Alopecia canină – ce faci când își pierde părul

Cred că fiecare dintre noi are un prieten sau coleg fie cu început de chelie, fie cu una deja formată, care-l face să iasă în evidență. Spunem despre aceste persoane văduvite de podoaba capilară că suferă de calviție. Câinii (precum și alte animale de companie) se pot confrunta cu o problemă asemănătoare. Vorbind despre pierderea părului în cazul câinilor, prefer să folosesc denumirea de ”alopecie” și să păstrez calviția în sfera afecțiunilor caracteristice oamenilor.

Care-i treaba cu alopecia canină

Cuvântul ”alopecie” înseamnă ”pierderea părului”. În cazul câinilor, alopecia este întâlnită pe o anumită porțiune de pe suprafața corpului, dar se poate extinde, cuprinzând părți întregi din corp, în special în rândul câtorva rase predispuse acestei afecțiuni. Trebuie specificat faptul că alopecia nu trebuie confundată cu năpârlirea, etapă normală, dar tranzitorie. În cazul năpârlirii, părul pierdut este înlocuit cu unul nou, dar în cazul alopeciei, o dată pierdut, părul nu mai crește la loc. Deci, din punct de vedere estetic și nu numai, alopecia este o reală problemă și în rândul câinilor.

Pe lângă aspectul estetic, problema dermatologică născută în urma acestei afecțiuni afectează serios sănătatea pielii câinelui. Lipsa părului lasă epiderma complet expusă. Din momentul în care un câine începe să piardă foarte mult păr, în mod anormal, în afara perioadei de năpârlire, se recomandă efectuarea analizelor de sânge și, bineînțeles, un control foarte amănunțit efectuat de medicul veterinar.

Un set de analize endocrinologice ar fi potrivit. S-a demonstrat clinic că multe dintre cazurile de alopecie canină au avut la bază un dezechilibru endocrin situat fie pe axa glanda hipofiză – hipotalamus, fie din cauza hormonului adrenocorticotrop hipofizar, fie din cauza activității tiroidiene.

Alopecia canină – cauze frecvente

După cum se menţionează în lucrarea „Patologie canină”, alopecia se datorează mai multor cauze, care includ: deficienţe de nutriţie, unele boli cronice neinfecţioase (gastroenterite, pneumonie) sau infecţioase (jigodie), intoxicaţii cu substanţe chimice (mercur, iod, formol), tulburări neuroendocrine (disfuncţii ale tiroidei, pituitarei şi ovarelor).

La căţelele din rasele cu robă lungă se observă uneori o cădere masivă a părului după fătare, probabil datorită numărului mare de pui, lactaţiei abundente şi unei hrăniri nepotrivite ante şi postpartum. Căderea locală a părului se poate produce în urma fricţiunilor repetate cu soluţii iritante, prezenţei ectoparaziţilor şi iradiaţiilor. Unele rase de câini cu părul lung au o predispoziţie la alopecie după tundere (Chow Chow, Ciobănesc german, etc.), când e posibil ca părul să nu mai crească pe unele zone.

De asemenea, alopecia care se instalează brusc, poate fi determinată de un şoc psihologic major suferit de câine fie în viaţa de familie, fie în mediul exterior. În medicina naturistă, câinele este tratat pe de-a-ntregul, holistic. Cu alte cuvinte, terapeutul nu se ocupă doar de problemele dermatologice, ci şi de cele de ordin psihologic. Dacă nu apare brusc, ci în timp de săptămâni sau chiar luni, atunci alopecia poate fi cauzată de diferite substanţe şi produse de îngrijire (şampoane, parfumuri, uleiuri esenţiale de o calitate îndoielnică) de prezenţa unor micoze, carenţe alimentare (fier, zinc).

Alopecia canină nu ține cont de vârsta câinilor

Dacă alopecia este întâlnită la un câine bătrân, este posibil ca aceasta să fi apărut dintr-o cauză endocrină. În acest sens, ajută foarte mult şi medicina naturistă, în special organoterapia şi homeopatia. Acestea permit reglarea glandelor endocrine şi, în timp, îmbunătăţirea calităţii pielii şi reapariţia părului.

Deşi rar întâlnită în rândul câinilor, nu putem să nu amintim ceea ce, în termeni medicali, poartă denumirea de „alopecia areată”. E vorba de o afecţiune inflamatorie a firului de păr, de obicei reversibilă, care se manifestă prin apariţia unor zone total lipsite de păr, bine delimitate, asimptomatice.

La om, boala se localizează la nivelul scalpului, dar poate afecta şi alte zone acoperite de păr: sprâncene, gene, barbă. Uneori unghiile pot fi şi ele afectate.

La câine, această afecţiune se situează la nivelul feţei, pe partea de sus a craniului şi gât. Patogenia bolii este complexă şi incomplet elucidată. Atât la om, cât şi la câine, printre factorii genetici predispozanţi se numără: cei genetici, stresul emoţional, afecţiunile endocrine. În faţa acestui tip de alopecie auto-imună, bioterapiile fac minuni, mai ales isoterapia şi imunoterapia. Isoterapia reprezintă o metodă inedită de tratament utilizată în medicina alternativă, întrebuinţând cauza care a declanşat boala care trebuie eradicată.

Tratamentul face minuni

După ce a fost stabilită cauza apariţiei alopeciei, urmează prescrierea unui tratament adecvat. De cele mai multe ori, medicina tradiţională se îmbină perfect cu cea homeopată pentru vindecarea exemplarelor bolnave. În primul rând, câinele va fi supus unui bilanţ nutriţional. Apoi, i se va prescrie o raţie alimentară în conformitate cu originea şi evoluţia afecţiunii. Combaterea carenţelor alimentare, oferirea de vitamine, nutrieţi esenţiali, oligoelemente, sunt necesare vindecării.

Stimularea foliculilor piloşi se face şi prin administrarea vitaminelor A şi H (acid paraaminobenzoic), D şi E. Astfel, se vor reface şi pielea, şi blana. Unguentele cu corticoizi, antibioticele sau cremele antimicotice vor favoriza vindecarea pielii, dacă există şi leziuni la nivelul acestora. O igienă impecabilă a câinelui, precum şi deparazitările periodice efectuate corect, pot elimina problema căderii părului.

Sursă foto: freepik.com