Eland – cea mai mare antilopă din lume

Știi care este cea mai mare antilopă din lume? Nici eu nu știam, până nu am văzut-o cu ochii mei. De câțiva ani, locuiesc în Kenya, și am avut privilegiul de a vedea îndeaproape multe dintre animalele pe care, până să fiu aici, le-am admirat doar în documentarele de pe National Geographic. Prima oară am văzut un eland – așa se numește cea mai mare antilopă – în Parcul Național din Nairobi. De fapt, dacă-mi aduc bine aminte, am văzut un grup întreg. Într-adevăr, vorbim despre un animal mare, cu aspect și colorit deosebite, cu o înfățișare robustă care-ți rămâne întipărită în minte și o blândețe, după cum aveam să descopăr mai târziu, care l-au transformat într-un animal lesne de îmblânzit.

Citește și: 6 lucruri fascinante despre Marea Migrație

Eland – caracteristici principale

Pe cât este de mare, pe atât este de agil, căci se pare că poate menține un mers la trap pe termen nelimitat și poate sări un gard de circa 1,5 m de pe loc. Atât masculii, cât și femele au coarne spiralate, acestea pot servi drept instrumente utile în luptele pentru dominație și ierarhie socială. Totuși, coarnele femelelor tind să fie ceva mai lungi și mai subțiri decât ale masculilor. De obicei, coloritul acestor antilope bate înspre căprui sau brun/cenușiu (se camuflează de minune în peisajul savanei) însă, pe măsură ce înaintează în vârstă, se schimbă în gri sau gri-albăstrui. Cele mai bătrâne exemplare devin aproape negre. Masculii adulți au și un strat de păr în zona frunții (ia forma unor sprâncene pronunțate) care crește mai lung și se îndesește pe măsură ce animalul îmbătrânește. Gâtul și pieptul acestor antilope este masiv ceea ce le conferă o prezență impunătoare.

Citește și: Wildlife Photographer of the year/2024

Denumire științifică: Tragelaphus Oryx

Speranța de viață: de la 15 la 20 de ani, iar în captivitate poate atinge chiar 25 de ani.

Perioada de gestație: aproximativ 9 luni.

Greutate: între 590 și 997 kilograme.

Mărime/dimensiuni: masculii măsoară de la 2 până la 3 metri în lungime, femelele între 1 și 3 metri, iar ambele sexe au o înălțime la greabăn de circa 2 metri.

Dietă: exclusiv ierbivoră. Elandul e de găsit în zonele cu arbuști și tufișuri care-i favorizează frunze. Se folosește de coarne pentru a-și apropia crenguțele și ramurile. De asemenea, consumă anumite fructe, bulbi mari și legume tuberoase. Consumă apă din belșug când o are la dispoziție, dar în timpul sezonului uscat rezistă timp îndelungat și cu rezerve limitate de apă sau chiar fără.  

Habitat: Elandul comun, una dintre cele mai adaptabile rumegătoare, se regăsește în zonele cu pășuni, munți sau savane acoperite de acacia. Se ține la distanță de zonele deșertice, de păduri dese și de mlaștini. Este întâlnit în peste 17 țări africane. 50% din populația de elanzi trăiește în arii protejate. Din păcate, elanzii au cunoscut o scădere a populației din cauza vânătorii.

Comportament: masculii mai în vârstă tind să fie mai solitari. Organizarea socială a elanzilor este oarecum diferită de cea a altor antilope. Cu cât masculul este mai în vârstă, acesta devine mai solitar, în timp ce animalele mai tinere pot forma grupuri mici. De asemenea, masculii sunt mai sedentari decât femelele, care pot călători pe scară largă, mai ales în timpul sezonului uscat. Femelele și exemplarele tinere se regăsesc în grupuri slab coezive. Vițeii petrec mult timp îngrijindu-se și lingându-se unii pe alții, dezvoltând legături și mai puternice decât cele ale vițelului cu mama sa.

Femelele cu viței tineri se reunesc în grupuri similare. După ce puii sunt înțărcați, la aproximativ trei luni, mamele se reunesc în turmele de femele, iar vițeii rămân împreună. Fătările se petrec pe tot parcursul anului, iar unele femele adulte sunt întotdeauna prezente într-un astfel de grup apărând toți vițeii prezenți, nu doar pe ai lor. Tineretul rămâne în aceste grupuri până la vârsta de aproape doi ani, când încep să cutreiere și să se alăture altor grupuri.

Prădători: omul, leii, câinii africani. Din păcate, în ultimii ani, populația de elanzi este în scădere din cauza vânătorii.

Laptele lor foarte nutritiv, carnea gustoasă și pielea au făcut din elanzi animale de fermă suficient de populare și ținte ale vânătorilor ilegale. În Kenya, Zimbabwe și Africa de Sud, elanzii sunt apreciați pentru laptele lor nutritiv antibacterian, cu conținut mult mai mare de proteine și grăsimi decât laptele de vacă.

Din păcate, expansiunea oamenilor și a altor animale au ajuns să distrugă habitatele elanzilor. Pe măsură ce populațiile umane cresc și își extind așezările și terenurile pe care le lucrează, ele invadează habitatele elanzilor și ajung să le distrugă sursele de hrană. Mai bine de 50 la sută dintre elanzi au dispărut din cauza apariției comunităților de oameni pe teritoriile lor, iar din anii 1970, populația lor a scăzut dramatic din cauza războaielor civile și a consecințelor acestora în țări precum Uganda, Rwanda, Angola și Mozambic.

Două dintre soluțiile viabile pentru a proteja elanzii vin din partea African Wildlife Foundation. Prima constă în dezvoltarea și susținerea conservațiilor și a turismului în acest scop. African Wildlife Foundation reunește investitorii privați cu comunitățile locale pentru a construi cabane turistice cum ar fi ”The Sanctuary” din Ole Lentille, în Kenya. Cabana oferă un venit durabil pentru comunitate, iar conservarea de 20.000 de acri este o casă sigură atât pentru elanzi, cât și pentru alte animale sălbatice.

A doua soluție se referă la favorizarea sau crearea unui culoar de tranzit pentru animalele sălbatice. AWF colaborează strâns cu guverne și sate pentru a desemna coridoare pentru fauna sălbatică – zone mari de pământ pe care elanzii le pot folosi pentru a merge liber și în siguranță dintr-un parc (sau țară) în altul/alta.

Cu siguranță antilopa eland este o creație remarcabilă a naturii, adaptată pentru a prospera în peisajele variate ale Africii. Calitățile fizice reprezentative ale acestor animale contribuie la unicitatea lor în regnul sălbatic.

Citește și: Elefantul african – empatie, frumusețe și inteligență