Câini

Bichonul Maltese – Micul Prinţ

În ultimul timp, popularitatea bichonilor a crescut simțitor. Spun asta pentru că, de fiecare dată când întâlnesc o duduie care are în brațe o pufoșenie, spune că este posesoare de bichon. Nu contează că nu seamănă cu niciun bichon din grupa a IX-a FCI: dacă este mic, are câteva fire albe prin blană, este flocos și pufos, se cheamă bichon. Ba chiar am văzut așa-ziși bichoni care cântăresc ceva peste șase, chiar șapte kilograme. Am încercat să le explic acestor persoane că bichonul arată cu totul și cu totul în alt mod. Doar Havanese-ul are un aspect mai ciufulit dar Malteseul și Friseul, mai ales cei maturi, se recunosc prin caracteristicile definitorii ale raselor, prin aspectul părului și mărimea taliei. Pentru că mulți spun că au acasă un bichon Maltese, să începem prin a-l prezenta. Din punctul meu de vedere este ”prințul bichonilor”, impunându-se prin eleganță și finețe, intrându-ți direct în suflet în momentul în care ochii săi negri, ca două mărgeluțe, îți întâlnesc privirea.

Malteseul este o rasă a cărei istorie se pierde în negura timpului. Nici până la ora actuală nu s-a stabilit cu exactitate de unde anume acest mic prinţ îşi are obârşia. Să aibă origini asiatice, să vină din insula Melada sau din Malta? Nimeni nu poate spune care este adevărul. În limba latină, Maleteseul era cunoscut sub denumirea de „Canis Melitaeus”. Englezii l-au numit „străvechiul câine de Malta”, „câinele doamnelor romane”, „câinele leu maltese”. Alături de numele „maltese”, denumirea de „bichon” vine să întărească faptul că acest câine face parte din familia raselor de talie mică şi cu păr lung.

Revenind la originea Malteseului, unii spun că este descendent al unui anumit câine de tip Spitz, crescut şi împerecheat selectiv până a ajuns la talia mică de astăzi. De asemenea, există şi dovezi potrivit cărora Malteseul ar fi originar din Asia şi înrudit cu Terrierul Tibetan. Dar, după cum am menţionat anterior, originile sale exacte rămân învăluite în mister. Se mai spune că ar fi ajuns pe teritoriul Europei prin Orientul Mijlociu odată cu migrarea triburilor de nomazi, fiind folosit la prinderea rozătoarelor.

Cea mai veche atestare a rasei se află pe o amforă grecească, datând din jurul perioadei 500 î. de Chr., găsită în oraşul etrusc Vulci, care înfăţişează un câine asemăntor Malteseului însoţit de denumirea  Μελιταιε (Melitaie). Dar reprezentări asemănătoare au fost descoperite şi la Fayum, în Egipt. Referinţe cu privire la existenţa rasei se întâlnesc şi în literatura greco-romană veche. Prin anii 370 î. de Chr., Aristotel l-a denumit „Melitaei Catelli”, comparându-l cu o mustelidă iar în 350 î. de Chr, scriitorul grec Callimachus avea să-l descrie pentru prima oară, în scris.

Pliniu cel Bătrân este cel care a spus că denumirea acestui câine vine de la insula Melada din marea Adriatică, în timp ce Strabo menţionează că ar fi originar din zona Mării Mediteraneene, mai exact din insula Malta, adăugând că era câinele favorit al femeilor de viţă nobilă. În timpul sec. I d. Chr., poetul roman Martial a descris-o în versurile sale pe Issa, căţeluşa Maltese a lui Publius, guvernatorul roman al Maltei. 

Prin secolele XVII şi XVIII, crescătorii s-au gândit să „îmbunătăţească” rasa, reducându-i şi mai mult talia. În anul 1792, Linnaeus scria că Malteseul avea dimensiunile unei veveriţe. Pentru că în acea perioadă rasa s-a aflat în pericolul extincţiei, au urmat încrucişări cu alţi câini de talie mică, precum Poodle sau Spaniel, iar pe la începutul secolului XIX existau nouă variante diferite de bichon Maltese.

În cele din urmă, rasa a fost recunoscută de Federaţia Chinologică Internaţională în 1954, în timp ce American Kennel Club o recunoscuse inca din 1888.

Știai că…

… pe măsură ce civilizația Europei se dezvolta, Malteseul devenea din ce în ce mai apreciat, fiind amintit și lăudat de către mari filosofi și artiști ai acelor vremi? Aristotel l-a menționat pentru prima oară denumirea, ”Melitaei Catelli”, când l-a comparat cu o mustelidă (nevăstuică). Acest lucru se întâmpla în anii 370 î. de Chr. Dar prima atestare documentară care descria bichonul Maltese sau Canis Melitaeus, i-a aparținut scriitorului grec Callimachus, în jurul anului 350 î. de Chr. 

… în vremurile străvechi, Malteseul, mic la stat, dar mare la suflet, era favoritul tuturor doamnelor care-l îngrijeau foarte bine și-l purtau cu ele peste tot?

… împăratul roman Claudius a fost un mare admirator al Malteseului iar guvernatorul roman al Maltei, Publius, a deţinut o femelă de Maltese pe nume Issa, pe care a iubit-o foarte mult?

Despre Issa se spunea că a însemnat pentru Publius ceea ce niciun om nu însemnase și nu avea să însemne vreodată. Povestea Issei a fost surprinsă de condeiul priceput al talentatului poet al acelor timpuri, Marcus Martialis, care spunea cam așa: ”Issa este mai jucăușă decât canarul lui Catulla/Issa este mai pură decât sărutul unui porumbel/Issa este mai blândă decât o fecioară/Issa este mai preţioasă decât nestematele indiene/Cele din urmă zile ale ei au smuls-o pentru totdeauna de lângă el/Atunci Publius i-a pictat portretul.”

frumuseţea Malteseului a fost imortalizată de pictori celebri precum Veronese, Goya, Tintoretto, Rubens, Watteau, Memling?

… Regina Elizabeta I şi Regina Maria a Scoţiei, au avut câte un Maltese?

Cavalerul în mantie albă

Este mic, dar curajos. Să nu crezi că dacă nu are mărimea unui Ciobănesc, nu poate fi educat să facă… de toate! Iubirea unui Maltese este una pe viaţă, iar asta ţi-o poate spune oricare posesor al rasei. Dacă ai copii, trebuie să ştii că Malteseul se înţelege bine cu aceştia, dar doar dacă copiii se poartă cu gentileţe. Malteseul este una dintre rasele care se maturizează cel mai greu, dar acest lucru nu este o problemă. După cum spuneam, este un câine care, educat şi îngrijit corespunzător, reprezintă animalul de companie ideal, mai ales pentru persoanele solitare sau mai în vârstă, care locuiesc într-un apartament.

Malteseul iubeşte confortul şi curăţenia, locurile călduroase, perniţele moi, braţele atente care au grijă să-l mângâie şi să-l recompenseze cum se cuvine. Nu-i place să-şi ude blăniţa imaculată, nici să stea în frig sau să fie lăsat prea mult timp singur acasă. Chiar dacă este mic, are nevoie de exerciţii fizice regulate, astfel că ai grijă să nu-l privezi de aceste lucruri.

Alege responsabil!

Spuneam la începutul materialului că văd frecvent doamne şi domnişoare plimbând „bichoni” giganţi. Ceea ce mă întristează este că un segment al iubitorilor de câini nu se informează atunci când aleg să îşi cumpere o anumită rasă. Ţi-ai oprit privirea asupra unui bichon Maltese? Foarte bine! Este un câine minunat, de aceea este indicat să cauţi un crescător responsabil, cu referinţe pozitive, cu exemplare de calitate, să vezi părinţii câinelui şi să ceri informaţii asupra istoricului lor.

Cea mai sigură modalitate de a găsi astfel de canise este fie să intrebi persoane avizate, fie să ceri informaţii de la Asociaţia Chinologică Română. Sunt multe cazuri în care doritorii sunt păcăliţi de samsari, li se vând „bichoni” drăgălaşi care, peste nici jumătate de an, cântăresc cât trei bichoni la un loc şi au părul creţ!

În situaţia dată, cei mai nesăbuiţi aleg să renunţe la bietul animal care nu are nicio vină că a fost vândut sub masca Malteseului, iar cei cu suflet şi cu raţiune se conformează, îşi acceptă greşeala şi-şi cresc în continuare animalul de companie ales.

Este Malteseul un câine uşor de îngrijit?

De apreciat la această rasă este faptul că nu năpârleşte decât foarte puţin, ceea ce-l face un câine foarte uşor de întreţinut din acest punct de vedere. Pe lângă acest lucru, la fel ca „verii” săi, celebrul Poodle şi înfoiatul Bichon frise, Malteseul este considerat a fi hipoalergenic, ceea ce înseamnă că dacă cineva este alergic la câini, este foarte posibil ca această rasă să nu îi cauzeze nicio problemă.

Dar să nu crezi că dacă nu năpârleşte ai scăpat de periaj, pentru că nu este deloc aşa! Din contră, părul mătăsos şi elegant al acestui câine, trebuie îngrijit corespunzător, spălat cu şampon adecvat, dat cu balsam şi apoi periat cu ustensilele corespunzătoare. Mai ales dacă vorbim despre un exemplar de show, trebuie să-l tratăm cu maximă atenţie şi responsabilitate din toate punctele de vedere: nutriţie, educaţie, toaletare.

Părul unui Maltese care nu este pieptănat regulat şi corect, riscă să formeze cocoloaşe sau câlţi. Tocmai de aceea unii proprietari preferă să-şi ţină câinii tunşi foarte scurt, pentru a împiedica încurcarea părului (vorbesc aici despre cei care nu au câini de show). De cealaltă parte, cei care-şi pregătesc câinii pentru competiţiile canine, preferă să le prindă părul, după ce îi piaptănă, lăsându-l liber numai în cadrul concursurilor.

Petele de la baza ochilor care apar în urma lăcrimării reprezintă o problemă caracteristică rasei. Acestea pot fi prevenite dacă ochii sunt curăţaţi zilnic şi dacă li se oferă o hrană fără coloranţi artificiali.

Pe scurt

Malteseul este un câine mic, frumos, elegant şi prietenos. Se face remarcat prin drăgălăşenia sa şi prin părul dens, strălucitor, cu o textură mătăsoasă, foarte lung pe tot corpul, drept pe întreaga lungime, fără urme de ondulare sau bucle. Culoarea robei este de un alb pur, admiţându-se şi o nuanţă de fildeş pal. De asemenea, urmele de nuanţe oranj pal sunt tolerate, cu condiţia să ofere senzaţia de păr pătat. Însă nu sunt de dorit şi constituie o imperfecţiune.

Înălţimea ideală măsurată la nivelul greabănului se situează în jurul valorilor de  21 până la 25 de cm, în cazul masculilor, şi 20 până la 23 de cm, în cazul femelelor. În ceea ce priveşte greutatea, aceasta este de 3 – 4 kg.

Probleme de sănătate

Speranţa de viaţă a Malteseului este în jur de 15 ani. În mod normal, vorbim despre o rasă destul de sănătoasă, dar care poate fi afectată de probleme de sănătate şi defecte ereditare: atropia retiniană progresivă care poate duce la orbire completă, glaucomul, entropionul, endocardita, desprinderea retinei, criptorhidismul, glicogenoza, luxaţia patelară, boala tremuratului la albinoşi, surditate, blocarea canalelor lacrimale, infecţii la nivelul urechilor.

Pentru a preveni toate aceste maladii, se recomandă achiziţionarea exemplarelor de la crescători serioşi, dedicaţi acestei rase, vizitele periodice la medicul veterinar, îngrijirea zilnică a ochilor, urechilor, dinţilor, blănii, hrănirea adecvată şi educaţia corespunzătoare, în funcţie de vârsta exemplarului deţinut. 

Standard FCI

Sursă foto: freepik.com

Ți-a plăcut ce ai citit? Spune-le și prietenilor!

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *