Fauna sălbatică în CRIZĂ – DE CE conservarea ei este VITALĂ

Pe 4 decembrie se sărbătorește Ziua Mondială a Conservării Faunei Sălbatice /World Wildlife Conservation Day, un moment simbolic în care atenția tuturor iubitorilor de animale și natură se îndreaptă către una dintre cele mai importante resurse ale planetei: fauna sălbatică.

Această zi a fost instituită în 2012 de către Departamentul de Stat al Statelor Unite, ca răspuns la criza accelerată a braconajului, a traficului ilegal de specii și a dispariției alarmante a multor animale de pe glob.

Astăzi, mai mult decât în oricare altă perioadă, subiectul conservării speciilor devine o urgență globală. Nu vorbim doar despre protejarea animalelor „drăgălașe” sau „iconice”, ci despre protejarea unui sistem viu complex fără de care omenirea însăși nu poate exista. Animalele, fie mari sau mici, terestre sau marine, reprezintă părți indispensabile ale echilibrului ecologic. Ele reglează lanțurile trofice, controlează populațiile altor organisme, fertilizează solurile, polenizează culturile agricole, curăță ecosistemele și contribuie la menținerea sănătății pădurilor, apelor, oceanelor și, în final, a climei.

Protejarea faunei sălbatice nu este un alt gest de altruism, ci o investiție directă în viitorul nostru

Declinul biodiversității este unul dintre cele mai grave fenomene ale secolului XXI, iar specialiștii atrag atenția că ritmul extincțiilor a ajuns de 100–1.000 de ori mai rapid decât în mod natural (IPBES, 2019).

De aceea, ziua de 4 decembrie nu este doar o celebrare, ci și un apel la a înțelege ce pierdem, de ce se întâmplă asta și ce putem face concret pentru a opri degradarea naturii.

Ce înseamnă conservarea faunei sălbatice

Conservarea faunei sălbatice reprezintă totalitatea acțiunilor, politicilor și strategiilor care au ca scop protejarea speciilor de animale sălbatice, a habitatelor lor naturale și a echilibrului ecosistemelor. Este un domeniu multidisciplinar în care se întrepătrund ecologia, biologia evoluționistă, antropologia, etologia, geografia, climatologia, legislația internațională, economia durabilă.

În termeni simpli, conservarea urmărește protejarea speciilor de la dispariție, menținerea diversității genetice și asigurarea funcționării naturale a ecosistemelor.

Ecosistemele sănătoase sunt rezistente, flexibile și capabile să absoarbă șocuri precum schimbările climatice, poluarea sau presiunea umană. Când un element dispare, fie că e vorba despre o pasăre polenizatoare, un prădător de vârf sau un erbivor mare, întregul mecanism se dezechilibrează, uneori ireversibil.

De ce este fauna sălbatică esențială pentru oameni

Potrivit IPBES / Intergovernmental Science-Policy Platform on Biodiversity and Ecosystem Services, serviciile ecosistemice oferite de fauna sălbatică și de ecosistemele naturale aduc anual beneficii directe și indirecte evaluate la peste 125.000 de miliarde de dolari la nivel global.

Aceste servicii includ polenizarea culturilor (peste 75% dintre culturile alimentare depind de polenizatori), reglarea climei, purificarea aerului și apei, fertilizarea solurilor, controlul dăunătorilor și numeroase alte procese esențiale pentru viața umană. Fără aceste servicii, agricultura, sănătatea, economia ar deveni nesustenabile.

Conservarea nu înseamnă doar protejarea animalelor „spectaculoase”

În mod paradoxal, cele mai importante specii pentru stabilitatea ecosistemelor nu sunt întotdeauna cele mai vizibile. De exemplu: insectele polenizatoare reprezintă fundamentul agriculturii moderne. Viermii, fungii și microrganismele descompun materia organică, iar amfibienii sunt indicatori ai calității mediului.

Conservarea trebuie să fie holistică, nu selectivă.

Amenințările majore la adresa faunei sălbatice

În prezent, fauna sălbatică se confruntă cu un cumul de presiuni fără precedent în istoria recentă a planetei. Specialiștii IPBES (Intergovernmental Science-Policy Platform on Biodiversity and Ecosystem Services) și WWF avertizează că peste un milion de specii riscă dispariția în următoarele decenii dacă nu se iau măsuri urgente. Cele mai multe dintre aceste amenințări sunt direct legate de activitățile umane.

Iată care sunt principalele forțe care accelerează declinul biodiversității:

Pierderea și degradarea habitatelor

Reprezintă cea mai mare amenințare actuală pentru animale. Pădurile, recifele de corali, savanele, zonele umede și alte habitate dispar într-un ritm alarmant, principalele cauze fiind:

• defrișările masive pentru agricultură și industrie;
• extinderea urbană și infrastructura (șosele, baraje, căi ferate);
• agricultura intensivă, care fragmentează ecosistemele;
• degradarea solului și eroziunea;
• pierderea biodiversității urbane.

Conform WWF/World Wide Fund for Nature (una dintre cele mai mari și cunoscute organizații internaționale dedicate protecției mediului, recunoscută pentru rapoartele „Living Planet”), planeta a pierdut peste 420 de milioane de hectare de pădure în ultimele trei decenii, afectând mii de specii dependente de aceste ecosisteme.

Schimbările climatice

Încălzirea globală afectează fauna prin modificarea temperaturilor, a precipitațiilor și a ciclurilor naturale.

Efectele directe ale schimbărilor climatice

• dispariția gheții arctice, un impact uriaș asupra urșilor polari, focilor și păsărilor marine;
  • creșterea nivelului mărilor și pierderea habitatelor de coastă;
  • acidifierea oceanelor și degradarea recifelor de corali;
  • furtuni și fenomene extreme care înseamnă mortalitate crescută în rândul multor populații de animale;
  • modificarea rutelor de migrație și a perioadelor de reproducere

IPCC/ Intergovernmental Panel on Climate Change (cel mai important organism științific care analizează și raportează date despre schimbările climatice. Publică rapoarte-cheie folosite de toate guvernele lumii) arată că aproximativ 50% dintre speciile terestre și peste 30% dintre speciile marine își modifică deja arealele din cauza climei.

Comerțul ilegal cu animale și braconajul

Traficul de faună este a patra cea mai profitabilă activitate criminală din lume, după droguri, arme și traficul de persoane (potrivit UNODC/United Nations Office on Drugs and Crime, agenția ONU care se ocupă de combaterea crimei organizate, inclusiv traficul ilegal de animale sălbatice).

Exemple de specii grav afectate

• elefanții (vânați pentru pentru fildeș);
• rinocerii (omorâți pentru corn);
• pangolinii (cele mai traficate mamifere din lume);
• păsările exotice (capturate pentru comerț);
• tigrii și alte feline (pentru blană și produse tradiționale).

Consecințele sunt dramatice: populațiile unor specii mari din Africa au scăzut cu peste 60% în ultimii 50 de ani.

Poluarea

Poluarea afectează fauna în numeroase moduri. Iată care ar fi principalele tipuri de poluare:

• plasticul (conform rapoartelor UNEP, 8 milioane de tone ajung anual în oceane);
  • substanțele chimice și pesticidele;
  • poluarea fonică (afectează comunicarea cetaceelor și păsărilor);
  • poluarea luminoasă (perturbă migrația, hrănirea, reproducerea);
  • deversările de petrol.

Poluarea cu plastic rămâne una dintre cele mai grave amenințări pentru fauna marina. Conform UNEP (United Nations Environment Programme), în fiecare an, peste 8 milioane de tone de plastic ajung în oceane, transformându-le într-un „ecosistem artificial” în care animalele nu pot distinge între hrană și deșeuri.

Din păcate, peste 700 de specii marine, de la mici crustacee și pești, până la păsări marine, țestoase, foci și baleen, sunt afectate de ingestia de plastic sau de încurcarea în resturi provenite din activitățile umane.

Concret, cum afectează plasticul speciile marine

Ingestia accidentală

Animalele confundă adesea plasticul cu hrana;

• țestoasele marine consideră pungile de plastic drept meduze;
  • păsările (albatrosi, pescăruși) cred că fragmentele plutitoare sunt pești sau crustacea;
  • balenele și delfinii aspiră microplastice fără să își dea seama, odată cu hrana zilnică.

Consecințele ingestiei de plastic include blocarea sistemului digestive, malnutriție severă (stomacul se umple cu plastic, nu cu hrană reală), sângerări interne, toxicitate (plasticele eliberează ftalați și BPA în organism).

Cercetări realizate de Smithsonian arată că peste 90% dintre păsările marine au plastic în organism.

Încurcarea în echipamentele de pescuit abandonate

„Ghost gear” sau plasele de pescuit pierdute sau aruncate, reprezintă aproape 10% din totalul plasticului din oceane. Aceste plase continuă să captureze foci, delfini, rechini, broaște țestoase, păsări marine. În multe cazuri, animalele mor prin sufocare, înec sau răni incompatibile cu viața.

Microplasticul: invizibil, dar extrem de periculoas

Microplasticele sunt particule mai mici de 5 mm care provin din degradarea plasticelor mari, haine sintetice, cosmetic, produse de igienă. Aceste particule sunt ingerate de plankton, moluște, pești mici, corali, apoi ajung în lanțul trofic, inclusiv în hrana umană.

Un studiu din Environmental Science & Technology estimează că un adult poate ingera între 39.000 și 52.000 de particule de microplastic pe an, cu posibile efecte hormonale și inflamatorii încă în cercetare.

Impactul asupra recifelor de corali

Cercetările publicate în Science au arătat că fragmentele de plastic pot „răni” inclusiv coralii, favorizând apariția unor infecții bacteriene. Coralii expuși la plastic prezintă un risc de boală de până la 20 de ori mai mare.

Poluarea cu plastic nu este doar o problemă vizuală, ci un fenomen cu implicații ecologice, sanitare și economice masive, care slăbește ecosistemele marine și pune în pericol biodiversitatea globală. De aceea, conservarea faunei sălbatice nu poate fi discutată fără măsuri urgente de reducere a plasticului la nivel planetar.

Exploatarea excesivă a resurselor naturale

Pescuitul excesiv, vânătoarea necontrolată și colectarea plantelor sau coralilor pun o presiune suplimentară pe ecosisteme. Se pare că o treime dintre stocurile de pește la nivel global sunt supraexploatate, iar multe specii de ierbivore mari sunt în declin din cauza suprapășunatului și a competiției cu animalele domestice

Specii invazive și boli emergente

Speciile introduse în zone în care nu existau anterior pot destabiliza ecosisteme întregi. De exemplu:

• șobolanul negru introdus în insulele oceanice;
  • pisica domestică, responsabilă pentru declinul a sute de specii de păsări;
  • broasca-taur americană (amenință amfibienii europeni);
  • virusurile emergente (ex. ranavirus la amfibieni)

Conform IUCN/International Union for Conservation of Nature (cea mai importantă organizație globală dedicată conservării biodiversității, cunoscută pentru Lista Roșie a speciilor amenințate), speciile invazive sunt implicate în peste 40% din extincțiile înregistrate la nivel global.

Agricultura intensivă și monoculturile

Acestea duc la fragmentarea peisajelor, utilizarea excesivă a pesticidelor, pierderea polenizatorilor și degradarea solurilor. Studiile arată că populațiile de insecte au scăzut cu peste 75% în unele regiuni europene în ultimele decenii (Krefeld Entomological Society, 2017).

Urbanizarea accelerată

Zonele urbane acoperă tot mai mult din teritoriu, iar infrastructura reduce coridoarele ecologice. Totuși, unele specii se adaptează, cum sunt vulpile urbane, aricii, unele păsări, dar nu suficient pentru a compensa pierderile majore.

Specii aflate în pericol critic

Conform IUCN Red List, cel mai important sistem global de monitorizare a speciilor amenințate, peste 42.000 de specii se află în prezent în pericol de dispariție. Dintre acestea, multe figurează la categoria „Critically Endangered” (CR), cea mai severă înaintea extincției în sălbăticie.

Aceste specii nu sunt doar simboluri ale biodiversității, ci părți esențiale ale ecosistemelor. Pierderea lor ar produce dezechilibre majore cu efecte pe termen lung asupra naturii și asupra oamenilor.

Câteva exemple de specii aflate în pericol critic la nivel global

Rinocerul de Sumatra (Dicerorhinus sumatrensis)

• Populație estimată: sub 80 de indivizi;
• Cauze: braconaj, fragmentarea habitatelor;
• Particularitate: este cel mai mic și mai vechi rinocer existent.

Elefantul asiatic (Elephas maximus)

• Populație: 40.000–50.000, dar sever fragmentată;
• Amenințări: pierderea habitatelor, conflicte om–animal, trafic ilegal;
• Importanță ecologică: sunt considerați „ingineri ai ecosistemelor” deoarece  creează coridoare în păduri sau dispersează semințe.

Tigrul de Sumatra (Panthera tigris sumatrae)

• Populație estimată: 400–500 indivizi;
• Cauze: defrișări (pentru fabricarea uleiului de palmier), braconaj;
• Particularitate: ultima sub-specie de tigru existentă în Indonezia.

Gibonul cu creastă neagră de est (Nomascus nasutus)

• Una dintre cele mai rare primate din lume;
• Populație: aproximativ 150 de indivizi;
• Cauze: pierderea habitatelor și vânătoare.

Albatrosul lui Tristan (Diomedea dabbenena)

• Afectat de pescuitul industrial cu paragate;
• Populație: 3.400–4.800 indivizi maturi;
• Particularitate: una dintre păsările cu cea mai mare anvergură a aripilor.

Țestoasa cu carapacele moi chinezească (Rafetus swinhoei)

• Considerată „în pragul extincției”: doar 3 indivizi confirmați în viață.
• Cauze: poluare, pierderea habitatelor, recoltare excesivă în trecut.

Gorila de munte (Gorilla beringei beringei)

• Situație: încă „în pericol”, dar populațiile se recuperează datorită conservării intense;
• Populație actuală: peste 1.000 de indivizi;
• Exemplu rar de succes în conservare.

Specii amenințate și vulnerabile în România

Deși România are unele dintre cele mai bogate ecosisteme din Europa, numeroase specii se confruntă cu presiuni crescânde.

Castorul european (Castor fiber)

• Reintrodus în România după dispariția din secolul XIX;
• Deși nu este CR, rămâne vulnerabil la: poluare, conflicte cu oamenii, pierderea habitatelor.

Lostrița (Hucho hucho)

• Categoria: „Vulnerabil” la nivel global, „În pericol” în Europa;
• Amenințări: baraje hidroelectrice, poluare, pescuit excesiv;
• Considerată „perla apelor de munte”.

Vulturul pleșuv sur (Gyps fulvus)

• Dispărut temporar din fauna României, acum văzut sporadic;
• Cauze: otrăvire accidentală, lipsa hranei, electrocutări;
• Se află în programe active de reintroducere în Balcani.

Broasca țestoasă dobrogeană (Testudo graeca ibera)

• Categoria: „Vulnerabilă”;
• Cauze: capturare ilegală, incendii, dezvoltare turistică în Dobrogea;
• Protejată strict.

Zimbrul european (Bison bonasus)

• Cândva dispărut din Europa;
• Reintrodus cu succes în România (Vânători Neamț, Țara Hațegului);
• Situație globală: „În pericol”, dar cu tendință de creștere.

De ce contează aceste exemple

Pentru că dispariția fiecărei specii afectează: structura ecosistemelor, lanțurile trofice, fertilitatea solului, resursele de apă, polenizarea, echilibrul climatic. Uneori, dispariția unei singure specii poate declanșa un „efect de domino” ecologic.

Citește și ”Ce este pangolinul? În afară de unul dintre cele mai traficate animale din lume”

Ce spune știința despre impactul declinului biodiversității

Cercetările științifice ale ultimelor două decenii sunt unanime: declinul accelerat al biodiversității este una dintre cele mai grave crize ecologice ale erei moderne, comparabilă cu schimbările climatice. Cele două fenomene se influențează reciproc, formând un cerc vicios care afectează întreaga planetă.

Iată cele mai importante concluzii provenite din rapoarte majore ale IPBES, IPCC, FAO, IUCN și WWF:

Ritmul extincțiilor este fără precedent în istoria recentă

Raportul IPBES (2019), realizat de peste 150 de experți din întreaga lume, arată că:

• peste 1 milion de specii sunt în prezent în pericol de dispariție;
  • rata extincțiilor este de 100–1.000 de ori mai mare decât rata naturală;
  • biodiversitatea globală a scăzut în medie cu 20% în ultimele decenii.

Este considerată cea mai mare evaluare globală asupra naturii din ultimii 50 de ani.

Ce înseamnă acest ritm accelerat

Dacă tendința continuă, omenirea riscă să piardă:

• majoritatea polenizatorilor sălbatici (albine, fluturi, păsări mici);
• numeroase specii de amfibieni (indicatori ai calității mediului);
• zeci de specii de mamifere mari;
• coralii tropicali (peste 90% până în 2050, conform IPCC).

Ecosistemele se degradează în ritm accelerat

IPBES avertizează că:

• 75% dintre ecosistemele terestre sunt profund modificate de activitatea umană;
• 85% dintre zonele umede, cele mai productive ecosisteme, s-au pierdut;
• Oceanele suferă un „declin sistemic” din cauza supraexploatării, poluării și temperaturilor crescute.

Consecințe:

• perturbarea lanțurilor trofice;
• reducerea rezilienței naturale la dezastre;
• dezechilibre regionale (migrația forțată a speciilor, de exemplu);
• pierderea resurselor esențiale pentru agricultură.

Impact economic masiv

Conform IPBES, biodiversitatea oferă servicii ecosistemice cu o valoare estimată la peste 125.000 miliarde USD pe an. Acestea includ:

• polenizarea recoltelor (care susține 75% dintre culturile alimentare);
• protecția naturală împotriva inundațiilor și furtunilor;
• purificarea apei;
• reglarea calității aerului;
• menținerea solurilor fertile;
• control natural al dăunătorilor.

Fără biodiversitate, economia mondială ar suferi colaps structural. Se pare că peste 50% din PIB-ul global depinde de natură și servicii ecosistemice.

Citește și ”Elefantul african – frumusețe, empatie și inteligență”

Efecte asupra sănătății oamenilor

Scăderea biodiversității este strâns legată de:

Creșterea bolilor infecțioase

Zonele defrișate, fragmentarea habitatelor și schimbările climatice favorizează emergența zoonozelor. WHO estimează că 75% dintre bolile infecțioase emergente provin din animale sălbatice (Ebola, SARS, COVID-19, boala Lyme, West Nile).

Calitatea scăzută a apei și aerului

Pierderea pădurilor și a zonelor umede reduce capacitatea naturală de filtrare și epurare.

Malnutriție și insecuritate alimentară

Dispariția polenizatorilor ar putea afecta direct producția de: mere, migdale, roșii, castraveți, cafea, cacao.

IPCC avertizează că randamentul culturilor s-ar putea reduce cu 2–6% la fiecare creștere de 1°C a temperaturilor globale.

Schimbările climatice accelerează pierderea biodiversității

IPCC subliniază că:

• încălzirea oceanelor duce la albirea coralilor;
• speciile se deplasează spre poli sau spre altitudini mai mari (redistribuire climatică);
• fenologiile naturale se schimbă (migrație, reproducere, înflorire);
• ecosistemele vulnerabile cum sunt tundra, pădurile boreale, recifele de corali, se află „în pericol extrem”.

Potrivit WWF, un exemplu dramatic este acela că peste 50% din recifele de corali au dispărut deja (WWF), iar fără reducerea emisiilor, până în 2050 pot dispărea 90%.

Concluzia științifică ar fi aceea că ne aflăm în fața unui declin sistemic,iar rapoartele converg spre un mesaj comun:

• biodiversitatea este infrastructura naturală a planetei;
  • pierderile actuale sunt rapide, adânci și fără precedent;
  • acțiunea imediată este esențială pentru stabilitatea climatică, alimentară și economică a omenirii.

Programe internaționale și organizații care luptă pentru conservarea faunei

Conservarea biodiversității este un efort global care depășește granițe și sisteme politice. Numeroase organizații internaționale, programe guvernamentale și inițiative independente lucrează împreună pentru a opri declinul faunei sălbatice. Aceste instituții stabilesc standarde, finanțează proiecte, oferă educație, creează legislație și coordonează acțiuni în zone critice ale lumii.

Citește și ”Află cele mai importante lucruri despre girafe”

IUCN = International Union for Conservation of Nature

Este cea mai mare și influentă organizație globală pentru conservarea naturii (fondată în 1948).

Roluri majore:

• gestionează Lista Roșie IUCN, cel mai complet catalog al speciilor amenințate;
• stabilește criterii globale pentru evaluarea riscului de extincție;
• coordonează proiecte pe teren în peste 160 de țări;
• oferă consiliere științifică pentru guverne și ONU.

Lista Roșie este folosită ca referință oficială în cercetare, conservare, legislație internațională, politică.

WWF = World Wide Fund for Nature

Reprezintă una dintre cele mai cunoscute și dinamice organizații pentru protecția mediului, activă în peste 100 de țări.

Cu ce se ocupă:

• realizează studiul global „Living Planet Report”, o referință esențială în conservare;
• protejează ecosisteme critice: păduri tropicale, oceane, zone umede, savane;
• luptă împotriva braconajului prin programe de patrulare și colaborare cu autoritățile;
• sprijină comunitățile locale în dezvoltarea sustenabilă.

Datorită WWF:

• rinocerii negri au înregistrat o creștere de peste 20% în anumite regiuni;
• Myanmar și Bhutan au implementat programe anti-braconaj care au redus drastic traficul illegal.

BirdLife International

Este cea mai mare rețea mondială dedicată păsărilor și habitatelor lor, prezentă în peste 120 de țări.

Misiune:

• protejarea speciilor de păsări amenințate;
• conservarea zonelor importante pentru avifaună (IBA – Important Bird Areas);
• cercetare și educație în comunitățile locale.

BirdLife a contribuit la salvarea unor specii în prag de extincție, precum: porumbelul roz (Nesoenas mayeri) și condorul californian (Gymnogyps californianus).

TRAFFIC = Wildlife Trade Monitoring Network

Reprezintăo rețea globală creată de WWF și IUCN care monitorizează și investighează comerțul ilegal cu animale sălbatice. Rolurile sale sunt de a sprijini guvernele în operațiuni anti-braconaj, de a identifica rute de trafic și rețele criminale și de a lucra cu comunități locale pentru alternative economice.

TRAFFIC contribuie la protejarea speciilor precum pangolini, tigri, rinoceri, elefanți.

UNEP = United Nations Environment Programme

UNEP este programul Națiunilor Unite pentru Mediu, instituție cheie în coordonarea globală a acțiunilor de mediu.

Ce face pentru faună:

• promovează legislația internațională pentru reducerea poluării;
• susține proiecte de restaurare ecologică (păduri, recife, zone umede);
• colaborează cu guverne pentru implementarea unor politici durabile;
• analizează impactul poluării plastice asupra faunei marine.

CITES = Convention on International Trade in Endangered Species

Este un tratat internațional semnat de 184 de țări, creat pentru a controla comerțul internațional cu animale și plante sălbatice.

Roluri:

• reglementează legal exportul și importul speciilor;
• oprește traficul pentru specii vulnerabile;
• elaborează liste (Anexele CITES) cu grade diferite de protecție.

Rewilding Europe și proiectele de reintroducere

Unele dintre cele mai inovatoare programe europene vizează reintroducerea speciilor dispărute și refacerea habitatelor. Câteva exemple semnificative sunt reintroducerea zimbrului în Carpați, rewilding în Delta Dunării, reconstrucția habitatelor pentru castor, vidră și râs.

Programe ale Uniunii Europene

UE are inițiative majore pentru protecția biodiversității, cum ar fi strategia UE pentru Biodiversitate 2030, Natura 2000, cea mai mare rețea de arii protejate din lume sau LIFE Programme – finanțări pentru proiecte de conservare a speciilor și habitatelor.

Fiecare dintre aceste organizații contribuie la protejarea faunei prin intervenții directe pe teren, programe educaționale, crearea de politici publice și gestionarea de arii protejate. Conservarea este un efort comun, iar colaborarea internațională este esențială pentru a opri declinul biodiversității.

Ce pot face iubitorii de animale și natură din România pentru conservarea faunei sălbatice

Conservarea naturii nu este responsabilitatea exclusivă a organizațiilor internaționale, a ONG-urilor sau a autorităților. Fiecare persoană poate contribui într-un mod direct și real la protejarea faunei sălbatice, chiar și prin acțiuni mici, consecvente.

Iată unele dintre cele mai eficiente măsuri pe care le pot adopta românii, adaptate contextului local:

Protejarea habitatelor din apropierea locuinței

Chiar și cele mai mici zone verzi, cum ar fi grădinile, parcurile, pădurile urbane, sunt importante pentru biodiversitatea locală.

Concret, ce poate face fiecare (în dreptul lui):

• evitarea tăierii arbuștilor în sezonul de cuibărit (aprilie–iulie);
• amenajarea grădinilor cu plante autohtone, nectarifere;
• lăsarea unor zone „sălbatice” în curți (frunze, bușteni, iarbă mai înaltă);
• refuzul de a hrăni animalele sălbatice cu alimente neadecvate (pâine, resturi procesate);
• susținerea parcurilor naturale și a ariilor protejate.

Reducerea consumului de plastic și gestionarea corectă a deșeurilor

Poluarea cu plastic despre care am scris pe larg mai sus afectează și fauna României (păsări, pești, vidre, animale de la malul mării).

Ce poți face:

• evită pungile de unică folosință;
• folosește recipiente reutilizabile;
• reciclează corect plasticul;
• evită aruncarea în natură a produselor care conțin plastic;
• participă la acțiuni de curățenie în zone naturale.

Raportarea braconajului și a comerțului ilegal cu animale

România încă se confruntă cu braconaj (pește, păsări, mamifere) și trafic de animale exotice.

Când vezi ceva suspect:

• sună la 112;
• contactează Garda de Mediu, Poliția sau Jandarmeria Montană;
• filmează/fotografiază doar dacă este sigur.

Ce NU trebuie să faci:

• să te apropii de braconieri;
• să intervii direct în conflicte cu animale sălbatice.

Susținerea produselor sustenabile și a companiilor responsabile

Consumatorii au un rol esențial, căci alegerile lor ghidează piața.

Concret:

• evită produsele care conțin ingrediente provenite din specii amenințate (ex. lemn tropical necertificat);
• alege branduri care au programe de sustenabilitate sau certificări (FSC, MSC);
• evită suvenirurile din os, fildeș, coral, pene sau piele exotică.

Implicarea în ONG-uri locale și proiecte românești

România are organizații extrem de active în protejarea faunei. Uite câteva idei de ONG-uri și inițiative românești care pot fi susținute: WWF România (urși, râși, pescuit responsabil), Milvus Group (păsări rare, reintroducerea vulturilor), ACDB (protecția vidrei, lupului și râsului), Rewilding Europe / Rewilding Danube Delta (zimbru, castor, reconstrucția habitatelor), Asociația pentru Conservarea Diversității Biologice, Societatea Ornitologică Română.

Forme de implicare:

• voluntariat;
• donații lunare mici (10–20 lei);
• distribuirea informațiilor corecte pe rețelele sociale.

Adoptarea unui comportament responsabil în natură

Vizitarea zonelor sălbatice trebuie făcută cu grijă, pentru a nu deranja animalele.

Reguli simple:

• nu hrăni animalele sălbatice;
• păstrează distanța;
• nu te apropia de puii singuri (mama este aproape);
• rămâi pe trasee marcate;
• evită fotografierea cu bliț pe timp de noapte a animalelor întâlnite;
• nu colecta plante sau pietre din habitate naturale.

Educarea copiilor și tinerilor

Educația este cea mai puternică soluție pentru viitor, iar copiii care înțeleg valoarea naturii devin adulți responsabili.

Idei concrete:

• vizite în parcuri naturale;
• lecturi despre animale;
• aplicații educaționale despre biodiversitate;
• proiecte școlare despre protecția naturii.

Susținerea ariilor protejate din România

România are peste 1.500 de arii protejate, însă multe sunt insuficient finanțate.

Ce poate face publicul:

• vizite în parcuri naturale  (banii intră în economia locală);
• cumpărarea de produse locale din zone protejate;
• promovarea ariilor naturale în social media.

Vot și activism pentru natură

Deciziile politice contează enorm. Recomandări:

• susținerea unor politici care favorizează conservarea;
• semnarea petițiilor legate de mediu;
• participarea la consultări publice;
• vot pentru reprezentanți cu programe de protecție a mediului.

Conservarea faunei sălbatice începe cu gesturi mici, repetate. Fiecare alegere, de la reciclare, la raportarea braconajului sau sprijinirea unui ONG, va avea efecte reale în protejarea naturii. România are resurse naturale extraordinare, iar responsabilitatea de a le proteja aparține tuturor.

Conservarea faunei sălbatice este o responsabilitate comună

Conservarea faunei sălbatice nu este doar o misiune științifică sau un obiectiv al organizațiilor internaționale. Este o responsabilitate împărtășită de toți: guverne, comunități locale, cercetători, companii și, mai ales, de fiecare dintre noi.

Planeta funcționează prin interconexiuni subtile: pădurile, oceanele, solurile, insectele polenizatoare, prădătorii de vârf, microorganismele din apă și aer, toate formează un sistem viu, complex, de care depind sănătatea, economia și viitorul nostru. Atunci când o verigă se rupe, întreaga structură se schimbă.

Citește și articolul despre Ziua Mondială a Balenei

Conservarea nu este un lux, ci o condiție pentru supraviețuire.

Iar ziua de 4 decembrie, World Wildlife Conservation Day, este un memento puternic al faptului că biodiversitatea planetei se află într-un moment critic. Ritmul extincțiilor este fără precedent, ecosistemele sunt suprasolicitate, iar efectele se resimt în climat, în agricultură, în sănătate și în calitatea vieții noastre de zi cu zi.

Dar există și o veste bună: fiecare acțiune contează. Fiecare recif protejat, fiecare specie salvată, fiecare tânăr educat, fiecare copac plantat, fiecare ONG susținut și fiecare decizie responsabilă contribuie la un viitor mai sănătos pentru noi și pentru generațiile viitoare. Conservarea înseamnă să ne asumăm rolul de gardieni ai naturii. Să înțelegem că nu moștenim planeta de la strămoși, ci o împrumutăm de la cei care vor veni.Iar dacă vom alege să protejăm fauna sălbatică, vom proteja, în fapt, propria noastră existență.

***

Referințe bibliografice

IPBES (2019). Global Assessment Report on Biodiversity and Ecosystem Services. Intergovernmental Science-Policy Platform on Biodiversity and Ecosystem Services.

Intergovernmental Science‑Policy Platform on Biodiversity and Ecosystem Services (IPBES). Transformative Change Assessment – Messages for the 2030s. 2025.

IUCN Red List – The IUCN Red List of Threatened Species. International Union for Conservation of Nature.

WWF (2022). Living Planet Report. World Wide Fund for Nature.

IPCC (2021). Sixth Assessment Report (AR6): Impacts, Adaptation and Vulnerability. Intergovernmental Panel on Climate Change.

UNEP (2021). From Pollution to Solution: A Global Assessment of Marine Litter and Plastic Pollution. United Nations Environment Programme.

UNODC (2020). World Wildlife Crime Report. United Nations Office on Drugs and Crime.

BirdLife International (2023). State of the World’s Birds. BirdLife International.

Science (2018). Plastic pollution and the risk of coral disease.

Environmental Science & Technology (2019). Human Consumption of Microplastics.

Negi, V. S. et al. „Biodiversity conservation and management through forest restoration: a global review.” Frontiers in Conservation Science, 2025.

Ngongolo, K. „Biodiversity conservation and socio-economic development: a systematic review from Africa, 2000-2024.” BMC Environmental Sciences, 2025.