Ziua Internațională a Ghepardului: o cursă contra cronometru pentru salvarea unei specii emblematice

În fiecare an, pe 4 decembrie, este celebrată Ziua Internațională a Ghepardului (International Cheetah Day), un eveniment global dedicat educației, conștientizării și protejării celui mai rapid mamifer terestru: ghepardul (Acinonyx jubatus). Evenimentul a fost inițiat de organizația Cheetah Conservation Fund (CCF), lider mondial în cercetarea, reabilitarea și conservarea acestei specii.

Scopul acestei zile este unul profund și urgent: atragerea atenției asupra declinului rapid al populațiilor de gheparzi și mobilizarea publicului pentru protejarea unei specii aflate într-un moment critic al existenței sale.

În prezent, la nivel mondial au rămas mai puțin de 7.500 de gheparzi în sălbăticie, iar distribuția lor naturală s-a redus cu peste 90% în ultimele decenii. În multe zone, ghepardul este deja considerat species in crisis, fiind amenințat de pierderea habitatului, conflictul cu oamenii, scăderea prăzii și, din ce în ce mai des, de traficul ilegal cu pui de ghepard, vânduți ca animale exotice.

Ziua internațională a ghepardului reprezintă un apel global la responsabilitate, o subliniere a faptului că acest animal spectaculos, simbol al vitezei și grației, se află într-o luptă acerbă pentru supraviețuire, iar viitorul său depinde de acțiunile noastre de astăzi.

Cine și de ce a creat Ziua internațională a ghepardului

Ziua Internațională a ghepardului (International Cheetah Day) a fost creată de Cheetah Conservation Fund (CCF), organizația fondată și condusă de dr. Laurie Marker, una dintre cele mai respectate personalități din domeniul conservării faunei sălbatice. CCF este recunoscută la nivel mondial pentru programele sale de cercetare, reabilitare, protejare a habitatelor și educație comunitară dedicate ghepardului.

Povestea lui Khayam și începutul unei misiuni globale

Originea acestei zile are la bază povestea emoționantă a lui Khayam, un pui de ghepard. În anii ’70–’80, Laurie Marker a crescut personal acest pui în cadrul unui program al Wildlife Safari din Oregon (SUA), încercând să demonstreze că gheparzii crescuți de oameni pot fi pregătiți pentru a fi reintroduși în sălbăticie în Africa.

Însă Khayam nu a reușit să se adapteze complet la viața din natură. Această experiență intensă, dificilă și transformatoare avea să schimbe radical direcția profesională a lui Laurie Marker și a făcut-o să înțeleagă în profunzime cât de vulnerabil este ghepardul în mediul natural, cât de fragilă este relația dintre om și animale sălbatice și cât de urgent este să protejăm această specie înainte de a fi prea târziu.

Astfel, pentru a onora memoria lui Khayam și pentru a aduce în atenția lumii întregi situația dramatică a gheparzilor, CCF a stabilit data de 4 decembrie ca zi internațională a ghepardului.

Obiectivele zilei internaționale a ghepardului

Evenimentul nu este doar comemorativ, ci are misiuni clare:

Educație globală

Creșterea nivelului de conștientizare în rândul publicului, cu accent pe importanța ghepardului în ecosistem, amenințările reale cu care se confruntă, rolul oamenilor în încetinirea declinului. CCF derulează anual programe educaționale în școli, comunități rurale și online.

Conservare științifică

Acest eveniment servește și ca platformă pentru prezentarea celor mai recente cercetări biologice asupra ghepardului, strategiilor de conservare eficiente, rezultatelor programelor de monitorizare genetică și ecologică.

Mobilizarea comunităților și susținerea acțiunilor de teren

Prin această zi, CCF încurajează:

• donațiile pentru finanțarea centrelor de salvare;
• sprijinirea fermierilor pentru reducerea conflictului om–animal;
• participarea la proiecte de restaurare a habitatelor;
• combaterea traficului ilegal cu pui de ghepard.

De ce este această zi atât de importantă

Ideea care stă la baza zilei internaționale a ghepardului este că acest animal nu este doar un simbol al vitezei, ci o specie aflată în pericol real. Practic ziua ghepardului este o invitație globală la responsabilitate, o zi în care vocea oamenilor devine vocea unei specii care nu mai poate lupta singură.

Știai aceste lucruri despre ghepard?

Ghepardul (Acinonyx jubatus) este una dintre cele mai fascinante și spectaculoase specii ale Africii, un prădător elegant, cu adaptări unice, care a evoluat pentru a atinge viteze uimitoare. Dincolo de reputația sa de „cel mai rapid animal terestru”, ghepardul ascunde o biologie remarcabilă, comportamente complexe și o fragilitate surprinzătoare.

Iată care sunt cele mai importante lucruri de știut despre ghepard:

Viteza uimitoare care-l face cel mai rapid mamifer terestru

Ghepardul poate atinge 110–120 km/h, însă doar pe distanțe foarte scurte (200–300 m).
Accelerația sa este comparabilă cu cea a unei mașini sport: 0–100 km/h în aproximativ 3 secunde.

Adaptări pentru viteză:

• coloană vertebrală extrem de flexibilă (permite întinderea și comprimarea corpului);
• nări și plămâni mari (aport rapid de oxygen);
• coada lungă, folosită ca „volan aerodinamic” (stabilitate în viraje);
• gheare semi-retractile (aderență crescută la sol);
• mușchi de tip fast-twitch (pentru sprinturi explosive).

Aceste adaptări îl fac unic între feline.

Masca „tear mark” / lacrimi negre cu rol funcțional

Ghepardul are celebrele linii negre care coboară din colțurile ochilor spre bot denumite „tear marks”. Posibilele roluri ale acestora:

• reduc reflexia luminii puternice;
• îmbunătățesc focalizarea asupra prăzii;
• ajută la comunicarea facială între indivizi.

Aceste semne sunt atât de distinctive încât ajută cercetătorii să identifice indivizii pe teren.

Ghepardul are una dintre cele mai scăzute diversități genetice dintre mamifere

Studiile genetice arată că specia a trecut printr-un efect de gât de sticlă genetic* în urmă cu 10.000 de ani.

Consecințe:

• vulnerabilitate crescută la boli;
• probleme de fertilitate;
• adaptare mai dificilă la schimbările de mediu.

Acesta este un motiv major pentru care conservarea ghepardului este mai complexă decât a altor feline.

Comportament social unic printre feline

Spre deosebire de lei (specie socială) sau leoparzi (solitari), gheparzii au un comportament hibrid.

Particularități:

• masculii pot trăi în coaliții de 2–3 indivizi, de obicei frați;
• femelele sunt solitare, cu excepția perioadelor când cresc pui;
• sunt animale diurne, vânează mai ales dimineața și după-amiaza;
• preferă prada mică și rapidă: gazele Thomson, impala, iepuri.

Distribuție și populație globală

Conform CCF și International Cheetah Day:

• în sălbăticie mai trăiesc 6.500–7.100 de gheparzi;
• peste 75% sunt în Africa de Sud, Namibia, Botswana și Kenya;
• ultimii gheparzi asiatici se găsesc aproape exclusiv în Iran, cu o populație estimată la mai puțin de 50 de indivizi.

Pierdere dramatică a arealului

În trecut, ghepardul ocupa zone întinse din Africa, Orientul Mijlociu și India. Astăzi, arealul s-a redus cu peste 90%.

Rată scăzută de supraviețuire a puilor

Puii de ghepard sunt extrem de vulnerabili:

• rata mortalității puilor poate depăși 70% în zonele cu prădători mari;
• leii și hienele fură frecvent prada sau atacă puii;
• femelele trebuie să vâneze zilnic, iar puii rămân neprotejați.

Această vulnerabilitate contribuie la declinul speciei.

De ce sunt gheparzii atât de sensibili

Pentru că ecosistemul lor este extrem de competitiv, iar ei nu sunt construiți pentru luptă, ci pentru viteză.

• nu pot apăra prada în fața altor prădători;
• au mandibule mai mici și mușcături mai slabe;
• prada le este furată des;
• comportamentul lor diurn îi expune mai mult contactului cu oamenii.

Amenințările majore la adresa ghepardului

Ghepardul este una dintre speciile cele mai vulnerabile ale Africii contemporane. În ciuda adaptărilor sale excepționale pentru viteză și vânătoare, acest prădător elegant este dezavantajat în fața schimbărilor accelerate ale mediului și presiunilor venite din partea omului. Potrivit Cheetah Conservation Fund (CCF), populația globală s-a redus cu peste 90% în ultimele decenii, iar azi au mai rămas aproximativ 6.500–7.100 de indivizi în sălbăticie.

Iată care sunt principalele amenințări care împing specia spre extincție:

Pierderea și fragmentarea habitatului

Aceasta este amenințarea numărul 1 pentru ghepard, conform internationalcheetahday.com și rapoartelor CCF.

Cauze principale:

• extinderea agriculturii;
• urbanizarea și infrastructura (drumuri, ferme, garduri);
• schimbări climatice care reduc suprafețele de savană;
• presiunea asupra prăzii naturale (gazele, impala, antilope tinere).

Consecințe directe:

• habitatele devin izolate și gheparzii nu mai pot forma populații viabile;
• rutele naturale de mișcare sunt blocate;
• crește conflictul cu oamenii (intră în ferme);
• scade diversitatea genetică din cauza izolării populațiilor.

Ghepardul are nevoie de teritorii vaste. Un singur individ poate utiliza peste 800–1.500 km².

Conflictul cu oamenii

În multe regiuni din Africa, ghepardul este perceput ca un pericol pentru animalele domestice.

Realitatea este însă diferită:

• de obicei, ghepardul evită prada domestică;
• este un prădător slab comparativ cu leul sau leopardul;
• multe atacuri atribuite ghepardului sunt eronat raportate.

Cu toate acestea, fermierii, confruntați cu pierderi reale în gospodării, pot recurge la:

• uciderea directă a gheparzilor;
• capcane;
• otrăvire accidentală prin pesticide folosite în fața altor prădători.

CCF estimează că peste 70% dintre gheparzii africani trăiesc în afara ariilor protejate, adică exact în zone dominate de activități agricole.

Scăderea prăzii naturale

Supraviețuirea ghepardului depinde de abundența ierbivorelor mici și medii.

Amenințări:

• vânarea prăzii de către oameni;
• competiție cu alte carnivore (lei, leoparzi, hiene);
• pierderea habitatelor;
• degradarea ecosistemelor prin pășunat intens.

Fără prada naturală adecvată, ghepardul nu poate supraviețui nici măcar în zone protejate.

Diversitate genetică extrem de scăzută

Consecințe:

• fertilitate redusă;
• imunitate slăbită;
• sensibilitate la boli noi;
• risc crescut de defecte congenitale;
• dificultăți de reproducere în captivitate.

Această problemă face ca recuperarea speciei să fie mult mai dificilă decât în cazul altor feline.

Vulnerabilitatea puilor și presiunea prădătorilor mari

Puii de ghepard au o mortalitate ridicată, în unele zone depășind 70–80% înainte de a împlini 3 luni.

Cauze:

• prădători mari (lei, leoparzi, hiene);
• vulnerabilitate în timpul vânătorii mamei;
• presiunea suprapopulării prădătorilor în unele rezervații;
• incendii de vegetație care expun vizuinele.

Traficul ilegal cu pui de ghepard

Este una dintre cele mai triste și violente amenințări actuale.
Conform CCF și rapoartelor ONU:

• peste 300 de pui sunt traficați anual în Peninsula Arabică
• multe exemplare mor pe drum (deshidratare, stres, boli)
• destinația principală: animale de companie exotice pentru persoane influente
• Somalia, Etiopia și Djibouti sunt puncte majore de tranzit

Acest trafic a dus la declinuri dramatice în unele regiuni ale Cornului Africii.

Schimbările climatice

Și ghepardul este afectat de:

• creșterea temperaturilor (din această cauză vor găsi mai greu pradă);
• secete mai frecvente (mobilitate scăzută, stres termic);
• incendii de vegetație (duc la dispariția habitatelor)
• expansiunea zonelor aride.

Lipsa spațiului pentru o specie care are nevoie de spațiu

Un ghepard poate parcurge peste 10–20 km/zi, iar teritoriile masculilor pot depăși 1.500 km².

De aceea:

• ariile protejate sunt adesea prea mici;
• populațiile sunt fragmentate;
• conflictele cresc;
• consangvinizarea devine inevitabilă.

Ce se face pentru conservarea ghepardului

Deși ghepardul este una dintre cele mai amenințate feline mari ale lumii, eforturile internaționale de conservare, în frunte cu Cheetah Conservation Fund (CCF), au demonstrat că schimbarea este posibilă. Conservarea acestei specii implică o abordare complexă: știință, educație, colaborare cu comunitățile locale, politici publice și acțiuni ferme împotriva traficului ilegal.

Iată care sunt cele mai importante măsuri și programe implementate în prezent;

Cercetare științifică și monitorizare genetică

CCF desfășoară unele dintre cele mai avansate programe de monitorizare genetică și comportamentală a ghepardului. Obiectivele acestor proiecte includ:

• identificarea indivizilor și a familiilor;
• urmărirea mișcărilor pe teritoriu;
• detectarea nivelului de consangvinizare;
• monitorizarea sănătății populațiilor;
• analizarea factorilor care afectează reproducerea.

Aceste date sunt esențiale pentru planificarea strategiilor de conservare pe termen lung.

Reabilitarea și eliberarea gheparzilor orfani sau răniți

Centrul CCF din Namibia, cel mai mare centru de conservare dedicat gheparzilor, primește:

• pui confiscați din traficul ilegal;
• adulți răniți de capcane sau conflicte cu oamenii;
• animale slăbite sau bolnave.

O parte dintre aceștia pot fi reabilitați și eliberați în natură, contribuind la creșterea populațiilor sălbatice.

Programul „Livestock Guarding Dogs”

Acesta este unul dintre cele mai de succes programe ale CCF. Pentru a reduce conflictele între fermieri și gheparzi, organizația oferă familiilor de crescători:

• câini Anatolian Shepherd și Kangal
• antrenați să păzească turmele și să țină la distanță prădătorii

Rezultatul?

Reducerea atacurilor asupra animalelor domestice cu 80–90%, ceea ce duce la:

• scăderea uciderii gheparzilor;
• creșterea toleranței oamenilor față de fauna sălbatică;
• o coexistență mai stabilă.

Acesta este un model de succes replicat în Africa de Sud, Botswana și chiar Iran.

Restaurarea habitatelor și protejarea zonelor-cheie

Gheparzii au nevoie de teritorii vaste și prăzi abundente, de aceea CCF și partenerii săi lucrează activ pentru:

• conservarea savanelor naturale;
• refacerea habitatelor degradate;
• protejarea coridoarelor de migrație;
• reconstrucția populațiilor de antilope și vânat mic.

Acțiunile sunt integrate cu eforturi anti-braconaj (combaterea braconajului este crucială pentru ca restaurarea habitatului să aibă un impact real și durabil.)

Combaterea traficului ilegal cu pui de ghepard

CCF colaborează cu:

• Interpol;
• autoritățile din Somaliland, Etiopia, Kenya;
• organizații de protecție a faunei;
• poliția de frontier.

Eforturile includ:

• interceptarea transporturilor ilegale;
• salvarea puilor în stare critică;
• crearea unor centre specializate pentru puii confiscați;
• campanii de educare a publicului despre riscurile „animăluțelor exotice”.

Somaliland a devenit nucleul rețelelor de trafic ilegal cu pui de ghepard, însă programele recente au dus la o scădere vizibilă a cererii acestora.

Educație și conștientizare în comunitățile locale

Pentru ghepard, conservarea nu se poate realiza fără susținerea oamenilor care trăiesc alături de el. CCF desfășoară:

• programe educaționale în școli;
• vizite în sate și ferme;
• training-uri pentru fermieri;
• activități pentru copii;
• campanii internaționale online de Ziua Ghepardului (4 decembrie).

Educația este esențială deoarece schimbă percepțiile greșite despre ghepard și promovează un model de conviețuire sustenabilă între oameni și animale.

Translocări și reintroducerea gheparzilor în habitate naturale

India a lansat în perioada 2022–2024 unul dintre cele mai ambițioase programe:

• reintroducerea ghepardului în Parcul Național Kuno;
• parteneriat cu Africa de Sud și Namibia;
• obiectiv: crearea unei populații viabile de gheparzi în Asia.

Chiar dacă proiectul nu este lipsit de provocări, el reprezintă un model important pentru viitoarele reintroduceri în habitate naturale.

Implicare internațională și campanii globale

Ziua internațională a ghepardului este susținută prin:

• evenimente oficiale pe site-ul internationalcheetahday.com;
• campanii globale cu hashtag-uri dedicate (#SaveTheCheetah);
• inițiative educaționale ale ONG-urilor;
• parteneriate cu școli, muzee și grădini zoologice;
• evenimente internaționale menționate pe site-ul CCF Canada și CCF Global.

Aceste campanii cresc vizibilitatea ghepardului și mobilizează publicul iubitor de animale.

***

Ziua internațională a ghepardului, celebrată pe 4 decembrie, nu este doar un moment simbolic din calendarul conservării speciilor, ci reprezintă un apel global la luciditate, o zi în care problemele cu care se confruntă cel mai rapid mamifer terestru devin vizibile pentru milioanele de oameni care altfel nu ar conștientiza cât de aproape se află această specie de marginea prăpastiei.

Ghepardul nu este doar un simbol al vitezei, ci unul dintre indicatorii majori ai sănătății ecosistemelor africane. Când populațiile sale scad, mesajul este clar: habitatele se degradează, prada dispare, presiunea umană crește, iar echilibrul naturii este dereglat. Fiecare ghepard dispărut reprezintă o pierdere ecologică mare, încă o verigă lipsă din lanțul biodiversității globale.

Mai mult decât atât, ghepardul este o specie care, în ciuda forței sale fizice, este extrem de vulnerabilă. Este o lecție în sine: natura, în toată splendoarea ei, poate fi fragilă. Iar fragilitatea cere protecție, grijă, responsabilitate. Cheetah Conservation Fund și toți partenerii internaționali ne arată că speranța este reală: conflictul om–animal poate fi redus, traficul ilegal poate fi combătut, puii pot fi salvați, iar habitatele pot fi restaurate. Însă aceste eforturi nu pot reuși fără vizibilitate, fără educație și fără o comunitate globală care să înțeleagă importanța acestei misiuni.

Așadar, ziua de 4 decembrie este un reminder că salvarea ghepardului este o cursă contracronometru, dar una pe care încă o putem câștiga. Iar dacă reușim să protejăm ghepardul, protejăm nu doar o specie, ci o întreagă poveste a evoluției, un întreg ecosistem și o lecție esențială despre fragilitatea vieții pe Pământ.

*potrivit Wikipedia – efectul de gât de sticlă genetic (sau bottleneckgenetic) descrie o scădere dramatică a numărului de indivizi dintr-o populație, ceea ce duce la o reducere a diversității genetice. Această pierdere severă de varietate genetică, cauzată de evenimente precum boli, catastrofe naturale sau alte crize, poate complica ulterior reconstituirea geneticii populației, crescând omogenitatea genetică și consangvinizarea, prin diminuarea numărului de parteneri posibili.

**foto canva pro