Află cele mai fascinante informații despre GIRAFE

Unul dintre primele lucruri pe care le-am făcut când am ajuns în Kenya a fost să programez o vizită la Giraffe Centre – locul special din Nairobi unde poți afla povestea girafelor Rothschild, unde le poți mângâia, hrăni și răsfăța pe cele câteva exemplare pe care acest sanctuar deosebit le adăpostește. Povestea lor o poți afla din clipul pe care l-am filmat acum câțiva ani, iar în rândurile de mai jos poți descoperi informații pe care, probabil, nu le știai despre aceste minunate ființe de care eu am devenit, pe veci, îndrăgostită.

Știai că…

… girafele au dispărut din 7 țări africane? În ultimii 35 de ani, numărul girafelor a scăzut cu aproximativ 30%. În regiunile care odată erau considerate habitate ideale, numărul acestora a scăzut cu până la 95%, iar girafele au pierdut aproape 90% din aria lor istorică în ultimele trei secole.

Girafele au câteva trăsături unice care au captivat nu doar oamenii de știință, dar și iubitorii de animale sălbatice. Gâturile lor lungi, eleganța cu care se deplasează, petele diverse sunt formă de modele complexe care le acoperă trupurile masive, comportamentul lor social sunt doar câteva dintre aspectele care fascinează pe oricine le admiră.

Citește și: 7 lucruri captivante despre caracatiță

Există foarte multe lucruri fascinante despre girafe și mă consider privilegiată căci am putut să descopăr o parte dintre cele care definesc comportamentul acestora interacționând direct cu ”sursa”. Cu ajutorul informațiilor furnizate de site-ul Giraffe Conservation Foundation, îți prezint o listă cu cele mai fascinante lucruri despre girafe.

• există patru specii distincte de girafe (plus câteva subspecii ale acestora), dar trebuie menționat că populația lor scade rapid, rămânând doar circa 117.000 de exemplare în Africa. Cele patru specii distincte de girafe sunt: girafa Masai (Giraffa tippelskirchi), girafa nordică (Giraffa camelopardalis), girafa reticulată (Giraffa reticulata) și girafa sudică (Giraffa giraffa);
• la fel ca în cazul amprentei umane, fiecare girafă are un model unic al blănii;
• copitele girafelor sunt surprinzător de mari, având un diametru de 30 cm, comparabil cu dimensiunea unui farfurii întinse;
• limba girafei este de culoare violet-albăstruie și măsoară între 45 și 50 cm în lungime.
• atât masculii, cât și femelele girafe se nasc cu proeminențe asemănătoare coarnelor – numite ossicone în limbajul de specialitate, care inițial sunt aplatizate și neconectate de craniu pentru a preveni rănirile în timpul nașterii, iar mai târziu, pe măsură ce girafa crește, vor fuziona cu craniul;
• girafa are privilegiul de a fi cel mai înalt mamifer din lume. Chiar și girafele nou-născute depășesc înălțimea majorității oamenilor;
• femelele nasc în timp ce stau în picioare, puiul căzând la aproximativ 2 metri de la sol. Uimitor este faptul că, la doar o oră după naștere, puiuții pot sta fără probleme în picioare;
• girafele se confruntă cu o provocare atunci când vine vorba de a bea apă. Pentru a ajunge la sol, sunt nevoite să-și îndepărteze în lateral picioarele din față și/sau să își îndoaie genunchii pentru a-și coborî gâtul până la suprafața apei. Chiar și atunci când sursa de apă este disponibilă, când se regăsește în apropierea lor, girafele  beau doar o dată la câteva zile;
• pentru a proteja creierul girafei de schimbările bruște ale presiunii sanguine în timp ce se apleacă să bea apă, venele jugulare au pereți elastici și supape mari, unidirecționale. Aceste adaptări permit venelor să se extindă semnificativ și previn fluxul de sânge înapoi către creier atunci când capul girafei este coborât;
• girafele au dezvoltat adaptări remarcabile pentru a gestiona circulația sângelui în gâturile și picioarele lor lungi. Vasele de sânge sunt groase și musculare, iar pielea de pe picioare este atât de strânsă încât acționează ca niște șosete uriașe de compresie, ajutând la combaterea gravitației și la întoarcerea sângelui către inimă. Aceste trăsături unice au inspirat cercetătorii de la NASA în proiectarea costumelor spațiale pentru oameni;
• inima girafei, care cântărește aproximativ 11 kilograme, are un mușchi mult mai gros pe partea stângă comparativ cu alte mamifere. Această adaptare permite inimii să genereze suficientă forță pentru a pompa sângele împotriva gravitației pe întregul corp al girafei.

Citește și articolul despre Elefantul African

Evoluția girafei – Taxonomie – Clasificare științifică

Acum 30 – 50 milioane de ani, în perioadele Eocenului și Oligocenului, Helladotherium, o creatură asemănătoare cu o antilopă, având o înălțime de trei metri, străbătea câmpiile și pădurile din Asia și Europa. Helladotherium ar fi strămoșul girafei și al Okapiului, singurele membre rămase din familia Giraffidae. Uimitor este faptul că până în prezent au fost descoperite mai mult de zece generații fosile, ceea ce sugerează că girafidele timpurii, asemănătoare cerbilor, nu dezvoltaseră încă gâtul lung caracteristic descendenților lor moderni, girafele, până în perioada Miocenului, acum aproximativ 6-20 de milioane de ani.

Citește și: 9 lucruri pe care nu le știai despre leneș

Girafa, la fel ca okapiul, hipopotamul, oryxul, bivolul și vacile, este un ungulată cu degete pare. Acest lucru o deosebește de animale precum rinocerul, zebra și caii, care sunt clasificate drept ungulate cu degete impare. Girafa, cel mai înalt animal din lume și cel mai mare rumegător, aparține următoarelor categorii taxonomice:

• Clasa: Mammalia (mammals)
• Ordinul: Artiodactyla (ungulate cu degete pare)
• Familia: Giraffidae
• Genul: Giraffa

Știai că există 4 specii de girafe și mai multe subspecii?

Până să ajung în Kenya, până să stau față în față cu acest animal impunător, și eu știam că există girafă și atât. Nu m-am gândit că, de fapt, sunt patru specii distincte de girafe, unele dintre ele cu anumite subspecii. Toate cele patru specii de girafe și subspeciile lor ocupă regiuni geografice distincte din Africa.

• Girafa Masai (Giraffa tippelskirchi) cu subspeciile girafa Luangwa (G. t. thornicrofti) și G. t. tippelskirchi
• Girafa nordică (Giraffa camelopardalis) cu subspeciile girafa Kordofan (G. c. antiquorum), girafa nubiană (G. c. chamelopardalis) – girafa Rothschild (Giraffa camelopardalis camelopardalis) este un ecotip al girafei nubiene căreia îi voi dedicat un articol distinct, și girafa din Africa de Vest (G. c. peralta)
• Girafa reticulată (Giraffa reticulata)
• Girafa sudică (Giraffa giraffa) cu subspeciile girafa de Angola (G. g. angolensis) și girafa Sud Africană (G. g. giraffa)

Aceste specii sunt izolate geografic, ocupând zone distincte din Africa și au trăsături unice. Pentru că mai sunt aproximativ 117.000 de girafe rămase în sălbăticie, înțelegerea acestor diferențe este esențială pentru eforturile eficiente de conservare a speciilor.

Girafa Masai

Cândva cea mai numeroasă specie de girafe (aproximativ 71.000 de exemplare acum trei decenii și jumătate), în ultimele ani, girafa Masai (Giraffa tippelskirchi)  a înregistrat o scădere semnificativă a numărului de exemplare. Astăzi, în habitatele naturale, se întâlnesc aproximativ 45.400 de exemplare.

Cu toate acestea, eforturile recente de conservare și tendințele pozitive în creșterea populației au dus la o perspectivă mai optimistă pentru această specie.

Cercetări recente realizate de Giraffe Conservation Foundation și partenerii acesteia au descoperit existența a două subspecii distincte de girafă Masai.
Girafa Masai se deosebește de alte specii prin coloritul său vizibil mai închis. Petele sale, de formă asemănătoare frunzelor de viță de vie cu margini zimțate, sunt mari și de culoare maro închis, conturate tot într-o nuanță maronie care se extinde pe membrele inferioare.

Această specie de girafe trăiește în centrul și sudul Kenyei, dar sunt întâlnite și pe întreg teritoriul Tanzaniei. Potrivit Giraffe Conservation Foundation, prezența lor în Parcul Național Akagera din Rwanda este rezultatul unei relocări de conservare din Kenya, realizată la mijlocul anilor 1990, iar acum populația prosperă și în regiunea rwandeză, ajungând la peste 110 indivizi.

Girafa Luangwa

În Valea Luangwa din estul Zambiei, girafa Luangwa (G. t. thornicrofti), cunoscută anterior sub numele de girafa Thornicroft, există ca populație izolată. În 2018, Lista Roșie IUCN a clasificat aceste exemplare ca fiind vulnerabile din cauza numărului lor scăzut, dar totuși stabil (circa 650 de indivizi) și a prezenței lor limitate într-o singură regiune geografică. Cu toate acestea, tendințele pozitive recente indică o expansiune treptată a ariei lor de distribuție cu mai mult de o treime și o populație de peste 800 de indivizi.

Girafa reticulată

Considerată adesea cea mai impresionantă specie de girafe, girafa reticulată a înregistrat o scădere semnificativă a numărului de exemplare. Cu toate acestea, eforturile de conservare, în special cele care implică comunități și proprietari de terenuri private din Kenya, dau roade în recuperarea acestor animale pe cale de dispariție.

Giraffa reticulata se întâlnește în principal în nordul și nord-estul Kenyei, cu populații mici și izolate care ar putea exista încă în părțile sudice ale Somaliei și Etiopiei. Denumirea de girafă reticulată provine de la rețeaua remarcabilă de linii albe care delimitează, încadrează clar petele de culoare maronie-portocalie. Aceste linii se întind pe întreaga lungime a picioarelor și sunt adesea proeminente pe partea din față, creând un aspect distinctiv.

Din păcate, populația de girafe reticulate a înregistrat o scădere semnificativă. Aproximativ 16.000 de exemplare mai există în sălbăticie, ceea ce reprezintă o scădere de peste 50% față de cele aproximativ 36.000 de exemplare estimate că ar fi existat acum 35 de ani.

Din cauza acestei scăderi alarmante, girafa reticulată a fost adăugată în 2018 pe Lista Roșie IUCN ca fiind în pericol de extincție. Cu toate acestea, dezvoltările pozitive în conservarea bazată pe comunități, guvern și proprietari de terenuri private din nordul Kenyei contribuie la recuperarea populațiilor.

Girafa nordică

Cu mai puțin de 6.000 de exemplare rămase în sălbăticie, girafa nordică (Giraffa camelopardalis) este unul dintre cele mai amenințate mamifere mari din lume. Cele trei subspecii – girafa Kordofan, girafa nubiană și girafa din vestul Africii – trăiesc adesea în zone destul de precare din vestul, centrul și estul Africii.

Girafa nordică prezintă pe corp pete mari, de formă rectangulară, de culoare maro-castaniu, înconjurate de o nuanță albă-cremoasă. Culoarea poate varia de la o nuanță mai închisă la una foarte deschisă. O trăsătură distinctivă a tuturor girafelor nordice este absența semnelor pe picioarele inferioare, aspect care este adesea descris drept „șosete albe”.

Girafa Kordofan

Trăind în regiuni marcate de instabilitate politică și conflicte, girafa Kordofan (G. c. antiquorum) este întâlnită în sudul Chadului, nordul Republicii Centrafricane, nordul Camerunului, nord-vestul Republicii Democrate Congo și vestul Sudanului de Sud. Doar aproximativ 2.300 de exemplare mai există în sălbăticie.

Girafa Nubiană

Doar 3.000 de girafe nubiene mai există în sălbăticie, iar acestea includ girafa Rothschild, care este genetic și morfologic identică, dar care a fost anterior recunoscută ca o subspecie separată. Girafa nubiană se întâlnește în vestul Etiopiei, centrul și vestul Kenyei, estul Sudanului de Sud și Uganda. În Kenya, majoritatea girafelor nubiene trăiesc în afacerea ariei lor naturale, după ce eforturile țintite de conservare au dus la stabilirea unor populații viabile în zonele cheie ale țării.

Obținerea unor informații precise despre populațiile mici și fragmentate din Etiopia și Sudanul de Sud rămâne o provocare, și ținând cont și de riscul cunoscut de braconaj, numărul acestora este posibil să fie mai mic decât se estimează. În 2018, girafa nubiană a fost adăugată pe Lista Roșie IUCN ca fiind în pericol critic, din cauza unei scăderi de 95% estimată în ultimele trei decenii.

Girafa din Africa de Vest

La începutul secolului 20, girafa din vestul Africii (G. c. peralta) se răspândea din Nigeria până în Senegal, însă numărul de exemplare a scăzut drastic, rămânând doar 49 de exemplare în Niger până la mijlocul anilor 1990. Astăzi, datorită protecției oficiale acordate de guvernul din Niger și de alți parteneri, numărul lor a crescut la peste 600. Cu toate acestea, îngrijorările persistă din cauza coabitării lor cu oamenii și cu animalele de fermă pe terenuri comunale („Zona Girafei”) din apropierea capitalei Niamey. Pierderea continuă, fragmentarea și degradarea habitatului lor reprezintă unele dintre cele mai mari amenințări.

Între 2018 și 2022, Giraffe Conservation Foundation și partenerii săi, cu sprijinul guvernului din Niger, au relocat douăsprezece girafe din vestul Africii în Rezervația Biosferei Gadabedji. Această acțiune revoluționară a ajutat la stabilirea primei populații satelit de girafe din vestul Africii, în încercarea de a extinde aria lor de distribuție și de a crește numărul acestora.

Girafa sudica

Girafa sudică (Giraffa giraffa) este larg răspândită în Africa de Sud, fiind cea mai numeroasă specie de girafe (aproximativ 50.000 exemplare estimate). Ambele subspecii, girafa de Angola (G. g. angolensis) și girafa sud-africană (G. g. giraffa), au trăit de-a lungul timpului în zone geografice distincte.

Girafa sudică se caracterizează prin pete mari, de formă neregulată și cu margini zimțate, în diferite nuanțe de maro, înconjurate de o nuanță deschisă de bej. Culoarea poate varia de la o nuanță mai închisă la una foarte deschisă, în special în cazul girafelor de Angola din regiunile aride din nord-vestul Namibiei, unde pot apărea foarte palide și aproape fără culoare. Picioarele inferioare prezintă pete cu dungi neregulate.

Girafa de Angola

Deși poartă acest nume, girafa angoleză sau girafa de Angola (G. g. angolensis) a fost considerată extinsă local în Angola până la recentele reintroduceri din Namibia. Aria lor de distribuție se întinde și în centrul Botswanei și în majoritatea Namibiei. Relocările au dus la stabilirea unor populații suplimentare în afara ariei lor naturale, în Botswana, Republica Democrată Congo, Eswatini, Nigeria și Africa de Sud. Populația estimată de 5.000 de exemplare acum 35 de ani s-a cvadruplat acum, ajungând la peste 20.000 de indivizi.

Girafa de Africa de Sud

Aria de răsâindire a acestei subspecii cuprinde sud-estul Angolei, estul și nordul Botswanei, sudul Malawi-ului, sudul Mozambicului, nord-estul Namibiei, mari părți din Africa de Sud, sud-vestul Zambiei și întregul Zimbabwe. Populația este estimată în prezent la aproape 30.000 de exemplare, ceea ce reflectă o creștere semnificativă de 150% în ultimele trei decenii și jumătate.

***

Cu siguranță, girafele sunt unele dintre cele mai fascinante și enigmatice creaturi ale savanei. De la apariția lor uimitoare, cu acele gâturile lungi, impunătoare, dar grațioase, până la comportamentele sociale complexe, aceste animale ne arată cum adaptabilitatea și frumusețea pot merge mână în mână. În ciuda provocărilor cu care se confruntă în sălbăticie, eforturile de conservare și sprijinul comunităților locale oferă speranțe mari pentru viitorul acestor animale.

*referințe: The Giraffe Conservation Foundation (GCF)

*foto: CanvaPro & Arhiva personală