Câini,  Interviu,  Noutăți și evenimente

ROLDA este pasiunea, slabiciunea, viata mea!

Interviu cu Dana Costin, fondator & CEO ROLDA

Q: Ce iti doresti de la acest interviu?

A: Cel mai mult sa fi reusit sa evit sa fiu perceputa ca o printesa care livreaza clisee.

Imi doresc ca acest interviu sa se adreseze oamenilor care impartasesc aceleasi pasiuni ca mine: dragoste pentru animale, compasiune pentru animalele abandonate, fara stapan.

Q: Care este calitatea ta care iese in evidenta?

A: As fi spus fara sa gandesc loialitatea, dar ca sa evaluezi corect aceasta calitate trebuie sa te raportezi si la cei fata de care esti loial, deci cel mai sigur raspuns ar fi anduranta pentru ca nu depinde in niciun fel de altii. Sunt sporturi de echipa pe care le urmaresc cu interes, de departe fotbalul fiind preferatul meu insa daca ar fi (fost) sa practic vreunul as fi ales cu siguranta un sport individual pentru ca intotdeauna mi-a placut sa raspund doar de greselile mele.

Q: Asta imi da ocazia perfecta pentru urmatoarea intrebare: ROLDA nu este definita de un efort de echipa?

A: Este o intrebare la care trebuie sa gandesc bine ce raspund. 🙂

ROLDA este pasiunea, slabiciunea, viata mea.

Un timp am incercat sa cred ca le pot face cat mai singura pe toate. Atunci cand primesti in echipa oameni noi trebuie sa iti lasi deoparte prejudecatile cu privire la dezamagirile din trecut, sa ai puterea sa incerci din nou si pana la urma sa lasi oameni total necunoscuti sa invadeze intimitatea pe care o pretuiesti si sa crezi ca ei vor sa te ajute sa iti aduca visul mai aproape.

Cu siguranta ceea ce este ROLDA astazi este efortul comun si sustinut al unei echipe raspandite in toate colturile lumii. O sa fie greu de crezut, dar multi dintre membrii echipei nu s-au intalnit fata in fata niciodata …ceea ce dovedeste ca pasiunea comuna pentru animale surmonteaza dificultatile unui job atat de special si diferit.

Q: De ce ROLDA se promoveaza discret in Romania?

A: Intrebarile mai usoare urmeaza?

Experienta m-a invatat ca imediat ce incepi sa devii cunoscut, atragi dupa tine valuri de agresivitate si invidie. Am trecut prin asta cu ani in urma cand nici nu as putea spune ca eram foarte cunoscuta, dar probabil incepusem sa fac ROLDA remarcata.

Stiu ca platesti un pret cand devii cunoscut, dar am incercat, inca incerc, sa aleg cat mai bine momentul cand sunt dispusa sa achit nota de plata.

De curand ROLDA a inceput un proiect in Romania si am considerat oportun sa ma adresez si romanilor carora le pasa de ceea ce facem. Primul pas a fost facut cand am lansat un site in limba romana. 

Q: Va adresati iubitorilor de animale din Romania abia acum insa existati din 2002?

A:  Da si nu.

In prezent, incercam ca mesajul nostru sa ajunga la cat mai multi romani interesati de ceea ce facem insa, inca de la inceput existam pentru romani. Animalele pe care le ajutam nu exista intr-un vid creat special pentru ele de cineva necunoscut. Sunt aceleasi animale despre care unii se plang ca fac zgomot/latra noaptea, ca pot transmite boli sau ca sunt agresive. Atunci cand le ajutam, implicit ajutam si comunitatea din care acestea fac parte.

Am inceput sa ajutam animalele abanadonate si ranite din Galati inca din 1998-1999. Am inregistrat ROLDA ca ONG in 2006.

Dana

Q: Cu ce este ROLDA diferita de alte organizatii cu obiect de activitate similar?

A: La ROLDA, noi nu minimalizam eforturile altor activisti si nici nu vrem sa ne ridicam singuri statuie.

ROLDA a fost creata de romani pentru nevoile reale ale comunitatii romanesti.

Nu suntem desprinsi de pe Animal Planet pentru ca nu avem cum in realitatea in care traim.

Nu copiem adaposturi luxoase pentru ca nu avem cu ce.

Viziunea noastra la inceputul anilor 2000 a fost sa ajutam animalele fara a fi ostentativi, fara a-i dispretui pe cei care nu sunt de acord cu noi, insa cerand pedepse impotriva celor care abuzeaza animalele…netinand cont daca abuzatorul este un om fara adapost sau o mare corporatie blindata de principii pe hartie.

Incercand sa ajutam animalele fara stapan, avand empatie si pentru problemele comunitatii locale, era greu sa ignoram problemele financiare din Romania unde putini isi permit sa achite costuri veterinare ridicate. Din acest motiv, nu ne-am adresat romanilor cerand donatii, ci strainilor si treptat ne-am creat o retea de colaboratori permanenti pe 3 continente.

Interesant este ca, la putini ani dupa, din ce in ce mai multi romani au urmat reteta noastra de success si au cautat sprijin la parteneri straini.

Q: ROLDA nu are colaboratori in Romania?

A: Colaboram cu un partener corporate pe plan local si avem cativa sponsori si donatori privati romani.

Nu de mult timp, colaborez cu o echipa de romani de care sunt foarte mandra si foarte placut impresionata, nu doar datorita calitatilor lor, dar si de omenia, de generozitatea de care au dat dovada, de exemplu in perioada in care donatiile au mers mai rau, multi au renuntat la plata partial sau complet. Generozitatea si bunatatea nu tin de pozitia geografica sau de ceea ce scrie in pasaport.

Q: Despre partenerul corporate ne poti spune ceva?

A: Colaborarea cu aceasta corporatie este ca o poveste de dragoste cu nabadai.

In spatele oricarei companii, indiferent cum se numeste, sunt oameni si comportamentul acestora pana la urma o definesc. Colaborarea noastra care dateaza din 2007, a avut urcusuri si coborasuri generate de oamenii care au luat deciziile cu privire la acest proiect. Este de remarcat atat faptul ca am salvat datorita ajutorului lor mii de caini, insa si ca ne-am luptat 3 ani in instanta si am ajuns pana la Inalta Curte de Casatie si Justitie sa cerem dreptate pentru cainii aflati in pericol.

Adăpost ROLDA

Q: Cum este lumea protectiei animalelor?

A: Protectia animalelor este pentru unii un hobby, o pasiune, iar pentru cei care administreaza adaposturi, presteaza servicii sociale ar trebui sa fie un business.

Trebuie sa existe seriozitate, responsabilitate si un plan de lucru bine pus la punct ca pentru orice alta afacere. De foarte multi ani, sectorul non profit este listat printre alte activitati economice, iar in multe tari este un sector foarte puternic. 

Q: De unde ai invatat cum sa construiesti un adapost si cum sa conduci acest tip de activitate? Ai participat la conferinte?

A: In zilele noastre, cand ai la dispozitie internetul cu toate resursele la indemana, nu ai nevoie sa participi la conferinte pentru a gasi informatia de care ai nevoie. Conferintele la care am participat, din fericire putine la numar, sunt mai mult un prilej de reintalnire a reprezentantilor organizatiilor si nicidecum un loc din care poti invata lucruri de un real folos. Spun asta pentru ca micile secrete de succes ale unor organizatii evident ca nu vor fi devoalate in cadrul unor conferinte undeparticipa si concurenta. Exista un schimb de informatii, dar insuficient pentru a ajuta pe cineva sa devina cu adevarat de succes. In plus, putine lucruri din ceea ce afli ca se intampla in Statele Unite sau Anglia le poti aplica in viata de zi cu zi in Romania, avand in vedere diferentele majore dintre tari.

Cele mai interesante mi s-au parut conferintele din Statele Unite unde intelegi amploarea industriei legate de animalele de companie, protectia animalelor etc. 

Q: Ai regretat la un moment dat ca te-ai inhamat la acest proiect care practice ti-a absorbit toata viata?

A: Nu. Ar fi trist sa iti regreti propria viata si asta nu se refera doar la job, viata de zi cu zi …dar mai ales daca si faci lucrurile cu pasiune, nu ai cum sa regreti. Am fost dezamagita, furioasa, neputincioasa, da.

Q: Ce lucruri ai sacrificat pentru ROLDA si care sunt cele mai mari realizari cu ROLDA?

A: Nu le-as putea numi sacrificii, dar uneori mai ales cand nu ies lucrurile cat de rapid sau cat de bine vreau, ma gandesc la timpul in care as fi putut sta mai mult cu cei dragi, inclusiv cu cainii mei, mai ales cei pe care nu ii mai am.

Cea mai mare realizare este ca am rezistat in anii astia, ca am vazut ROLDA cum tot creste si ca am castigat impotriva Combinatului procesul. Bine, colateral ca n-am luat-o complet razna cu adapostul mare care este un colos din punct de vedere financiar, emotional si logistic.

Q: Ai vreo slabiciune pentru un anumit tip de catei?

A: Nu insa sunt unii care nu intra intr-o anume categorie sau tipar indiferent cum i-ai selecta: pe culori, forme, rase etc. sunt unii, cateodata de care ma atasez mai mult, desi ma lupt sa nu fac asta. Pe toti incerc sa ii vad la fel, fara preferinte, fara un atasament emotional suplimentar, dar omul este subiectiv. Cine spune ca e impartial, minte. Toti avem preferinte si „tinem partea” cuiva. Cred ca as putea spune ca imi plac cainii de talie mare, ca se cred pui… se comporta haios…

Q: Care a fost cel mai dureros lucru cu care te-ai confruntat la ROLDA?

A: Oamenii – de la fosti colaboratori care m-au dezamagit la fosti parteneri care ne-au tradat, oameni pe care i-am ajutat si ne-au injunghiat pe la spate. Oamenii. Si doare, nu ca am asteptari de la ei, doare prostia mea si ca le-am dat ocazia sa faca asta. Suferinta cainilor este cumplita, de fiecare data cand cred ca mai rau de atat nu pot vedea, am o surpriza.

Q: Te-ai gandit vreodata ca nu mai poti, nu mai rezistisi ca ai putea renunta sau lua o pauza?

A: Da. E greu sa traiesc cu mine zi de zi. Dar orice fac, incerc sa nu imi fie rusine de mine a doua zi …toti facem greseli, dar trebuie sa existe o limita pe care constiinta mea sa o accepte, sa pot trai cu mine mai departe. De principiu eu nu renunt.

Le castigi respectul oamenilor facand, nu zicand. De exemplu, Mary a noastra din USA lucreaza pentru noi ca profesionist, adica ia salariu, presteaza, nu cred ca iubeste animalele in mod deosebit, nu oricum ca salvatorii de animale… Fiind si pensionara, ma privea la inceput ca pe ceva tanar si exotic, din Romania… stii ce vreau sa spun. Nu prea comunicam bine, nu prea primea ideile mele bine sau in momentele cand ma infuriam… cred ca am avut de cateva ori probleme serioase…cred ca a si vrut sa renunte de vreo 2 ori. Treptat, cred ca a inteles ce e cu mine si abia anul acesta la un post de al meu pe facebook despre cum nu renunt, a scris ceva de genul “Da, tu esti omul care nu renunta niciodata” si asta m-a uns la suflet.

Ți-a plăcut ce ai citit? Spune-le și prietenilor!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.