamentul cancerului pot varia în funcție de tipurile de tumori, între stadiile tumorale și între pacienții cu același tip și stadiu de tumoră. Pentru a combate corect o tumoare, sunt necesare informații specifice. Cu cât se știe mai multe despre aceasta, cu atât mai bine poate fi tratată.

De exemplu, câinele poate avea o tumoare osoasă cu o origine necunoscută. Masa poate să provină din os (osteosarcom), cartilaj (condrosarcom) sau chiar să fie o metastază (cum poate fi cazul, de exemplu, pentru un carcinom de prostată).

Comportamentul unui osteosarcom este mult mai agresiv decât cel al unui condrosarcom și necesită o abordare diferită. Din aceste motive este important să se detecteze această diferență. Tumorile pot fi diferențiate prin studiul țesutului lor (histopatologie) pentru care poate fi luată o biopsie sau celule (citologie).

Prin imagistica medicală (radiografie, scanare CT/RMN, ultrasunete, scop, etc.) pot fi adunate informații despre locul exact unde este situată tumora. Acest lucru facilitează planificarea tratamentului pentru intervenții chirurgicale și/sau alte tratamente, ceea ce reduce riscul de recidivă.

Cancerul la câine ecografie

Cancerul la câine – simptome, diagnostic și tratament

Este important de aflat ce tip de cancer are un animal de companie pentru a permite instaurarea unui tratament țintit. La urma urmei, nu toate tumorile sunt similare, după cum am prezentat și mai sus.

Unele tipuri de tumori sunt benigne și nu reprezintă o amenințare imediată. Alte tipuri de tumori sunt maligne și trebuie tratate cât mai curând posibil. Comportamentul malign se poate limita la creșterea agresivă locală în țesutul din jur, dar poate fi caracterizat și prin metastaze. Nu toate tumorile maligne metastazează în mod similar. Acesta este motivul pentru care este important să se determine tipul tumorii: acest lucru permite, de asemenea, o abordare mai concentrată a metastazelor.

Nu toate tumorile răspund la fel la anumite tratamente. De exemplu, unele tumori sunt sensibile la chimioterapie sau radioterapie, în timp ce altele nu. Cancerul poate fi comparat cu un adversar: cu cât se obțin mai multe informații despre el, cu atât sunt mai mari șansele de a găsi un punct slab care te poate ajuta să-l învingi.

Prin intermediul unui diagnostic de cancer este posibil să:

  • se determine ce tip de tumoră are câinele;
  • se confirme dacă tumora este benignă sau malignă. Dacă este malignă, este necesar să se stabilească cât de agresivă este aceasta.

Simptome

Însă cum îți dai seama că ceva e în neregulă cu câinele tău astfel încât să te îndrepți cu el înspre cabinetul medicului veterinar ca să-l consulte amănunțit? Trebuie să știi cât este de importantă depistarea precoce a bolii, iar acest lucru depinde foarte mult de tine.

Când cancerul este diagnosticat într-un stadiu incipient, șansele de vindecare cresc foarte mult. Detectarea precoce este posibilă prin efectuarea regulată a unui control de către medicul veterinar, precum și prin cunoașterea din partea ta a simptomelor care sunt legate de cancer. Ce poți face este să aduni cât mai multe informații posibile, poți ține chiar un jurnal despre comportamentul câinelui tău sau schimbările pe care le observi la acesta. Acordă atenție în special la:

  • umflături pe piele sau gâlme care nu dispar;
  • răni care nu se vindecă;
  • pierdere în greutate;
  • pierderea poftei de mâncare;
  • sângerări sau scurgeri anormale (de exemplu, din nas);
  • miros neplăcut (al cavității bucale, de exemplu);
  • dificultăți la înghițire sau la mestecat;
  • pierderea energiei sau a rezistenței;
  • rigiditate anormală a membrelor și/sau șchiopătare;
  • dificultăți de respirație sau de urinare/defecare.

Diagnosticare

Anumite examinări vor permite medicului veterinar să stabilească cel mai potrivit plan de tratament pentru pacientul blănos. În funcție de tipul tumorii/starea de progresie, medicul veterinar fie va putea trata singur animalul de companie sau va recomanda sau va lucra împreună cu un medic veterinar specializat în oncologie.

Un diagnostic de cancer poate fi stabilit abia după:

Examenul fizic

În timpul examinării fizice, medicul veterinar inspectează/analizează câinele și cere amănunte suplimentare pentru a obține o imagine completă a sănătății câinelui. Astfel, se conturează istoricul medical al câinelui. De regulă, medicul veterinar pune întrebări despre:

  • starea generală de sănătate a câinelui (dacă bea mai multă apă decât înainte, cum îi este apetitul, dacă are scaun normal, dacă tușește, etc.);
  • ce tratamente a urmat în trecut;
  • tumoare  (cât de repede a crescut, cum reacționează câinele la tumoare – o ignoră, o clănțăne, o zgârie, dacă sângerează ocazional, când ai observat tumoarea);

După orice discuție, medicul veterinar va efectua o examinare fizică generală amănunțită a câinelui: verifică vascularizarea membranelor mucoase ale gurii și ochilor, evaluează dimensiunea ganglionilor limfatici, ascultă inima și plămânii, palpează abdomenul pentru a identifica țesutul, precum și anomalii ale organelor. Tumoarea în sine este judecată în funcție de dimensiunea, fermitatea și motilitatea acesteia.

Teste de sânge/analize

Acestea se efectuează pentru a detecta anomalii care pot semnala o boală sau indică faptul că anumite proceduri (cum ar fi anestezia, intervenția chirurgicală) ar trebui evitate. Astfel, se poate evalua funcția măduvei osoase, se poate verifica dacă valorile calciului au crescut (unele tumori maligne sunt capabile să extragă calciu din oase ducând la crampe musculare, aritmii cardiace și leziuni renale). Valorile sanguine sunt verificate regulat înainte și după tratament pentru a te asigura că nu există complicații și că tratamentul este sigur (cum ar fi în timpul chimioterapiei și radioterapiei, dar și în timpul tratamentului cu antiinflamatoare, medicamente tiroidiene, antibiotice etc).

Cancerul la câini analize sânge

Sumar de urină

În urma unui examen de urină, medicul veterinar caută anomalii precum prezența unei cantități mai mari de globule roșii sau albe, celule anormale, cristale, glucoză sau proteine. Proteinele din urină pot indica afecțiuni generale, cum ar fi hipertensiune arterială și/sau probleme ale rinichilor. O modificare a pH-ului urinei poate indica o infecție bacteriană. Glucoza (zahărul) din urină poate indica diabet.

Când se suspectează prezența unei tumori a tractului urinar, este foarte util să se examineze o probă de urină căci este posibil să se vadă celule canceroase la microscop. Mai mult, pacienții cu cancer pot avea un sistem imunitar slăbit și pot fi mai sensibili la dezvoltarea infecțiilor tractului urinar. Aceste infecții pot fi depistate rapid printr-o analiză de urină și tratate imediat corespunzător.

Examen citologic

Citologia constă în examinarea celulelor la microscop. Aceste celule pot fi obținute din lichide, sânge, măduvă osoasă sau țesut. Cu ajutorul microscopului celulele obținute devin ușor de observat și de evaluat pentru depistarea anomaliilor.

Cancerul la câine citologie

Ecografie & radiografie

Ecografia este folosită în principal pentru evaluarea inimii și a organelor din abdomen, deși poate fi folosită și pentru evaluarea plămânilor, a leziunilor osoase sau a anomaliilor subcutanate.

În general, ultrasunetele sunt mai sensibile și mai specifice decât radiografia. Uneori este adecvat să se utilizeze ambele tehnici, deoarece radiografia este mai potrivită pentru a arăta dimensiunea anomaliei, forma și locul pe care îl ocupă printre alte organe și țesuturi interne.

Ecografia abdominală este recomandată mai ales în următoarele cazuri:

  • pacienți cu radiografie anormală a abdomenului;
  • pacienți cu simptome clinice persistente (cum ar fi vărsături, diaree, pierderea poftei de mâncare, sângerări de urină, scădere în greutate, febră);
  • pacienți cu rezultate anormale în sânge/urină;
  • determinarea prezenței metastazelor în ficat, splină, ganglioni limfatici la pacienții cu o tumoare;
  • prelevarea de probe de țesut când sunt prezente anomalii (cum ar fi ganglionii limfatici măriți, lichid liber în abdomen), o probă poate fi obținută cu ajutorul unui ac. Acul poate fi vizualizat prin ultrasunete atunci când se ia o probă de țesut.

Cât privește radiografiile, acestea pot fi realizate la:

  • piept – pot fi evaluate următoarele organe: inima, plămânii, coastele, diafragma, o parte a coloanei vertebrale, esofagul, ganglionii limfatici;
  • abdomen – pot fi evaluate următoarele organe: intestinele, stomacul, ficatul, splina, rinichii, vezica urinară, pancreasul și o parte a coloanei vertebrale;
  • membre și coloană vertebrală – aceasta permite în principal evaluarea oaselor;
  • cap și dinți – aceasta permite evaluarea osului, dar și a sinusurilor și a cavității nazale.

Alte metode de diagnosticare implică biopsia măduvei osoase, scanări CT/RMN, endoscopii, scintigrafii osoase.

Tratament

Există diverse opțiuni de tratament disponibile în funcție de fiecare pacient în parte. Diferite tipuri de tumori pot necesita abordări diferite de tratament. În plus, în funcție de situație, poate fi necesară o combinație de tratamente.

De exemplu, intervenția chirurgicală și/sau radiațiile pot fi utilizate pentru a obține controlul local asupra tumorii. Chirurgia permite îndepărtarea tumorii prin excizie, radioterapia tratează celulele canceroase din țesuturile înconjurătoare prin intermediul fasciculelor radioactive sau ionizante.

Pentru tumorile care au metastazat, se poate folosi chimio și/sau imunoterapia. Chimioterapia folosește medicamente puternice pentru a ucide celulele canceroase, imunoterapia ucide celulele canceroase prin activarea sistemului imunitar împotriva lor.

Câinele meu are cancer! Ce fac de aici înainte?

La auzul acestui diagnostic crunt este posibil ca pământul să-ți fugă de sub picioare și să crezi că lumea ta s-a terminat odată cu realitatea pe care trebuie să o înfrunți. Însă, oricât de tare ar durea, nu uita că aici este despre el, despre câinele tău, nu despre tine. Așa că, trage aer adânc în piept, împrumută un dram de speranță chiar de la el, de la câinele tău, și pregătește-te de luptă. Pentru a afla care abordare se potrivește cel mai bine cu problema câinelui tău, este bine să ai o legătură strânsă, bazată pe încredere, cu medicul veterinar și să îi adresezi diverse întrebări care te-ar putea ajuta să gestionezi mai bine situația.

Pune-i întrebări despre tipul de cancer:

  • care este numele tipului de tumoră pe care câinele meu a dezvoltat-o?
  • tumora este benignă sau malignă?
  • care sunt șansele ca tumora să metastazeze?
  • dacă tumora rămâne netratată, ce efecte sunt de așteptat?

Pune-i întrebări despre cum să abordezi această situație:

  • ce teste de diagnostic sunt necesare pentru a determina localizarea și starea de progresie a tumorii?
  • care sunt variantele de tratament? Care este eficiența/efectele secundare ale acestora?
  • care este scopul tratamentului: vindecarea sau atenuarea simptomelor asociate cu tumora? Care ar fi impactul asupra calității vieții?
  • cât timp durează tratamentul și convalescența? Câte vizite ar trebui prevăzute la cabinet?
  • care sunt costurile legate de tratament și convalescență?

Împreună cu medicul veterinar puteți elabora un plan de tratament pentru cel mai bun prieten care va include cea mai bună abordare pentru câinele tău și care sunt aspectele practice de urmat.

O bună comunicare este esențială pentru un plan de tratament realist și adecvat. Pe de o parte, medicul veterinar te poate informa despre aspectele practice ale cancerului: ce abordare se poate urma, cum se pune un diagnostic, posibilele inconveniente asociate procedurilor de diagnosticare, costurile, modul în care rezultatele diagnosticului pot influența continuarea tratamentului, ce se poate și ce nu se poate aștepta de la tratament. Pe de altă parte, este important ca tu să discuți cu medicul veterinar despre așteptările tale, ce este important și posibil pentru tine și din punct de vedere financiar, ce poți face de aici înainte.

Un subiect foarte important legat de cancerul la câini este durerea. Deseori, durerea și gestionarea acesteia sunt o problemă subestimată la câinii bolnavi de cancer. La urma urmei, recunoașterea durerii depinde de mulți factori. Pe de o parte, în funcție de personalitatea câinelui, acesta ar putea ascunde durerea. Pe de altă parte, unii oameni sunt mai capabili decât alții să evalueze durerea. În plus, pentru unele tipuri de tumori nivelul durerii este binecunoscut, dar pentru altele rămâne neclar la ce să ne așteptăm. De aceea, acestui subiect îi voi aloca un spațiu separat, într-un alt articol.

***

Mic dicționar de termeni explicativi

Neoplazie – proces patologic de formare a unui țesut nou, tumoral, prin înmulțirea celulară exagerată care alterează structura normală a țesutului originar.

Tumorile benigne – sunt mase care conțin celule canceroase care în general nu invadează țesutul din jur și nu se răspândesc în tot corpul (nu metastazează) către alte părți ale corpului. În general, ele formează o masă în organism și provoacă probleme numai atunci când presează alte organe sau țesuturi din cauza lipsei de spațiu. De exemplu, presiunea asupra nervilor poate provoca durere sau o funcționare defectuoasă a membrului inervat. Uneori, o masă benignă poate evolua către una malignă.

Tumorile maligne – sunt mase care conțin celule canceroase care sunt de obicei capabile să invadeze țesutul din jur și să se răspândească. În acest scop, celulele canceroase eliberează substanțe (cum ar fi factorii de creștere) care incită țesutul sănătos din jurul tumorii să coopereze cu tumora pentru a facilita creșterea acesteia.

Metastaze – când celulele canceroase invadează țesutul sănătos din jur și ”scapă” din tumoră (tumora primară) prin sânge sau limfă, ajungând în alte organe și formează o nouă tumoare (tumoare secundară), aceasta poartă denumirea de metastază. Celulele canceroase ale unei metastaze sunt făcute din același tip de celulă ca tumora primară. De exemplu, o tumoare osoasă poate metastaza către plămâni și poate produce țesut osos în plămâni.

Remisie – când o boală cedează și pacientul se simte temporar mai bine, se spune atunci că pacientul este în remisie. Când toate semnele bolii au dispărut, aceasta este o remisiune completă. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că boala este eliminată 100%. În timpul remisiunii, există două posibilități: celulele canceroase au dispărut sau masele sunt prea puține pentru a fi detectate. O tumoră este în regresie atunci când devine mai mică. Cu cât remisiunea are o durată mai lungă, cu atât sunt mai mari șansele ca pacientul să se vindece complet.

Recidivă – are loc atunci când cancerul revine, după ce a fost absent pentru o perioadă de timp (recidiva este sfârșitul unei remisiuni).

Stadializarea cancerului – aceasta presupune înțelegerea tumorii, iar scopul întregului proces constă în obținerea unei descrieri precise a stadiului evolutiv al bolii, astfel încât specialiștii să poată crea o schemă de tratament, să monitorizeze răspunsul la tratament și să înregistreze evoluția bolii.

*de reținut: aceste rânduri nu vor suplini vizita la medicul veterinar, însă dorința mea este ca informațiile prezentate aici să te ajute mai ales să identifici simptomele specifice acestei afecțiuni și să te determine să iei atitudine.

Referințe:

Federation of European Companion Animal Veterinary Association

Ți-a plăcut ce ai citit? Spune-le și prietenilor!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *