Afecțiuni frecvente la găini – cum oprești transmiterea la păsări și tratamentele care funcționează rapid

*articol partener

Dacă ești crescător de găini, știi că o boală apărută la una din păsări poate cuprinde întregul efectiv în doar câteva zile.

Viteza de transmitere în avicultura mică e mare tocmai pentru că păsările stau în spații comune, beau din aceeași apă și se hrănesc din aceleași jgheaburi. Diferența dintre un episod izolat și o pierdere masivă de efectiv este despre cât de rapid observi semnele și când acționezi. Produsele și soluțiile conform recomandărilor Super Farm Land acoperă atât prevenția, cât și tratamentul pentru cele mai frecvente afecțiuni.

Coccidioza, cea mai frecventă problemă la găinile tinere, este produsă de paraziți intestinali din genul Eimeria și afectează în special puii între trei și opt săptămâni. Simptomele clasice sunt diaree, pene zbârlite, letargie, refuzul hranei și slăbire rapidă. Transmiterea se face prin fecale contaminate ingerate odată cu hrana sau apa. Prevenția se face prin menținerea litierei uscate, umiditatea fiind factorul principal care favorizează supraviețuirea paraziților, curățarea regulată a adăpătoarelor și evitarea supraaglomerării. Tratamentul se face cu coccidiostatice administrate în apă, la apariția primelor simptome. Recuperarea e rapidă dacă intervenția e timpurie.

De asemenea, Mycoplasma gallisepticum produce una dintre cele mai frecvente infecții respiratorii cronice la găini. Mycoplasma gallisepticum se transmite orizontal prin contact direct între purtători și păsările susceptibile și prin praf sau picături în aer pe distanțe scurte. Se răspândește dintr-un adăpost în altul prin echipamente contaminate, vehicule și persoane. Printre simptome se numără și scurgeri nazale, tuse, respirație șuierătoare, ochi umflați, scăderea producției de ouă. Boala nu se vindecă complet; odată instalată în efectiv, rămâne, dar se controlează cu antibiotice care reduc simptomele și limitează transmiterea. Prevenția principală implică și carantina obligatorie de 30 de zile pentru orice pasăre nouă introdusă în efectiv.

Boala Newcastle e una dintre cele mai severe și contagioase afecțiuni virale ale păsărilor. Virusul se poate răspândi prin excreții de la păsările infectate, aerosoli și fecale. Poate fi asociat cu hrană, apă, încălțăminte, îmbrăcăminte, unelte, echipamente și mediul înconjurător contaminate. Semnele variază în funcție de tulpină: formele ușoare afectează aparatul respirator, iar formele severe produc simptome nervoase, precum mersul în cerc, răsucirea gâtului și mortalitate ridicată. Nu există tratament, boala se controlează exclusiv prin vaccinare și biosecuritate strictă. Vaccinarea regulată este obligatorie dacă ai mai mult de câteva zeci de păsări.

O altă afecțiune importantă este Salmonella, care e periculoasă și pentru că multe păsări infectate nu prezintă simptome vizibile, continuând să contamineze apa și hrana. La păsările tinere poate produce mortalitate ridicată, iar la cele adulte scade producția și calitatea ouălor. Prevenția se face prin igienizarea regulată a adăpătoarelor și hrănitoarelor, dezinfecția cuștilor și a spațiilor după fiecare serie și evitarea accesului rozătoarelor în adăpost. Tratamentul se face cu antibiotice prescrise de medicul veterinar.

Păduchii de pene și acarienii roșii sunt afecțiuni frecvente, mai ales vara, și trec neobservați până când efectivul arată vizibil afectat: pene lipsă, scărpinat intens, paloare a crestei, refuzul cuiburilor noaptea, specific acarienilor roșii, care se hrănesc noaptea. Tratamentul se face cu produse antiparazitare externe aplicate direct pe păsări și în adăpost. Tratarea adăpostului este la fel de importantă ca tratarea păsărilor, deoarece acarienii roșii trăiesc în crăpăturile pereților și ale cuiburilor, nu pe pasăre. Dezinfecția periodică a adăpostului și verificarea regulată a penajului sunt metodele principale de control. Controlul bolilor bacteriene la păsări în era postantibiotice confirmă că igiena strictă a adăpostului, calitatea apei și hrana necontaminată rămân cele mai eficiente măsuri de reducere a presiunii infecțioase în efectivele de păsări, potrivit studiilor.

Așa cum explică specialiștii, factorii de management trebuie analizați primii, înainte de a lua în considerare o boală infecțioasă. Supraaglomerarea, ventilația insuficientă, litiera umedă, apa stagnantă și stresul termic slăbesc imunitatea și deschid calea infecțiilor. Un adăpost bine întreținut, cu densitate adecvată și acces la apă curată permanent, reprezintă prima linie de apărare împotriva majorității afecțiunilor.

Foto: Pexels