Câini fără păr – 5 rase interesante

Vrei un cățel, dar îți este teamă că în perioadele de năpârlire casa ți se va umple de păr, hainele vor sta tot timpul mărturie a faptului că animalul tău are o robă abundetă sau pur și simplu nu ai suficient timp la dispoziție să-l perii în fiecare zi. Știai că există și rase de câini fără păr, sau au foarte puțin pe cap, pe coadă sau la nivelul membrelor? Nu toate rasele despre care îți voi povesti în cele ce urmează sunt accesibile chinofililor români, dar merită amintite, fiind exemplare deosebite în tabloul chinologiei mondiale.

Câini fără păr: Chinese Crested Dog: varianta fără păr & Powderpuff

Există două varietăți distincte de Câine Chinez cu creastă: varietatea fără păr și varietatea „pufoasă”/ Powderpuff. Cu excepția picioarelor, a capului și a cozii, prima varietate nu are păr. În schimb, cea de-a doua este acoperită cu un puf lung și moale. Atât pielea cât și părul pot fi de orice culoare, fie uniformă, fie combinație de culori, fie cu pete. În același cuib, se pot naște atât exemplare fără păr cât și exemplare cu păr, cu condiția ca împerecherea să se facă între un exemplar cu păr și unul fără păr.

Ambele varietăți au nevoie de toaletare, pentru că sunt predispuse afecțiunilor de natură dermatologică. Tocmai de aceea, pielea necesită o spălare atentă și o îngrijire regulată ca să se păstreze moale și fină. Dacă afară este soare puternic se recomandă protejarea pielii câinelui cu o cremă cu factor de protecție solar.

Deși micuți și firavi, câinii chinezi cu creastă sunt rezervați față de străini, nefiind deloc temători. Un exemplar fără păr poate fi învățat să folosească litiera. În plus, este foarte curat și destul de des poate fi văzut spălându-se pe lăbuțe precum pisicile. Acești căței sunt alegerea perfectă pentru cei cărora le place să doarmă în pat cu câinele (pentru că nu lasă păr 😊 ). De asemenea, exemplarele fără păr nu au niciun fel de miros, iar pielea lor nu este uleioasă. Important este să i se facă o baie o dată pe lună și să i se aplice pe piele o cremă hidratantă.

Câinii din rasa Chinese Crested Dog sunt foarte potriviți pentru traiul în apartament. Dar asta nu înseamnă că sunt niște câini leneși, din contră, sunt plini de viață și foarte activi, astfel că vor fi fericiți și dacă beneficiază de o curte spațioasă. Este obligatoriu ca în anotimpurile răcoroase, micul câine chinez cu creastă să poarte hăiniță.

Câini fără păr: American Hairless Terrier

Ca alură și constituție, Terrierul American fără păr se aseamănă foarte mult cu Rat Terrierul al cărui urmaș direct este. Vorbim despre un cățel bine muscularizat, cu piept adânc, umeri puternici, gât solid, picioare puternice. Când este atent, urechile îi sunt ciulite, dându-i aspectul unui liliac (de aici și denumirea „urechi de liliac”). Coada acestui câine trebuie lăsată în lungimea sa naturală, să nu fie cupată, aceste exemplare nefiind acceptate pentru reproducere.

Pielea Terrierului American este rozalie cu pete gri, negre, aurii sau roșcate. Terrierii americani fără păr sunt câini inteligenți, jucăuși, foarte iubitori, curioși din fire și activi. Sunt companioni extraordinari pentru oricine își dorește alături un câine agil. De asemenea, sunt potriviți și pentru familiile care au copii, înțelegându-se foarte bine cu aceștia din urmă, mai ales dacă sunt crescuți împreună de când sunt mici. Spre deosebire de alte rase de câini, Terrierii americani fără păr transpiră când le e cald sau când sunt speriați. Sunt câini destul de posesivi și teritoriali și au nevoie de un stăpân care știe să-și demonstreze corect abilitățile de lider.

Deși sunt destul de prietenoși cu persoanele necunoscute, Terrierii americani sunt câini buni de pază. Nu sunt buni înotători și trebuie supravegheați atent atunci când se aventurează în apă. Din punct de vedere temperamental, sunt veritabili terrieri: neînfricați, activi, neobosiți. Spre deosebire de alte rase de animale fără păr, Terrierul American nu are probleme de piele deosebite. Totuși, se impune o îngrijire specială a pielii: îmbăiere frecventă (chiar și de trei ori pe săptămână când este cald, mai ales că acești câini au glande sudoripare), aplicarea unei creme cu factor de protecție solar (în anotimpul cald), masarea pielii cu cremă sau ulei pentru hidratare, purtarea hăinițelor în sezonul răcoros.

În anul 1972 avea să se întâmple un lucru uimitor: într-un cuib de Rat Terrier de mărime medie s-a născut o femelă fără păr. Cățelușa (botezată Josephine) a devenit animalul de companie a lui Willie și Edwin Scott din Louisiana, Statele Unite ale Amercii. Familia Scott a dat-o pe Josephine la montă, iar în primul cuib de pui, avea să se nască încă un exemplar fără păr. Din păcate, în generațiile următoare, caracteristica nu s-a mai transmis, toți puii fiind acoperiți cu păr. Asta până când Josephine, aflată la vârsta de nouă ani, a dat naștere la doi puiuți, mascul și femelă, care-i semănau leit: nu aveau deloc păr. Acești doi pui au stat la baza formării rasei cunoscută azi sub denumirea American Hairless Terrier. Familia Scott s-a ocupat de formarea și promovarea rasei alături de un genetician și un medic veterinar.

Câini fără păr: Peruvian Inca Orchid (Perro Sin Pelo del Perú)

Această rasă este predispusă atât problemelor de piele, cât și afecțiunilor dentare. Pielea câinelui poate suferi arsuri dacă animalul este expus la soare timp îndelungat. Deși este mai potrivit traiului indoor, Perro Sin Pelo del Peru trebuie să beneficieze de plimbări zilnice regulate. De asemenea, pentru a nu se transforma într-un câine nervos și cu un temperament deficitar, trebuie să fie educat corespunzător.

Faptul că acest câine nu are păr nu înseamnă că pielea nu are nevoie de o atentă îngrijire. Tocmai pentru că părul lipsește cu desăvârșire, pielea trebuie protejată de razele soarelui, folosindu-se o cremă bună cu protecție solară. Posesorii acestei rase aleg să folosească și produse pentru exfolierea pielii (scrub) pentru eliminarea celulelor moarte, folosind apoi o cremă hidratantă pentru a reda pielii catifelarea și elasticitatea.

După cum indică denumirea rasei, Peruvian Inca Orchid sau Pero sin Pelo del Peru este originar din Peru. La începutul anilor 1500, când exploratorii spanioli au intrat în Peru, au găsit această rasă în locuințele nobililor Incași. În Peru, rasa este cunoscută și sub denumirea de Calato, un cuvând în dialectul quechua care înseamnă „dezbrăcat”. Numele întreg este Al‘co Calato (câinele golaș/dezbrăcat).

Xoloitzcuintle: descendentul Aztecilor

Xoloitzcuintli sau Xoloitzcuintle (mai pe scurt, Xolo), cunoscut și sub denumirea de Câine Mexican fără păr seamănă cu un Manchester Terrier mai robust. Xolo este una dintre cele mai vechi și mai rare rase canine, originile sale datând de acum mai bine de 3000 de ani. Artefacte și obiecte reprezentând acestă rasă au fost descoperite în mormintele populațiilor Colima, dar și în mormintele Mayașilor și Aztecilor.

Xolo erau crescuți pentru loialitatea și inteligența lor, dar și pentru așa-zisele puteri mistico-vindecătoare. Câinele Mexican fără păr din zilele noastre seamănă foarte mult cu cel de acum 3000 de ani. Strămoșii Aztecilor au adus acești câini fără păr, pe care ei îi numeau Biche („goi”) din Asia, în Mexic. Aztecii se bucurau de compania câinilor fără păr folosindu-i ca animale de companie, pentru a le ține așternuturile calde, dar și ca hrană sau ofrande.

„Pe lângă gospodăriile Aztecilor se mai aflau câini, o specie din aceste animale fiind crescută chiar pentru a fi consumată.” (pg. 25„Aztecii”, ed. Tineretului).

Figurine înfățișând câini Xolo, dar și rămășițe ale acestora, datând din anii 300 – 900 d. Hr. au fost descoperite în situri arheologice și morminte, unde câinii aveau rolul de ghizi ai sufletelor înspre tărâmul vieții de apoi. Răspândit din Mexic pe tot teritoriul Americii de Sud, Câinele golaș Mexican a fost botezat după strămoșul său, câinele Xoloti.

La finele secolul al XIX-lea, Xolo a devenit un câine de companie cu drepturi depline. Este crescut cu multă grijă și pricepere de cei care încă îl apreciază pentru căldura și loialitatea ta, pentru că este un câine iubitor și curat.

Câinii Xolo sunt companioni excelenți, câini de show, dar utilizați și pe post de câini de serviciu sau de terapie. Pentru că sunt vioi și ușor de dresat, participă și la examene de Obedience, dar și în competiții de Agility.

Pielea câinelui Xoloitzcuintle este netedă, fină și moale la pipăit, mai ales pe porțiunile care nu prea sunt expuse la soare. La pipăit pare caldă, temperatura normală caracteristică acestei rase fiind de 40 de grade. O particularitate ce-l deosebește de alți câini este că, la nevoie, transpiră foarte ușor și nu este nevoit să respire gâfâind cu limba scoasă.

Hairless Khala (Pila): „fără haine”

Potrivit American Khala Association, această rasă fără păr își are originea în teritoriile din America Latină, Mexic până în America Centrală și America de Sud. Aproape fiecare țară din America Latină are câte-o varietate, fie că este vorba de cea de talie medie sau de cea mai mare.

Diferența dintre cele două varietăți nu este foarte mare, ambele putând să apară în interiorul aceluiași cuib. Rasa poartă denumiri diferite, de la regiune, la regiune. Asociația Americană care se ocupă de această rasă au denumit-o Khala după denumirea boliviană a indienilor Quechua, aceasta traducându-se prin ”fără haine”. Denumirea peruviană a rasei este Caa Allepo care se traduce prin „fără veșminte”.