Pisicile și copiii cu autism: ce spun cercetările despre beneficiile acestei relații

Când vorbim despre relația dintre animale și copiii diagnosticați cu tulburare de spectru autist, cei mai mulți dintre noi ne gândim imediat la câini. Câinii de terapie, câinii de asistență sau activitățile asistate de animale sunt deja subiecte mai cunoscute publicului larg.

În ultima vreme, cercetătorii au început să acorde tot mai multă atenție și pisicilor, iar rezultatele sunt interesante: pentru unii copii cu autism, o pisică blândă, calmă poate deveni o prezență liniștitoare, un companion discret și o punte către dezvoltarea empatiei și a unor abilități sociale.

Un infografic publicat de Human Animal Bond Research Institute (HABRI), bazat pe studiul „Feline Friends” realizat de un grup de cercetători de la University of Missouri, arată că adopția unei pisici dintr-un adăpost, al cărei temperament a fost evaluat anterior, a fost asociată cu mai multă empatie, mai puțină anxietate de separare, mai puțină hiperactivitate și mai puține comportamente de tip bullying în cazul unor copii cu tulburări din spectrul autist.

Ce au vrut să afle cercetătorii

Studiul „Feline Friends” a pornit de la o întrebare simplă: poate adopția unei pisici cu temperament calm să aducă beneficii familiilor în care există copii cu autism?

Important este faptul că cercetătorii nu au analizat adopția oricărei pisici. Pisicile incluse în studiu au provenit din adăposturi și au fost evaluate anterior cu ajutorul unui instrument numit Feline Temperament Profile, folosit pentru identificarea exemplarelor calme și potrivite pentru viața într-o familie cu un copil cu nevoi speciale.

Acest detaliu este esențial. Studiul nu sugerează că orice pisică va avea automat un efect pozitiv, ci că alegerea unei pisici cu temperament potrivit poate conta foarte mult.

Ce beneficii au fost observate

Potrivit rezultatelor publicate în Journal of Pediatric Nursing, studiul exploratoriu a inclus 11 familii și a arătat că adopția unei pisici a fost asociată cu creșterea empatiei și reducerea anxietății de separare la copiii cu autism. De asemenea, cercetătorii au observat mai puține comportamente problematice, inclusiv externalizare, bullying și hiperactivitate/neatenție.

Un alt aspect important este faptul că atât copiii, cât și părinții au raportat o legătură puternică cu noua pisică aproape imediat după adopție. Mai mult, această legătură nu a scăzut în timp, chiar dacă îngrijirea pisicii presupunea responsabilitate suplimentară pentru familie.

Pentru un copil cu autism, o astfel de relație poate fi valoroasă tocmai prin predictibilitatea și calmul ei. Pisica nu cere întotdeauna interacțiune directă, nu este la fel de expansivă ca un câine și îi poate permite copilului să se apropie de ea în propriul ritm.

De ce tocmai pisicile

Pisicile sunt adesea percepute ca animale independente, discrete și liniștite. Desigur, fiecare pisică are propria personalitate, însă pentru unii copii cu autism, tocmai această prezență mai calmă poate fi potrivită.

O pisică nu face prea mult zgomot, de obicei nu sare pe copil și nu solicită constant atenție. Interacțiunea poate fi mai subtilă: apropierea lentă, torsul, statul alături pe canapea, o rutină zilnică de hrănire sau joacă.

Pentru copiii sensibili la zgomote, mișcări bruște sau stimuli puternici, o pisică blândă poate fi mai ușor de integrat în viața de zi cu zi decât un animal foarte energic.

O analiză de tip scoping review publicată în 2023, care a reunit literatura existentă despre rolul pisicilor în terapie, asistență și companie pentru persoane autiste, a identificat două direcții principale: intervențiile asistate de pisici și pisicile ca animale de companie. Autorii au subliniat importanța caracteristicilor și comportamentelor pisicilor, precum și a legăturii care se formează între persoana autistă și animal.

Nu orice pisică este potrivită

Acesta este poate cel mai important mesaj al studiului. Pentru ca relația să fie benefică, trebuie luate în considerare atât nevoile copilului, cât și bunăstarea pisicii. O pisică foarte sperioasă, reactivă sau care nu tolerează interacțiunea umană nu ar fi potrivită într-un mediu în care există multe schimbări, zgomote sau comportamente imprevizibile.

De aceea, cercetătorii au folosit Feline Temperament Profile, un instrument care ajută adăposturile și organizațiile de rescue să identifice pisici calme și potrivite pentru anumite familii.

Un studiu ulterior realizat de aceeași echipă a analizat și bunăstarea pisicilor adoptate în familii cu copii cu autism. Potrivit comunicatului University of Missouri, pisicile s-au adaptat bine în noile familii și au devenit semnificativ mai puțin stresate în timp, ceea ce sugerează că beneficiile relației pot fi reciproce atunci când potrivirea este făcută cu atenție.

Ce spun cercetările recente despre animale și copiii cu autism

Deși studiile dedicate exclusiv pisicilor sunt încă puține, cercetările despre interacțiunea om-animal în cazul copiilor cu autism sunt în creștere.

O revizuire sistematică publicată în 2025 a analizat cercetările existente despre interacțiunea om-animal pentru copiii cu tulburări din spectrul autist. Autorii au arătat că cele mai multe studii se concentrează pe intervenții asistate de animale și pe deținerea de animale de companie, câinii și caii fiind speciile cel mai frecvent studiate. Totuși, cercetarea subliniază și nevoia de a adapta tipul de animal, formatul interacțiunii și contextul cultural la nevoile fiecărui copil.

O altă analiză, publicată în 2024 în Frontiers in Veterinary Science, a concluzionat că activitățile și terapiile asistate de animale pot avea potențial în îmbunătățirea unor simptome asociate autismului, precum comunicarea socială, iritabilitatea, hiperactivitatea și anumite abilități de limbaj. Autorii au atras însă atenția că dovezile sunt încă limitate în unele domenii, iar multe studii au nevoie de urmărire pe termen lung și metodologii mai riguroase.

Cu alte cuvinte, cercetarea este promițătoare, dar trebuie interpretată cu prudență. Animalele pot ajuta, dar nu există o soluție universal valabilă pentru toți copiii.

Ce înseamnă asta pentru părinți

Pentru o familie care are un copil cu autism, decizia de a adopta o pisică trebuie luată cu grijă. O pisică nu este un tratament și nu înlocuiește terapiile recomandate de specialiști. Poate fi, în anumite condiții, un sprijin emoțional valoros și o prezență benefică în viața copilului.

Înainte de adopție, părinții ar trebui să ia în calcul câteva întrebări importante:

• copilul se simte confortabil în preajma pisicilor?
• există alergii sau sensibilități în familie?
• copilul poate învăța să respecte spațiul animalului?
• familia are timp și resurse pentru îngrijirea pisicii?
• pisica are un temperament calm și potrivit pentru mediul respectiv?
• există sprijin din partea unui adăpost, medic veterinar sau specialist în comportament?

O adopție reușită nu înseamnă doar găsirea unei pisici drăgălașe, ci găsirea unei potriviri reale între copil, familie și animal.

O relație construită în ritmul copilului

Poate că una dintre cele mai frumoase idei desprinse din studiul „Feline Friends” este aceea că o relație valoroasă nu trebuie să fie spectaculoasă pentru a conta. Uneori, pentru un copil cu autism, prezența liniștită a unei pisici poate oferi confort, rutină și un tip de conexiune care nu pune presiune. Pisica poate sta aproape fără să ceară prea mult. Poate accepta apropierea treptată. Poate deveni un companion care îl ajută pe copil să exerseze grija, atenția și empatia într-un mod natural.

Atunci când această relație este construită cu respect față de nevoile copilului și ale animalului, beneficiile pot fi importante pentru întreaga familie.

***

Poate o pisică să îl ajute pe un copil cu autism? Cercetările existente sugerează că, în anumite condiții, da. Nu orice pisică, nu în orice familie și nu ca înlocuitor pentru intervențiile specializate. O pisică blândă, calmă poate deveni un companion valoros pentru unii copii cu autism, contribuind la reducerea anxietății, la dezvoltarea empatiei și la crearea unei legături emoționale autentice.

În același timp, studiile ne amintesc că bunăstarea animalului este la fel de importantă. Relația om-animal este cu adevărat benefică atunci când ambele părți se simt în siguranță.

________________

Aceste rânduri au fost inspirate de infograficul „The Feline Friends Study: Benefits of Pet Cats for Children with Autism”, publicat de Human Animal Bond Research Institute (HABRI), pe baza studiilor realizate de cercetători de la University of Missouri.