Cărți și filme cu și despre animale,  Pisici

Te-a abandonat inspirația? “Cats” nu te lasă la greu!

Vorba marelui Shakespeare: ”What`s in a name?” Să nu uităm că numele sunt prețioase, ne definesc, uneori ne și caracterizează, sunt ca o ”marcă” proprie cu care, de cele mai multe ori, ne mândrim. Cam astfel stau lucrurile și când vine vorba despre numele animalelor noastre de companie. Grea decizie avem de luat atunci când le… botezăm! Tratând problema pisicește, am apelat la ajutorul lui T.S. Eliot și iată ce-a ieșit:

“Să dai nume Pisicii e treabă grea, vă spun,

Nu-i vreun joc de vacanţă, ca leapşa pe ghicite –

Mă veţi crede mai întâi pălărierul nebun,

De zic că-i trebuie trei nume

diferite.

Primul, pentru uzul familiei, potrivit rânduielii,

Precum Peter, Augustus, Alonzo sau cum e

Victor sau Jonathan, George sau Bill Bailey;

Toţi şi-ar dori – de purtat – aşa nume.

Sunt şi nume ceva mai bizare, cu son de şerbet,

De bărbaţi şi de dame de lume:

Precum Platon, Electra, Demeter, Admet,

Căci toţi şi-ar dori – de purtat – aşa nume.

Dar pisicii îi trebuie un nume particular,

Dintre cele mai ciudate şi fine,

Altfel, cum să-şi ţină coada perpendicular,

Sau să-şi înfoaie mustaţa, mândră de sine?

Ei, nume dintr-astea pot să vă dau cu duzina,

Ca Munkustrap, Quajo sau Coricopat,

Precum Jellylorum sau chiar Bombalurina –

Nume doar de-o anume pisică purtat.

Dar peste toate-i un nume lăsat la urmă abia,

Iar numele acesta în veci nu-l veţi ghici:

Nici un studiu al omului nu-l va putea afla –

Doar pisica însăşi îl ştie şi nu-l va dezvălui.

Când zăriţi vreo pisică adâncită-n meditaţie,

Motivul, vă zic, e acelaşi mereu – şi anume:

Mintea sa e pierdută în sacra contemplaţie

A gândului la gândul la gândul la propriu-i nume:

Inefabilul efabil

Efaninefabil”

Adâncul, de necercetat, singularul său nume.” (din Cartea lui moş Opossum despre Pisicile poznaşe/Old Possum s Book of Practical Cats – T.S. Eliot)

M-a întrebat o prietenă cum să-şi boteze pisoiul. Primul nume care mi-a venit în minte a fost Rum Tum Tugger, Casanova tribului Jellicle din muzicalul “Cats”. În următoarele secunde deja îmi făcusem scenariul pentru o seară perfectă: mă hotărâsem să revăd “Cats”. Orice altă îndeletnicire putea să suporte amănare. Nu şi “Pisicile” lui T.S. Eliot pe care ţi le recomand dacă vrei să urmăreşti ceva de calitate.

Dacă nu eşti fanul genului, poate că “Old Possum`s Book of Practical Cats”/”Cartea lui moş Opossum despre Pisicile Poznaşe”, apărută la editura Humanitas în anul 2009 îţi va fi pe plac. Să intre în scenă: Şoricofila Tanti Pisi-Poznă, Răgetdetigru cel Fioros, Râzgâiatul Ram Tam Toana, şarlatanii Spargotac şi Zbârlisâcâici, Mistofelis, magistrul fărădelegilor MacCarie şi vigilentul cotoi de pază, Neamdesmântânilă!

Pe Broadway istoria a fost scrisă de “Pisici”!

 “Cats” a debutat iniţial pe West End la New London Theatre, pe 11 Mai 1981. Muzicalul a fost produs de Really Useful Group şi regizat de Trevor Nunn. O întreagă echipă compactă şi foarte pricepută a stat la baza succesului înregistrat de spectacol: în total au fost 8.949 de reprezentații în Londra. Ultima, de pe West End, Londra, a avut loc la aniversarea a 21 de ani (11 mai 2002) şi a fost difuzată în direct, pe un ecran amplasat în Convert Garden. “Cats” a ţinut recordul pentru cele mai multe reprezentaţii în Londra până pe 8 martie 2006, când a fost doborât de pe primul loc de muzicalul “Les Miserables” (Mizerabilii).

The Rum Tum Tugger

Pe Broadway, “Cats” a debutat pe 8 octombrie 1982, la Winter Garden Theatre, cu aceeaşi echipă de producţie care i-a asigurat succesul pe West End. Pe 19 iunie 1997, a devenit muzicalul cu cele mai multe reprezentaţii de pe Broadway (6.138 de spectacole). S-a închis pe 10 septembrie 2000, după 7.485 de reprezentaţii. Pe lângă spectacolele din Anglia, SUA, Canada şi Australia, muzicalul a mai fost pus în scenă în Ungaria, Austria,  Japonia, Germania, Franţa, Mexic, Olanda, Argentina, Hong Kong, Spania, Polonia, Cehia, Rusia, Estonia, Israel, Taiwan, Tailanda, Coreea de Sud, China, Finlanda, Singapore, Hong Kong, Republica Dominicană, Norvegia, Suedia, Africa de Sud, Italia, Bulgaria, Brazilia, Filipine. Iată cât de iubite sunt pisicile lui Eliot!

Să iasă din tolba cu nume celebre:  

Asparagus (Gus) – este motanul de la teatru şi unul dintre cei mai bătrâni din trib, care a fost în tinereţe actor.

Bombalurina – o pisică roşcată foarte cochetă. Este vocalistă şi dansatoare principală.

Bustopher Jones – un motan grăsan, îmbrăcat într-un frac negru şi purtând jambiere albe. Este respectat de toţi, făcând parte din clasa superioară, fiind „motanul din St. James’ Street”.

Demeter – vocalista principală, o femelă foarte sperioasă.

Grizabella – proscrisa din lumea Pisicilor, fosta Pisică Glamour ce şi-a pierdut strălucirea şi tot ceea ce-şi doreşte acum e să fie acceptată de celelalte pisici. Grizabella a părăsit tribul în tinereţe pentru a vedea lumea aşa cum este ea.

Griddlebone – o pisică persană albă şi pufoasă. E iubita lui Growltiger în „Growltiger’s Last Stand”, unde cântă „The Ballad of Billy McCaw” sau „In Una Tepida Notte”  cu Growltiger.

Growltiger – în unele producţii el este înfăţişat ca un pirat hain, iar în altele e mai mult o parodie a unui pirat.

Jellylorum – o femelă care se ingrijeste de pisicuţe, împreuna cu Jennyanydots. Are o relaţie apropiată cu Gus.

Jennyanydots – pisica ce se odihneşte întreaga zi, iar noaptea instruieşte şoarecii şi gândacii să facă numai activităţi constructive şi creative, pentru a suprima obiceiurile lor distructive.

Macavity – Singurul personal negativ din spectacol. Personajul este o aluzie la personajul Professor Moriarty din Sherlock Holmes.

Mr. Mistoffelees – un motan tânăr şi negru, cu puteri magice, pe care nu le poate controla suficient de bine.

Mungojerrie – jumătatea masculină a perechii controversate de hoţi, împreună cu Rumpleteazer.

Mungojerrie & Rumpelteazer

Munkustrap – este naratorul spectacolului. E un motan vărgat gri ce este şi protectorul tribului Jellicle. Este al doilea la conducere după Old Deuteronomy.

Old Deuteronomy – bătrânul şi demnul patriarh al tribului Jellicle.

Rumpleteazer – jumătatea feminină a perechii de hoţi, împreună cu Mungojerrie.

Rum Tum Tugger – Casanova tribului. Mai mereu cochetează cu femelele şi este uşor de recunoscut datorită coamei sale mari.

Skimbleshanks – motanul vărgat, portocaliu şi foarte active, din gară. Se comportă ca un neoficial conductor de peron, ajungând la un punct în care a devenit indispensabil pentru plecarea trenurilor şi pentru toţi angajaţii din staţie.

Victoria – o pisicuţă alba, înzestrată cu darul dansului. Balul Jellicle „oficial” începe cu dansul ei solo. Ea este şi prima pisicuţă care o atinge şi o acceptă pe Grizabella.

“Pentru Pisici, e-o regulă de căpătâi:

Nu le vorbi, dacă nu intră ele-n vorbă mai întâi.

Eu, unul, nu susţin defel aşa ceva

Şi zic, de e să te-adresezi primul pisicii, da!

Dar să nu uiţi, oricâte ţi-ar permite:

Familiaritatea n-o admite.”

Ți-a plăcut ce ai citit? Spune-le și prietenilor!

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *