Jurnalul acvaristului începător (II) Puful de pe rădăcină

Îți amintești că ți-am spus în prima parte a jurnalului că am introdus în acvariu și o rădăcină cu aspect foarte exotic, dar pe care nu o cumpărasem dintr-un pet-shop, ci de pe marginea drumului, la pachet cu două roci vulcanice pe care am dat câțiva șilingi kenieni. Bineînțeles că am fiert, uscat și iar fiert și uscat rădăcina  respectivă mai înainte de a o introduce în acvariu. 

Le-am poziționat în acvariu – rădăcina și rocile – astfel încât să dea bine (așa aveam eu impresia), să se vadă frumos pentru a suplini cumva lipsa plantelor (la vremea aceea cautam de zor plante subacvatice, fără folos). După problema cu ciclarea (ți-am vorbit despre ea în prima parte), la doar câteva zile, am observat că pe rădăcina contorsionată, pe sub care neonii mei deja se obișnuiseră să se strecoare (ca la ei acasă practic) a răsărit un fel de puf de culoare gri deschis. M-am panicat și de data aceasta, crezând că am pus în pericol tot ce lucrasem până în acel moment, plus sănătatea peștilor. 

Ce se întâmplase aveam să aflu întrebându-i pe cei mai informați și mai experimentați decât mine. Îți repet: cine întreabă, nu greșește, ba chiar are toate șansele să primească răspunsuri și soluții corespunzătoare, așa cum mi s-a întâmplat mie. Puful respectiv, a cărui apariție m-a panicat, era o ciupercă ce se formează pe astfel de decoruri, de obicei inofensivă, care dispare în timp sau dacă o elimini manual, prin curățare, de pe suprafața respectivă – ceea ce am și făcut de câteva ori. Parcă nu mă înduram să renunț la rădăcină. Îmi plăcea cum se așează în acvariu, cum completează decorul și așa sterp în lipsa plantelor. 

Privind la poza de mai sus, îți poți imagina că peștii mei se simțeau ca la discotecă :). De vină era lumina originală din capacul acvariului. Am renunțat și la lumina dubioasă, dar și la rădăcină de îndată ce am introdus primele plante naturale. Ca o paranteză, pet-shopurile locale erau pline de plante, dar doar din plastic, ceea ce era exclus să introduc în acvariu. Te sfătuiesc și pe tine să spui un mare NU decorurilor de acest gen. În prezent, din setup-ul inițial, am păstrat doar rocile vulcanice care nu au creat probleme ci sunt chiar benefice, deoarece sunt inerte (nu eliberează substanțe în apă), iar porozitatea lor este ideală pentru fixarea bacteriilor denitrificatoare. Cu alte cuvinte, am mărit capacitatea de filtrare. În plus, forma lor neregulată, poziționarea în raport cu substratul și cu plantele, crează ascunzători potrivite pentru micuții Cory din acvariu.

Revenind la puful de mai sus :), ce e bine să faci dacă-l observi pe lemnele, rădăcinile sau ornamentele din acvariu: 

• nu intra în panică, situația nu e chiar așa de gravă;
• puful poate dispărea de la sine în câteva zile sau, dacă ai în acvariu Pleco sau Ancistruși aceștia îl vor păpa;
• scoate lemnul din acvariu și curăță-l bine cu o perie curată, sub jet de apă. 

Dacă deja te-ai confruntat cu o astfel de problemă, mi-ar plăcea să aflu cum ai gestionat situația.

va urma

*Jurnalul acvaristului începător nu are rolul unui ghid bătut în cuie, ci conține propria experiență și lucrurile de care mă lovesc zi de zi în încercarea de a menține un echilibru propice peștilor și plantelor. Îngrijirea acestui mic acvariu de 70 L este unul dintre momentele mele zen, în care mă relaxez și uit de grijile de peste zi. Cred că acvaristica este, într-adevăr, un hobby extrem de complex, însă noi, oamenii, suntem diferiți și la fel vor fi și acvariile noastre. Însă, un numitor comun tot există, iar acela este documentarea (și aș mai adăuga răbdarea). Nu există o rețetă universală a acvariului perfect 🙂 dar există mai multe soluții ca să avem acvarii echilibrate și sănătoase.