Alergiile alimentare la pisici – care sunt simptomele și cum se tratează

articol partener

Alergiile alimentare la pisici reprezintă o afecțiune mai des întâlnită decât și-ar imagina mulți posesori de animale de companie. Din păcate, nu de puține ori aceasta rămâne nediagnosticată sau este confundată cu alte probleme de sănătate. În multe cazuri, simptomele pot fi subtile, cel puțin în fază incipientă: mâncărime ușoară la nivelul pielii, schimbare în consistența scaunului, pierderea treptată a apetitului – și pot trece neobservate până când se transformă în manifestări persistente și deranjante, care, în timp, afectează calitatea vieții pisicii.

Prin natura lor, felinele sunt animale discrete și rezistente. Asta înseamnă că, pentru o perioadă destul de lungă de timp, pot ascunde disconfortul resimțit. Tocmai de aceea, este foarte important ca orice deținător de pisici responsabil să fie atent la semnalele subtile pe care pisica le transmite. A ignora schimbările de comportament sau cele care țin de aspectul fizic nu reprezintă o variant.

În cazul alergiilor alimentare, e bine de știut că sistemul imunitar al pisicii reacționează în mod exagerat la anumite componente din hrană, considerându-le un fel de dușmani care trebuie eliminați. Această reacție declanșează o serie de simptome, de la iritații cutanate la probleme gastrointestinale recurente, care au toate șansele să devină cronice dacă nu sunt identificate și gestionate la timp și corespunzător.

Citește și: Fântână de apă pentru pisica ta

Pe lângă impactul de ordin fizic, aceste afecțiuni se răsfrâng și asupra stării emoționale a pisicii: o felină care se scarpină constant, refuză hrana sau se ascunde mai des decât de obicei este un animal care suferă. Vestea bună este că, odată ce problema a fost identificată, există soluții eficiente pentru remedierea ei, de la modificarea dietei până la suplimente și tratamente de susținere. De asemenea, pentru achiziționarea de hrană, suplimente și remedii îți recomandăm să intri și pe fera.ro.

Din rândurile următoare poți afla  ce sunt alergiile alimentare și cum se deosebesc de intoleranțele alimentare, care sunt cele mai frecvente simptome și cauze ale alergiilor alimentare, ce presupune procedura de diagnosticare și cum se poate trata eficient această afecțiune.

Fie că ai o pisică deja diagnosticată cu alergie alimentară sau doar suspectezi că ceva nu este în regulă cu ea, în rândurile de mai jos vei descoperi informații utile, bazate pe expertiză veterinară și nutrițională, detaliate aici cu scopul de a-i oferi pisicii tale cea mai bună îngrijire.

Ce sunt alergiile alimentare la pisici

Alergiile alimentare la pisici sunt caracterizate drept reacții de hipersensibilitate ale sistemului imunitar la unul sau mai multe ingrediente prezente în hrană. Spre deosebire de simpla intoleranță alimentară, care implică dificultăți în digestia unui anumit nutrient (cum ar fi lactoza), alergia alimentară presupune o reacție imunologică propriu-zisă, declanșată de perceperea greșită a unui ingredient ca fiind o amenințare pentru organism.

De  cele mai multe ori, proteinele sunt responsabile cu declanșarea alergiilor. Acestea pot proveni din carne (pui, vită, pește), ouă, lactate sau chiar din surse vegetale, cum ar fi soia. Sistemul imunitar al pisicii recunoaște aceste proteine ca fiind străine și periculoase, și reacționează prin inflamații și alte simptome deloc plăcute.

De reținut că alergiile alimentare nu apar de obicei la primul contact cu un aliment. Acestea se dezvoltă în timp, pe fondul unei expuneri constante la respectivul ingredient. Astfel, o pisică poate dezvolta o alergie la un tip de carne pe care l-a consumat ani de zile fără probleme. Acest aspect este adesea derutant pentru oameni, care nu înțeleg de ce hrana obișnuită a pisicii începe brusc să-i cauzeze probleme.

Diferența dintre alergie și intoleranță alimentară

Deși termenii sunt adesea folosiți interschimbabil, alergiile și intoleranțele alimentare sunt două afecțiuni diferite, cu mecanisme și implicații distincte:

Alergia alimentară este o reacție imunologică și provoacă deseori simptome cutanate (mâncărimi, iritații, dermatite), probleme digestive, iar în cazuri mai rare diverse manifestări respiratorii.

Intoleranța alimentară este de natură non-imunologică și apare atunci când organismul nu poate digera sau metaboliza corect un anumit nutrient. Ea se manifestă mai ales prin balonare, flatulență, diaree sau vărsături, dar nu implică o reacție imună.

Din punct de vedere medical, alergiile alimentare se încadrează în categoria dermatitelor alergice, alături de dermatita atopică (alergia la factori de mediu) și dermatita cauzată de purici. De multe ori, aceste forme de dermatită pot coexista, ceea ce îngreunează și mai mult diagnosticul.

Cât de frecvente sunt alergiile alimentare la pisici

Există studii de specialitate potrivit cărora între 10 și 20% dintre cazurile de mâncărime persistentă la pisici au drept cauză principală alergiile alimentare.  Este important ca orice pisică cu simptomatologie recurentă sau inexplicabilă (mâncărime, vărsături, diaree, inflamație la nivelul pielii) să fie evaluată și din perspectiva unei eventuale alergii alimentare.

Care sunt simptomele alergiilor alimentare la pisici

Una dintre cele mai mari provocări în identificarea alergiilor alimentare la pisici este faptul că simptomele pot varia, atât în intensitate, cât și în localizare. În multe cazuri, pot semăna cu cele provocate de alte afecțiuni (paraziți, infecții fungice, stres, etc.). Există totuși o serie de semnale de alarmă pe care oricine are alături o pisică ar trebui să le (re)cunoască:

Mâncărime intensă și probleme dermatologice

Mâncărimeaeste unul dintre cele mai frecvente și persistente simptome. Pisica afectată se va scărpina foarte des, va linge sau va mușca zonele afectate până la apariția unor leziuni vizibile. Zonele cel mai des implicate sunt: zona capului (în special în jurul urechilor și bărbiei), gâtul, abdomenul, interiorul lăbuțelor sau spațiile interdigitale.

De asemenea, pot apărea roșeață și inflamații localizate, escoriații (răni deschise provocate de scărpinat excesiv), alopecie (căderea părului în zonele iritate), formarea de cruste sau mătreață în zonele afectate.

Un caz concret este cel al unei pisicuțe sterilizate de 5 ani, hrănită de când era mică cu hrană uscată cu conținut de carne de pui, care a început să se scarpine constant în zona urechilor și a gâtului. În ciuda tratamentelor antiparazitare și a îngrijirii corecte a pielii și blăniței, simptomele au persistat, spre disperarea oamenilor săi. Abia după schimbarea dietei cu o hrană cu proteine hidrolizate, mâncărimea s-a diminuat și a dispărut complet în circa trei săptămâni.

Probleme digestive recurente

Simptomele gastrointestinale apar frecvent în cazul alergiilor alimentare, fie singure, fie în paralel cu cele dermatologice. Acestea pot include: diaree cronică sau intermitentă, scaune moi sau cu miros puternic, vărsături frecvente, mai ales după masa, gaze intestinale și balonare, pierdere în greutate, în ciuda unui apetit normal.

Otite cronice și inflamații ale urechilor

Otita (inflamația canalului auditiv extern) poate fi un semn indirect al unei alergii alimentare, mai ales atunci când nu este cauzată de bacterii sau fungi și reapare frecvent, în ciuda tratamentului: urechi roșii, calde și inflamate, secreții auriculare (cerumen brun sau gălbui), scuturarea frecventă a capului, sensibilitate la atingere în zona urechilor.

Modificări de comportament

Disconfortul cronic cauzat de alergii poate duce și la modificări subtile, dar semnificative, în comportamentul pisicii: retragere și tendință de izolare, iritabilitate sau agresivitate crescută, refuzul mângâierii în zonele sensibile, somn excesiv sau neliniște, toaletare compulsivă, în special la nivelul abdomenului și labelor.

Alte semne posibile pot include: respirație urât mirositoare – cauzată uneori de dezechilibre digestive associate, ochii lăcrimoși sau ușor inflamați, aspect tern al blănii, cu lipsă de luciu și textură aspră.

Orice simptom care persistă mai mult de câteva zile sau se agravează în ciuda tratamentului de rutină (antiparazitare, șampon dermatologic, hrană obișnuită) necesită o vizită la medicul veterinar. Cu cât se intervine mai din timp, cu atât șansele de recuperare sunt mai rapide, iar riscul de complicații scade.

Ce alimente cauzează cel mai frecvent alergii la pisici

Poate părea greu de crezut, însă alergiile alimentare nu sunt cauzate doar de ingrediente ieșite din comun sau… exotice. Din contră, cele mai frecvente alergii sunt declanșate de alimentele consumate frecvent și pe termen lung, deoarece expunerea repetată la aceleași proteine crește șansa ca sistemul imunitar să dezvolte o reacție de hipersensibilitate.

Proteinele animale par a fi principalii vinovați

Majoritatea alergiilor alimentare la pisici sunt provocate de sursele de proteine animale din hrană. Printre cele mai frecvente se numără:

• carnea de pui, una dintre cele mai comune surse de proteine în hrana industrială pentru pisici, dar și una dintre cele mai des incriminate în alergii;
• peștele, care deși este adesea promovat ca fiind sănătos, reprezintă un alergen frecvent;
• vita și mielul care pot provoca reacții în special dacă sunt combinate cu alte ingrediente de origine animală;
• lactatele și ouăle; unele pisici pot avea alergii la proteinele din lapte sau ou, chiar dacă sunt ingrediente „ascunse” în rețetele de hrană uscată sau umedă.

De reținut că prezența unei alergii la pui nu înseamnă neapărat că pisica este alergică și la alte tipuri de carne (de exemplu, curcan sau rață), dar este recomandată prudență și testarea individuală.

Alergii la proteine vegetale și aditivi

Deși mai rar, unele pisici pot manifesta reacții alergice și la ingrediente de origine vegetală sau la aditivi din hrana procesată:

• soia, porumbul și grâul sunt adesea folosite ca surse de proteine vegetale sau ca agenți de umplere. Pot cauza alergii sau intoleranțe digestive;
• coloranți, conservanți, arome artificiale sunt aditivii chimici pot declanșa reacții alergice sau pot agrava o sensibilitate preexistentă;
• uleiuri vegetale ieftine (cum este uleiul de palmier) care pot influența negativ digestia și absorbția nutrienților, în special la pisicile cu tract digestiv sensibil.

O pisică hrănită exclusiv cu hrană uscată de calitate inferioară, plină de cereale și aditivi artificiali, poate începe să aibă diaree cronică și iritații cutanate. După trecerea pe o hrană premium fără cereale și cu sursă unică de proteină animală, sunt foarte mari șansele ca simptomele să dispară complet, în mai puțin de o lună.

Cât de mult contează calitatea hranei

Calitatea ingredientelor folosite în hrana uscată pentru pisici este esențială. O hrană de calitate inferioară, plină de subproduse, cereale ieftine și aditivi sintetici, nu doar că poate declanșa reacții alergice, dar și slăbește treptat sistemul imunitar și digestiv al pisicii, făcând-o mai vulnerabilă în fața alergenilor.

Experții în nutriție animală recomandă pentru pisicile cu sensibilități alimentare sau suspecte de alergii, o hrană monoproteică, de preferat cu o sursă de proteină nouă (de exemplu: rață, iepure, curcan), fără cereale, fără aditivi artificiali și cu o formulă limitată de ingrediente.

Cum se diagnostichează alergiile alimentare la pisici

Diagnosticul alergiilor alimentare la pisici poate fi un proces de durată, deoarece nu există teste rapide sau analize de sânge 100% concludente pentru a identifica exact alergenii alimentari. Cea mai eficientă și recomandată metodă de diagnostic este dieta de eliminare, un protocol nutrițional care implică eliminarea temporară a tuturor ingredientelor suspecte din alimentația pisicii, urmată de reintroducerea lor treptată pentru a observa reacțiile.

Ce presupune dieta de eliminare

Dieta de eliminare este considerată standardul principal în diagnosticarea alergiilor alimentare și presupune respectarea următorilor pași:

Alegerea unei hrane speciale pentru testare

Aceasta trebuie să îndeplinească unul dintre următoarele criterii:

• hrană cu proteine hidrolizate – proteinele sunt „sparte” în fragmente foarte mici, imposibil de recunoscut de sistemul imunitar al pisicii;
• hrană cu proteine noi, adică o sursă de proteină pe care pisica nu a consumat-o niciodată înainte (ex. iepure, căprioară, curcan, rață);

Perioada strictă de eliminare, cuprinsă între 8 și 12 săptămâni

Timp de minimum 8 săptămâni, pisica trebuie să consume exclusiv hrana de test. Este extrem de important ca în această perioadă:

• să nu primească nicio altă mâncare, așadar fără recompense, gustări, lapte, suplimente aromatizate sau resturi de la masa familiei;
• bolurile să fie curate și să nu conțină urme de la hrana anterioară;
• toți membrii familiei să respecte regulile, căci o simplă gustare nepotrivită oferită „din greșeală” poate redeclanșa simptomele și compromite testul.

Monitorizarea simptomelor

Pe parcursul dietei, este esențial să se urmărească: evoluția mâncărimii și a leziunilor cutanate, consistența scaunelor, frecvența vărsăturilor, starea generală de sănătate (nivelul de activitate, pofta de mâncare, aspectul blănii).

Mulți proprietari observă o ameliorare vizibilă după 3–4 săptămâni, dar perioada trebuie continuată complet pentru a fi sigur că rezultatul este valid.

Reintroducerea alimentelor suspecte

După ce simptomele dispar complet, se începe reintroducerea treptată a ingredientelor din dieta anterioară:

• se adaugă un singur ingredient suspect (de exemplu, carne de pui) în dietă timp de 7–10 zile;
• dacă simptomele reapar, acel ingredient este confirmat ca fiind alergen;
• dacă nu apar reacții, se trece la următorul ingredient.

Această etapă este crucială pentru identificarea exactă a alergenilor. Scopul este eliminarea pe termen lung a alimentelor identificate ca problematice, nu doar ameliorarea temporară a simptomelor.

Când este cazul să se ia legătura cu un veterinar dermatolog

Dacă dieta de eliminare nu dă rezultate, dacă simptomele revin fără o cauză evidentă sau dacă pisica prezintă reacții severe (inflamații extinse, pierdere în greutate, letargie), este recomandat să se ia legătura cu un medic veterinar cu specializare în dermatologie sau nutriție. Uneori, alergiile alimentare coexistă cu alte tipuri de alergii (de mediu, parazitare), iar tratamentul trebuie ajustat în funcție de situație.

Tratamentul și managementul pe termen lung

După ce alergenul a fost identificat, tratamentul de bază constă în evitarea totală a ingredientului problematic. Nu există un „antidot” pentru alergia alimentară. Singura soluție eficientă este prevenția prin controlul strict al dietei.

Principalele măsuri esențiale care se impun:

• menținerea unei diete sigure, fie cu hrană comercială monoproteică/hipoalergenică, fie cu o dietă gătită acasă sub supravegherea veterinarului;
• citirea etichetelor – fiecare produs introdus trebuie verificat atent pentru a evita alergenii ascunși;
• evitarea recompenselor care-I pot face rău;
• suplimente de susținere cum ar fi omega-3, probiotice, antioxidanți naturali care pot contribui la reducerea inflamației și susținerea sănătății digestive și cutanate.

În unele cazuri complexe sau cu mai multe alergii combinate, se poate apela și la tratamente imunomodulatoare sau la o abordare personalizată în colaborare cu un medic veterinar specialist.

***

Alergiile alimentare la pisici sunt o provocare reală atât pentru animalul de companie, cât și pentru omul său. Deși pot părea derutante la început, cu o abordare corectă, răbdare și implicare, ele pot fi gestionate eficient, iar pisica își poate recăpăta starea de bine și echilibrul.

Identificarea alergenilor prin dieta de eliminare, alegerea unui sortiment de hrană potrivit și evitarea greșelilor comune sunt pașii esențiali în acest proces. Cu cât se intervine mai devreme, cu atât șansele de recuperare și de menținere a sănătății pe termen lung sunt mai mari.

Sfat de urmat: dacă ai o pisică ce prezintă simptome recurente precum mâncărime, vărsături sau diaree, nu aștepta ca lucrurile să se agraveze. Discută cu medicul veterinar și începe procesul de diagnosticare. Pisica ta merită o viață sănătoasă!