Pisica neagră şi Halloween-ul

Halloween = o sărbătoare europeană, de origine celtică, ”americanizată” şi preluată de multe popoare din lumea occidentală. Sărbătoare păgână prin manifestări, acceptată totuşi de biserică, Halloweenul este celebrată în noaptea de 31 octombrie, deşi în unele ţări data variază (de exemplu, în Suedia este sărbătorită în prima sâmbătă din noiembrie). Termenul de Halloween este prescurtarea denumirii scoţiene All hallows’Even, numele sărbătorii creştine a tuturor sfinţilor fiind atestat pentru prima oară în secolul al XVI-lea. În ţările în care predomină creştinismul catolic şi protestant, sărbătoarea de Halloween a fost asociată zilei tuturor sfinţilor, sărbătorită pe 1 noiembrie.

Samhain

Istoricul Nicholas Rogers a observat că „în timp ce unii folclorişti i-au detectat originile în sărbătoarea romană a Pomonei, zeiţa fructelor şi seminţelor, sau în festivalul morţilor denumit Parentalia, sărbătoarea este cel mai frecvent legată de festivalul celtic Samhain, scris iniţial Samuin.” Numele provine din irlandeza veche şi înseamnă „sfârşitul verii”. Festivalul Samhain sărbătoreşte sfârşitul „jumătăţii luminoase” a anului şi începutul „jumătăţii întunecate”, şi este, uneori, considerat a fi „Anul Nou Celtic”.

Vechii celţi credeau că graniţa dintre lumea aceasta şi cea de dincolo se slăbeşte în ziua de Samhain, permiţând spiritelor, bune sau rele, să o traverseze. Strămoşii familiei erau cinstiţi şi invitaţi acasă, în timp ce spiritele rele erau gonite. Se crede că nevoia de a îndepărta spiritele rele a dus la purtatul de costume şi măşti.

Ei îndepărtau spiritele rele deghizându-se ei înşişi în spirit rău pentru a le evita. În Scoţia, rolul spiritelor era jucat de tineri îmbrăcaţi în alb cu feţele mascate sau înnegrite.Samhaim era o vreme când se făceau provizii de iarnă şi se tăiau animalele pentru a păstra carnea pentru anotimpul rece. Focurile de tabără jucau şi ele un rol în festivităţi. Toate celelalte focuri erau aprinse de la focul cel mare. Oasele animalelor tăiate erau şi ele aruncate în foc.Uneori se aprindeau două focuri unul lângă altul, iar oamenii şi animalele treceau printre ele ca ritual de purificare.

Pisica neagră – între superstiţie şi motiv de sărbătoare

Tot timpul anului ne ferim să o întâlnim. Iar dacă dăm peste ea, întâmplător, ne dăm trei paşi înapoi, ne facem cruce, ne scuipăm în sân… Ei bine nu şi în noaptea de Halloween. Atunci, pisica neagră stârneşte admiraţia tuturor, pentru simplul fapt că, alături de „felinarul lui Jack”, lilieci şi vrăjitoare, este unul dintre simbolurile marcante ale acestei sărbători.

De-a lungul secolelor, pisica neagră a avut un rol destul de însemnat în tradiţiile anumitor popoare, un rol cu o bază mitică axată mai mult pe superstiţii şi prejudecăţi. În Evul Mediu, se credea că pisica neagră este aliata de nădejde a vrăjitoarelor, iar unii oameni chiar credeau că, de fapt, sunt vrăjitoare reîncarnate! Multe dintre superstiţiile de atunci mai dăinuiesc şi astăzi.

Depinde de zona în care se află, pisicile negre sunt fie aducătoare de noroc, fie de ghinion

• în Asia şi-n U.K., pisica neagră poartă noroc;
•  în Yorkshire, Anglia, eşti norocos dacă ai o pisică neagră, dar eşti ghinionist dacă te întâlneşti cu vreuna pe stradă;
• Dacă visezi o pisică neagră vei avea noroc;
• Dacă în timpul unei procesiuni funerare cortegiul se întâlneşte cu o pisică neagră, se zice că va muri încă un membru al familiei;
• În Italia secolului al XVI-lea oamenii credeau că, dacă o pisică neagră se aşează în pat lângă cineva bolnav, acesta va muri;
• În America de Nord, ai ghinion dacă o pisică neagră îţi taie calea, şi noroc dacă pisica este albă. În U.K., culorile se inversează (asta dacă nu locuieşti în Yorkshire);
• Dacă găseşti un fir alb în blana unei pisici negre, vei avea noroc;
• O pisică neagră pe verandă aduce prosperitate;
• O pisică neagră văzută de la spate, prevesteşte că ceva rău se va întâmpla; dar oare, văzută din faţă, e de bun augur?
•  Dacă o pisică neagră vine înspre tine, este aducătoare de noroc, dar dacă se îndepărtează se spune că ia şi norocul cu ea;

După cum am menţionat, pisica neagră era asociată vrăjitoriei. În luna octombrie, luna Halloween, pisicile negre şi vrăjitoarele sunt costumaţiile preferate ale celor care sărbătoresc, modelele de decoraţiuni cele mai căutate, dar şi tematici ale unor petreceri. Aceste obiceiuri sunt atât de ataşate societăţii moderne încât am uitat că Halloween-ul îşi are originea în timpuri străvechi.

Pentru că pisicile sunt animale nocturne, iar mai ales cele negre au o alură mai… sinistră, potrivit unora, ele au fost afiliate răului, crezându-se că posedă puteri supranaturale, împreună cu stăpânele lor, vrăjitoarele.

Trick or Treat

În timpul festivităţilor, sărmanii cerşeau mâncare şi oamenii le ofereau plăcinţele numite „prăjituri de suflet” în schimbul promisiunii de a se ruga pentru sufletele celor morţi din familia lor. Această tradiţie era un mod relativ necostisitor pentru ca toată comunitatea să se bucure de sărbătoare. Teoretic, oamenii puteau preveni să fie păcăliţi (trick) oferind copiilor sau celor care le băteau la uşă costumaţi, o mică atenţie (treat): bomboane, dulciuri, mere.

Dovleacul de Halloween

Alături de pisica neagră, dovleacul reprezintă unul dintre simbolurile importante ale sărbătorii de Halloween, utilizarea sa  pe post de lampă având la bază o istorioară foarte interesantă.

„Zgârcitul Jack” şi dovleacul de Halloween au o legătură foarte mare. Se pare că Jack băuse cu Diavolul şi, cum nu voia să-i plătească pentru băutură, l-a convins să se transforme într-o monedă de aur pentru a putea plăti. Însă Jack a păstrat moneda şi a pus-o într-un buzunar alături de o alta de argint, ceea ce făcea imposibil ca Diavolul să-şi revină la starea iniţială.

În cele din urmă Jack l-a eliberat cu promisiunea ca acesta să nu-l deranjeze timp de un an, iar în cazul în care va muri să nu-i revendice sufletul. În anul următor Jack l-a ademenit pe Diavol şi l-a rugat să se urce într-un copac pentru a-i aduce un măr. Între timp, Jack a scrijelit pe scoarţa copacului semnul crucii şi Diavolul nu a coborât din copac până nu i-a promis că nu-l va deranja timp de 10 ani. La scurt timp, Jack a murit, iar Dumnezeu nu l-a primit în Rai. Nici Diavolul, aşa cum s-au înţeles, nu l-a primit în Iad nerevendicându-i sufletul şi trimiţându-l afară, în noapte, doar cu un cărbune aprins care să îi lumineze drumul.

Jack a pus cărbunele într-un dovleac şi, de atunci, călătoreşte pe Pământ.  O dată ajunşi în America, irlandezii au adus cu ei obiceiul de a face dovleci luminoşi pentru a-i pune în geam. Scopul? Acela de a speria spiritele morţilor şi pe cel al lui Jack. Astfel a luat naştere „Jack O’Lanterns”.