Năpârlirea la câini și pisici: de ce apare și cum îngrijim corect blana în această perioadă

Dacă ai câine sau pisică, primăvara și toamna ai observat același lucru: mai mult păr pe haine, pe canapea, pe covor și, uneori, smocuri întregi desprinse în timpul periajului. Deși cantitatea de păr pierdut poate părea îngrijorătoare, în cele mai multe cazuri vorbim despre un proces firesc, năpârlirea, prin care blana se reînnoiește și se adaptează schimbărilor de sezon.

Ce nu știu mulți este că năpârlirea nu se manifestă la fel la toate animalele. Rasa, tipul și structura blănii, mediul în care trăiește animalul, expunerea la lumină, temperatura, alimentația și starea generală de sănătate pot influența atât ritmul de înlocuire a firelor de păr, cât și cantitatea de păr pierdută. De aceea, unii câini și unele pisici trec prin perioade sezoniere de năpârlire foarte evidente, în timp ce alții pierd păr într-un ritm mai constant pe tot parcursul anului.

Pentru noi, oamenii lor, important nu este să încercăm să oprim acest proces natural, ci să înțelegem ce se întâmplă cu blana și pielea animalelor noastre de companie și cum le putem susține sănătatea. Îngrijirea regulată, folosirea corectă a instrumentelor pentru îndepărtarea firelor desprinse și a subpărului, precum și o alimentație completă și echilibrată pot face această perioadă mai ușor de gestionat.

În același timp, nu orice pierdere abundentă a părului trebuie pusă automat pe seama năpârlirii. Atunci când apar zone lipsite de păr, mâncărime, leziuni sau modificări ale pielii ori când pierderea părului este neobișnuit de intensă, poate exista o cauză medicală care trebuie investigată.

Ce este năpârlirea și de ce își schimbă câinii și pisicile blana?

Blana câinilor și pisicilor nu este o structură statică. Firele de păr se formează, cresc, ajung la maturitate și, în cele din urmă, sunt eliminate și înlocuite cu altele noi. Năpârlirea face parte din acest proces natural de reînnoire a blănii și nu trebuie confundată, în condiții normale, cu pierderea patologică a părului.

Cum crește firul de păr?

Fiecare fir de păr se dezvoltă într-un folicul pilos și trece prin mai multe etape. Durata acestora diferă în funcție de specie, rasă, regiunea corpului și tipul de păr și este influențată de numeroși factori, printre care genetica, hormonii, alimentația și mediul în care trăiește animalul.

Ciclul foliculului pilos cuprinde trei faze principale:

Faza anagenă sau faza de creștere activă. În această etapă se formează și crește un nou fir de păr. Durata fazei anagene influențează inclusiv lungimea pe care o poate atinge firul.

Faza catagenă sau faza de tranziție. Creșterea activă încetinește și apoi se oprește, iar foliculul trece printr-o perioadă relativ scurtă de transformare înainte de etapa de repaus.

Faza telogenă sau faza de repaus. Firul matur rămâne pentru o perioadă în folicul, fără să mai crească activ, înainte de a fi eliminat pe măsură ce ciclul se reia.

În literatura de specialitate poate fi întâlnit și termenul exogen, folosit pentru etapa în care firul vechi este efectiv desprins și eliminat. Pentru noi, acesta este momentul cel mai vizibil al întregului proces: părul ajunge pe perie, pe haine, pe mobilier sau prin casă.

Prin urmare, atunci când un animal năpârlește normal, nu pierde pur și simplu păr, ci elimină fire ajunse la sfârșitul ciclului lor pentru a permite reînnoirea acesteia. Dezvoltarea firelor noi este însoțită în mod firesc de eliminarea celor vechi.

Lumina, temperatura și hormonii influențează declanșarea năpârlirii?

Ciclul de creștere a părului nu funcționează independent de restul organismului. Este influențat de hormoni și fotoperioadă, adică de durata zilnică a expunerii la lumină. Modificările sezoniere ale temperaturii și ale numărului de ore de lumină contribuie astfel la adaptarea blănii la condițiile de mediu. Perioadele mai evidente de năpârlire  sunt la începutul primăverii și al toamnei.

Acesta este și motivul pentru care nu este tocmai corect să spunem că animalul începe să năpârlească pur și simplu pentru că s-a încălzit afară. Schimbarea duratei zilei reprezintă un semnal biologic important, iar temperatura și ceilalți factori de mediu contribuie la modul în care se desfășoară procesul.

Părul de acoperire și subpărul nu sunt același lucru

Pentru a înțelege năpârlirea și, mai târziu, de ce instrumentele de îngrijire trebuie alese în funcție de tipul blănii, este important să facem distincția între diferitele tipuri de fire.

La câini și pisici, foliculii piloși sunt în general compuși: un fir primar este înconjurat de mai multe fire secundare mai fine, care pot ieși la suprafața pielii prin aceeași deschidere foliculară. Merck Veterinary Manual descrie la câine un fir central înconjurat de aproximativ 3–15 fire secundare.

În cazul animalelor cu blană dublă, putem vorbi despre păr de acoperire, format din fire mai lungi și, de regulă, mai robuste, care constituie stratul exterior al blănii și contribuie la protejarea pielii, și de subpăr, adică de stratul format din fire mai fine, moi și dese, aflat sub părul de acoperire și cu un rol important în izolarea termică.

Tocmai acest subpăr poate deveni extrem de vizibil în perioadele de năpârlire intensă: firele desprinse rămân adesea prinse în restul blănii până când sunt eliminate prin periaj.

De ce unii câini și unele pisici năpârlesc mai mult decât alții?

Nu există un singur tip de blană și nici un model universal de năpârlire. Genetica influențează dimensiunea, forma și lungimea firelor de păr, iar rasele diferă considerabil prin structura și densitatea blănii și prin raportul dintre diferitele tipuri de fire.

Un câine cu subpăr foarte dens va trece printr-o schimbare a blănii diferită de cea a unui câine cu blană scurtă și mai puțin subpăr. La fel, o pisică cu blană lungă și densă poate avea alte nevoi de îngrijire decât una cu blană scurtă.

De aceea, cantitatea de păr pe care o găsim prin casă nu reprezintă, singură, un indicator suficient că animalul are o problemă de sănătate. Trebuie să ținem cont de rasă, tipul blănii, sezon și particularitățile individuale. Atunci când năpârlirea nu este însoțită de zone lipsite de păr sau de alte modificări anormale ale blănii și pielii, pierderea firelor poate face pur și simplu parte din procesul natural de înlocuire a acestora.

De ce primăvara și toamna năpârlirea este mai intensă?

Pentru multe dintre animalele cu blană, schimbarea anotimpurilor înseamnă și schimbarea… garderobei. Primăvara și toamna sunt perioadele în care năpârlirea poate deveni mult mai evidentă, deoarece organismul se adaptează treptat condițiilor de mediu caracteristice sezonului următor.

Procesul nu începe pur și simplu atunci când afară se face mai cald sau mai frig. Creșterea și înlocuirea firelor de păr sunt influențate de mai mulți factori, printre care fotoperioada (durata zilnică a luminii), temperatura și mecanismele hormonale care controlează ciclul foliculului pilos.

Primăvara, blana densă de iarnă începe să fie înlocuită

Odată cu creșterea duratei zilelor și schimbarea condițiilor de mediu, animalele cu năpârlire sezonieră încep să piardă o parte importantă din blana dezvoltată pentru sezonul rece.

Fenomenul este deosebit de vizibil la câinii cu blană dublă și subpăr abundent. Blana adaptată sezonului rece conține numeroase fire secundare fine, care rețin aerul și contribuie la conservarea căldurii. Pe măsură ce se apropie sezonul cald, o parte importantă a acestor fire ajunge să fie eliminată, iar blana capătă treptat caracteristicile potrivite temperaturilor mai ridicate.

În această perioadă, firele desprinse din subpăr pot rămâne prinse între celelalte fire, motiv pentru care năpârlirea poate părea uneori spectaculoasă: la periaj pot fi eliminate cantități mari de păr sau chiar smocuri întregi. În cazul unui animal sănătos, acest lucru nu înseamnă neapărat că blana se rărește în mod anormal, ci poate reprezenta tocmai procesul firesc de înlocuire a părului.

Toamna, începe pregătirea pentru sezonul rece

Și toamna are loc o schimbare importantă a blănii. Pe măsură ce zilele devin mai scurte și temperaturile scad, blana specifică sezonului cald este înlocuită treptat de una mai bine adaptată frigului.

La câinii cu blană dublă, schimbarea presupune inclusiv dezvoltarea unui subpăr mai bogat, cu rol izolator. Părul de acoperire și subpărul funcționează împreună ca o barieră de protecție, iar aerul reținut între firele secundare contribuie la conservarea căldurii.

Așadar, și năpârlirea de toamnă este un proces de înlocuire, nu doar unul de pierdere a părului: firele vechi sunt eliminate în timp ce blana potrivită sezonului rece se dezvoltă.

Este năpârlirea de primăvară întotdeauna mai abundentă?

Se spune frecvent că animalele năpârlesc mai mult primăvara deoarece atunci elimină blana groasă de iarnă. Afirmația este logică și poate fi valabilă pentru multe animale cu subpăr dens, însă nu ar trebui transformată într-o regulă valabilă pentru fiecare câine sau pisică.

Unele surse de specialitate descriu două perioade importante de năpârlire sezonieră și anume primăvara și toamna, iar intensitatea fiecăreia depinde de tipul blănii, rasă, condițiile climatice, stilul de viață și particularitățile fiecărui animal. După cum notam anterior, la unele rase cu blană dublă, pierderea subpărului poate fi atât de intensă încât acesta se desprinde în smocuri.

Prin urmare, este mai corect să vorbim despre modele individuale și caracteristici ale tipului de blană, decât despre o cantitate normală de păr pe care fiecare animal ar trebui să o piardă într-un anumit anotimp.

De ce câinii și pisicile care trăiesc în casă pot năpârli tot anul?

Viața animalelor de companie moderne a schimbat într-o anumită măsură și caracterul sezonier al năpârlirii.

Un câine sau o pisică ce trăiește predominant afară este expus direct variațiilor naturale de temperatură și lumină dintre anotimpuri. În schimb, în interiorul locuințelor, temperatura rămâne relativ constantă datorită încălzirii și climatizării, iar lumina artificială prelungește perioada de lumină din timpul zilei.

În aceste condiții, semnalele sezoniere la care este expus organismul sunt mai puțin pronunțate. De aceea, câinii și pisicile care petrec cea mai mare parte a timpului în interior pot pierde cantități mici sau moderate de păr pe tot parcursul anului, chiar dacă pot exista în continuare perioade în care năpârlirea devine mai intensă.

Acest lucru este foarte frecvent și, în absența altor simptome, nu indică automat o problemă de sănătate.

Rasa și tipul de blană fac o diferență enormă

Intensitatea năpârlirii nu poate fi evaluată fără să ținem cont de tipul de blană. Câini precum Husky Siberian, Malamut de Alaska, Ciobănesc German, Labrador Retriever au un strat exterior de fire de protecție și un subpăr fin și izolator și pot trece prin două perioade sezoniere de năpârlire foarte intensă.

La polul opus există rase la care ciclul de creștere al firului este diferit și părul continuă să crească o perioadă îndelungată. La acestea, pierderea părului poate fi mult mai puțin evidentă, însă blana necesită tundere și îngrijire regulată. Există și câini cu păr scurt care pot pierde cantități mai mici de fire aproape continuu pe parcursul anului.

Și în cazul pisicilor există diferențe importante. Pisicile expuse mai mult condițiilor naturale de mediu pot prezenta două perioade sezoniere evidente de năpârlire, în timp ce multe pisici care trăiesc exclusiv sau predominant în interior pierd păr într-un ritm mai constant pe tot parcursul anului.

Așadar, năpârlirea nu trebuie evaluată doar după cantitatea de păr pe care o găsim pe canapea sau pe haine. Ceea ce este perfect normal pentru un animal cu subpăr foarte dens poate fi neobișnuit pentru altul. Mult mai relevante sunt modificările față de tiparul obișnuit al animalului și starea pielii și a blănii: apariția zonelor fără păr, a mâncărimii, roșeții, leziunilor sau a altor schimbări neobișnuite merită investigată separat.

Cum îți ajuți câinele sau pisica în perioada de năpârlire?

Năpârlirea nu poate și nici nu trebuie să fie oprită, căci reprezintă un proces fiziologic prin care blana se reînnoiește. Ceea ce putem face este să ajutăm animalul să elimine firele deja desprinse și să menținem pielea și blana într-o stare bună pe parcursul acestui proces.

Una dintre cele mai importante măsuri este îngrijirea regulată a blănii, adaptată tipului de păr și nevoilor fiecărui animal.

Periajul regulat este mult mai important decât pare

Periajul nu are doar rolul de a reduce cantitatea de păr care ajunge pe canapea, covoare sau haine. Prin periere sunt îndepărtate firele desprinse, celulele moarte și impuritățile acumulate în blană, iar sebumul produs în mod natural de piele este distribuit de-a lungul firelor de păr.

Frecvența periajului trebuie adaptată tipului de blană. Câinii și pisicile cu păr lung, des sau predispus la încâlcire au nevoie de îngrijire zilnică, în timp ce pentru animalele cu păr scurt este suficient un periaj mai puțin frecvent. În perioadele de năpârlire intensă, rutina de îngrijire poate necesita, la rândul ei, ajustări.

În cazul pisicilor există încă un avantaj important. Îndepărtarea unei părți din firele desprinse înainte ca pisica să le înghită în timpul toaletei zilnice poate contribui la reducerea cantității de păr ingerat și, implicit, la diminuarea formării ghemotoacelor de păr.

Periaj și deShedding: care este diferența?

Deși sunt strâns legate, periajul obișnuit și deShedding-ul nu înseamnă exact același lucru. Termenul deShedding este folosit pentru a descrie îndepărtarea controlată a firelor de păr desprinse și, în special, a subpărului care se află deja în proces de eliminare, cu ajutorul unui instrument special conceput în acest scop.

Peria sau pieptenele potrivit ajută la întreținerea generală a blănii, la descurcarea acesteia și la îndepărtarea firelor desprinse și a impurităților. Un instrument pentru deShedding este conceput să pătrundă prin stratul exterior al blănii și să ajungă la subpăr, de unde îndepărtează firele desprinse, fără a tăia părul de acoperire atunci când este utilizat corect.

Această diferență devine deosebit de importantă în cazul animalelor cu subpăr bogat. În perioadele de năpârlire intensă, o cantitate considerabilă de subpăr desprins poate rămâne prinsă între celelalte fire, chiar dacă animalul lasă deja mult păr prin casă.

Rolul instrumentelor FURminator în îndepărtarea subpărului desprins

Instrumentele FURminator deShedding au fost concepute tocmai pentru această etapă a îngrijirii. Marginea din oțel inoxidabil pătrunde prin stratul exterior al blănii pentru a îndepărta firele desprinse și subpărul, fără să taie sau să deterioreze părul de acoperire atunci când instrumentul este folosit conform instrucțiunilor producătorului.

Un avantaj important este că există variante adaptate câinilor și pisicilor, dimensiunii animalului și lungimii blănii, astfel încât instrumentul poate fi ales în funcție de caracteristicile acesteia.

DeShedding-ul nu înlocuiește periajul obișnuit. Cele două fac parte din aceeași rutină de îngrijire și au funcții complementare. Înainte de folosirea unui instrument FURminator deShedding, blana trebuie verificată și eventualele noduri sau zone încâlcite trebuie descurcate. Instrumentul nu trebuie trecut prin blana încâlcită sau cu smocuri compacte.

Cum se folosește corect un instrument deShedding?

Faptul că un animal năpârlește abundent nu înseamnă că instrumentul trebuie folosit cu presiune sau trecut în mod repetat peste aceeași zonă.

FURminator recomandă folosirea instrumentului deShedding pe blana complet uscată, prin mișcări lungi și blânde, în direcția de creștere a firelor de păr. Presiunea excesivă și trecerile repetate asupra aceleiași porțiuni trebuie evitate, deoarece pot irita pielea. Zonele sensibile precum abdomenul, membrele și regiunea genitală necesită o atenție suplimentară.

Producătorul recomandă utilizarea instrumentului o dată sau de două ori pe săptămână, timp de aproximativ 10–20 de minute, durata concretă depinzând de rasă, densitatea și starea blănii. În perioadele de năpârlire abundentă poate fi necesară ajustarea frecvenței.

Mai mult nu înseamnă însă automat mai bine. Scopul este îndepărtarea firelor și a subpărului care s-au desprins deja, nu subțierea artificială a unei blăni sănătoase.

FURminator nu este potrivit pentru orice tip de blană

Acesta este un aspect important, mai ales pentru că diferențele dintre rase sunt foarte mari.

Producătorul precizează că instrumentele FURminator pentru îndepărtarea subpărului sunt destinate majorității animalelor care năpârlesc și au subpăr, dar nu sunt recomandate raselor care nu năpârlesc în mod obișnuit sau animalelor cu pielea deosebit de sensibilă.

Prin urmare, instrumentul de îngrijire trebuie ales în funcție de tipul de blană, nu doar după cantitatea de păr pe care animalul o pierde.

Înainte de periaj, vezi în ce stare se află pielea

Rutina de îngrijire oferă și o ocazie excelentă de a verifica periodic pielea animalului. Înainte de folosirea unui instrument deShedding, este bine să căutăm eventuale zone roșii sau iritate, răni, umflături, cruste ori alte modificări neobișnuite.

FURminator recomandă ca instrumentul să nu fie utilizat peste leziuni sau afecțiuni ale pielii și ca acestea să fie evaluate de medicul veterinar înainte de continuarea rutinei de îngrijire. Dacă în timpul folosirii apar roșeață sau iritație, utilizarea trebuie întreruptă.

De altfel, acesta este unul dintre beneficiile mai puțin evidente ale unei rutine regulate de îngrijire: atunci când ne uităm frecvent la pielea și blana animalului, avem șanse mai mari să observăm din timp că ceva s-a schimbat.

O rutină bună de îngrijire nu înseamnă un periaj mai intens

În perioada de năpârlire poate fi tentant să continuăm periajul atât timp cât mai ies fire de păr. Dar o rutină corectă nu urmărește să elimine cât mai multă blană într-o singură ședință.

Blândețea, regularitatea și alegerea instrumentului potrivit sunt mai importante decât intensitatea. Îngrijirea trebuie să rămână confortabilă pentru animal și să respecte particularitățile pielii și ale blănii sale.

Iar sănătatea unei blăni frumoase nu depinde numai de ceea ce facem la exterior. În timp ce periajul și deShedding-ul ne ajută să gestionăm firele ajunse la sfârșitul ciclului lor, formarea noilor fire de păr depinde și de ceea ce organismul primește prin alimentație. Proteinele, acizii grași esențiali, anumite vitamine și oligoelemente au roluri importante în menținerea sănătății pielii și a blănii.

Blana sănătoasă începe și din interior: rolul alimentației

Periajul și îndepărtarea subpărului desprins ne ajută să gestionăm ceea ce se întâmplă la exterior în timpul năpârlirii. Pentru formarea unor noi fire de păr și menținerea sănătății pielii  organismul are nevoie de un aport adecvat de energie și nutrienți.

Pielea nu este doar învelișul exterior al corpului, ci un organ complex, aflat într-un proces permanent de regenerare. La rândul său, blana este reînnoită periodic sau, în cazul anumitor tipuri de păr, crește continuu. Din acest motiv, calitatea alimentației se poate reflecta și în aspectul pielii și al blănii. O dietă deficitară în proteine, grăsimi sau anumiți micronutrienți poate fi asociată cu o blană uscată, lipsită de luciu și fragilă și, în situații mai severe, chiar cu pierderea părului.

Proteinele reprezintă materia primă pentru formarea firului de păr

Firul de păr este alcătuit în mare parte din proteine, în special keratină, astfel încât organismul are nevoie de un aport adecvat de proteine și aminoacizi pentru formarea și întreținerea pielii și a blănii.

Importantă nu este însă numai cantitatea de proteină trecută pe eticheta hranei. Contează și calitatea și digestibilitatea proteinelor, precum și profilul de aminoacizi pe care acestea îl furnizează. Aportul insuficient de proteine și grăsimi, cât și digestibilitatea redusă a nutrienților pot afecta pielea și blana.

Acesta este motivul pentru care simpla recomandare a unui anumit ingredient drept sursă bună de proteine spune prea puțin despre calitatea nutrițională a întregii diete. Mult mai important este ca animalul să primească o hrană completă și echilibrată, formulată pentru specia, vârsta și etapa sa de viață.

Acizii grași Omega-6 și Omega-3 au roluri diferite, dar complementare

Grăsimile nu reprezintă doar o sursă concentrată de energie. Anumiți acizi grași sunt componente importante ale membranelor celulare și ale barierei cutanate.

Dintre acizii grași Omega-6, acidul linoleic este deosebit de important pentru menținerea funcției normale a pielii. Deficitul de acizi grași esențiali poate duce la piele uscată și descuamată și la o blană lipsită de luciu.

Din familia Omega-3, EPA (acid eicosapentaenoic) și DHA (acid docosahexaenoic), întâlniți în special în surse marine precum peștele și uleiul de pește, au și proprietăți de modulare a răspunsului inflamator. Tocmai de aceea, acizii grași Omega-3 sunt utilizați și în anumite strategii nutriționale destinate animalelor cu afecțiuni dermatologice.

Omega-3 și Omega-6 nu trebuie priviți ca două ingrediente concurente și nici reduși la ideea generică de grăsimi bune pentru blană. Ei participă la procese biologice diferite, iar echilibrul dietei în ansamblu este cel care contează.

Zincul, cuprul și vitaminele au și ele un rol important

Pielea se regenerează rapid, iar acest proces necesită și numeroși micronutrienți.

Zincul participă la procese precum diviziunea celulară și metabolismul proteinelor și este important pentru funcționarea normală a pielii. Un deficit poate fi asociat cu modificări dermatologice și pierderea părului.

Cuprul este implicat, printre altele, în formarea și pigmentarea normală a firului de păr. Deficiența sa poate determina modificări ale culorii și calității blănii.

Și vitaminele au funcții importante. Vitamina A este implicată în diferențierea și funcționarea normală a celulelor epiteliale, vitamina E are rol antioxidant, iar vitaminele din grupul B, inclusiv biotina, participă ca factori sau cofactori la numeroase procese metabolice relevante pentru piele și blană.

Aceasta nu înseamnă însă că o blană frumoasă se obține oferind separat cât mai multe vitamine și minerale. În nutriție, echilibrul este la fel de important ca prezența unui anumit nutrient.

Citește și articolul despre Năpârlirea la pisici

Sunt necesare suplimente în timpul năpârlirii?

Faptul că un câine sau o pisică pierde mult păr în timpul năpârlirii sezoniere nu înseamnă automat că are nevoie de suplimente cu vitamine, zinc, biotină sau acizi grași.

Atunci când animalul sănătos primește o hrană completă și echilibrată, formulată corespunzător etapei sale de viață, necesarul de nutrienți esențiali ar trebui să fie asigurat prin alimentație. Ghidurile nutriționale FEDIAF stabilesc niveluri recomandate pentru nutrienții necesari câinilor și pisicilor, iar documentul este revizuit de specialiști independenți în nutriție veterinară.

Deficiențele de acizi grași esențiali sunt, de exemplu, rare la câinii și pisicile care primesc diete complete și echilibrate, corect formulate și păstrate.

Mai mult, suplimentarea unei diete deja echilibrate nu este întotdeauna lipsită de riscuri. Excesul anumitor vitamine sau minerale poate produce dezechilibre, iar suplimentele cu acizi grași aduc și calorii suplimentare. Dacă pielea sau blana unui animal ridică probleme, este mai potrivit ca necesitatea unei suplimentări să fie discutată cu medicul veterinar decât ca aceasta să fie începută automat odată cu sezonul năpârlirii.

Eukanuba oferă exemple de formule care susțin sănătatea pielii și a blănii

Un exemplu de integrare a acestor principii într-o hrană completă îl găsim în formulele Eukanuba, în care sursele de proteine, grăsimi, vitamine și oligoelemente sunt combinate în funcție de etapa de viață și de nevoile animalului.

De exemplu, Eukanuba Life Care Adult Small & Medium Breed, bogată în somon, conține 25% proteină și 15% grăsimi, precum și acizi grași Omega-6 și Omega-3. Formula include și zinc, cupru și vitamina E, alături de alte vitamine și minerale.

Pentru câinii cu sensibilități cutanate există și formula Eukanuba Special Care Sensitive Skin Adult All Breed, bogată în pește oceanic și formulată cu o singură sursă de proteină animală (peștele). Conform producătorului, aceasta conține surse naturale de Omega-6 și Omega-3 pentru susținerea sănătății pielii și blănii; analiza declarată indică 2,2% acizi grași Omega-6 și 0,6% Omega-3.

Există opțiuni și pentru pisici. Un exemplu foarte relevant în contextul năpârlirii este Eukanuba Adult Hairball Control, o hrană completă și echilibrată pentru pisici adulte și senioare. Formula conține pui proaspăt, făină și ulei de pește, 35% proteină, precum și acizi grași Omega-6 și Omega-3. În plus, conținutul ridicat de fibre este conceput pentru gestionarea părului ingerat și reducerea formării ghemotoacelor de păr, un aspect cu atât mai util în perioadele în care pisica pierde o cantitate mai mare de blană și înghite fire în timpul toaletei.

Aceste exemple ilustrează un principiu mai larg: sănătatea pielii și a blănii nu depinde de un singur ingredient-minune, ci de o alimentație completă și echilibrată, care furnizează proteine, acizi grași, vitamine și minerale în cantități și proporții adecvate.

O hrană bună susține sănătatea blănii, dar nu oprește năpârlirea

Este importantă și această distincție. O hrană de calitate nu are rolul de a opri năpârlirea fiziologică și nici nu ar trebui să ne așteptăm ca un câine sănătos sau o pisică sănătoasă să nu mai piardă păr după schimbarea dietei.

Năpârlirea este mecanismul natural prin care blana se reînnoiește. Alimentația adecvată îi oferă organismului nutrienții necesari pentru menținerea sănătății pielii și formarea normală a noilor fire de păr.

Periajul și îndepărtarea corectă a subpărului ne ajută să gestionăm procesul din exterior, în vreme ce alimentația îl susține din interior. Împreună, cele două fac parte din îngrijirea normală a unui câine sau a unei pisici care trece prin perioada de năpârlire.

Când pierderea părului nu mai este o năpârlire normală

Din păcate, există situații în care ceea ce pare, la prima vedere, o năpârlire abundentă poate avea o altă explicație. În medicina veterinară, alopecia desemnează absența parțială sau completă a părului din zone în care acesta ar trebui să fie prezent. Alopecia nu reprezintă o boală în sine, ci un semn care poate avea numeroase cauze. Unele afecțiuni afectează direct foliculul sau firul de păr, în timp ce altele interferează cu procesul normal de creștere, iar în alte situații animalul își provoacă singur pierderea părului prin scărpinat, lins sau ros excesiv.

Năpârlire sau alopecie? Uită-te și la starea pielii, nu doar la părul rămas pe perie

O cantitate mare de păr pe perie, pe covor sau pe canapea nu înseamnă automat că există o problemă. În timpul năpârlirii normale, firele vechi sunt eliminate pe măsură ce blana se reînnoiește, dar nu ar trebui să apară în mod obișnuit porțiuni evidente în care blana lipsește.

Conform Merck Veterinary Manual, dacă pierderea firelor nu este însoțită de zone fără păr sau de o distribuție anormală a pierderii blănii, este foarte posibil să fie vorba despre o etapă normală a procesului de înlocuire a firelor. În schimb, apariția unor zone vizibil lipsite de păr justifică o evaluare mai atentă.

Printre semnele care ar trebui să atragă atenția se numără:

• apariția unor zone fără păr sau în care blana s-a rărit evident;
• pierderea părului într-un tipar neobișnuit sau simetric;
• mâncărime intensă, scărpinat, lins, ros sau toaletare excesivă;
• piele roșie, inflamată sau îngroșată;
• scuame, cruste, leziuni, secreții sau miros neobișnuit;
• modificări ale culorii pielii;
• fire care se rup cu ușurință;
• regenerarea foarte lentă a blănii;
• modificări evidente ale calității sau aspectului blănii.

Cu alte cuvinte, nu doar cât păr pierde animalul contează, ci și cum îl pierde și ce se întâmplă în același timp cu pielea și starea sa generală de sănătate.

Paraziții, infecțiile și alergiile pot provoca pierderea părului

Puricii, acarienii și alți ectoparaziți pot provoca prurit și inflamație, iar animalul se poate scărpina, linge sau mușca până când firele se rup sau sunt smulse. În unele situații, parazitul poate afecta direct foliculul pilos.

Și infecțiile bacteriene sau fungice, inclusiv dermatofitoza, se numără printre cauzele posibile ale alopeciei. Acestea pot deteriora firul sau foliculul și pot fi însoțite de inflamație, scuame, cruste sau alte modificări ale pielii.

Alergiile reprezintă o altă categorie importantă. Reacțiile la alergeni din mediu, anumite componente ale hranei sau mușcăturile de insecte pot provoca prurit, iar pierderea părului apare adesea secundar scărpinatului și toaletării excesive.

Uneori, cauza se află în interiorul organismului

Nu toate formele de alopecie provoacă mâncărime sau inflamație vizibilă. Anumite afecțiuni endocrine pot modifica ciclul normal al foliculului pilos și pot încetini creșterea firelor.

La câini, de exemplu, hipotiroidismul poate fi asociat cu blană uscată, năpârlire excesivă, regenerarea lentă a părului și alopecie, adesea bilaterală și simetrică. Hiperadrenocorticismul (sindromul Cushing) se poate manifesta și prin alopecie sau alte modificări cutanate.

Desigur, acest lucru nu înseamnă că un câine care pierde mult păr are automat o problemă hormonală. Tiparul pierderii părului și prezența altor semne clinice sunt importante, iar diagnosticul îi aparține medicului veterinar.

Alimentația contează

Așa cum am văzut în secțiunea dedicată nutriției, formarea normală a pielii și a firelor de păr presupune un aport adecvat de proteine, acizi grași, vitamine și minerale. Deficiențele nutriționale, în special deficitul de protein, pot încetini creșterea părului și pot contribui la apariția alopeciei. În cazul animalelor hrănite cu o hrană comercială completă și echilibrată, astfel de deficiențe sunt însă mult mai puțin probabile decât în cazul unor diete dezechilibrate.

De aceea, o blană cu aspect nesănătos nu ar trebui să conducă automat la administrarea unor suplimente. Mai întâi trebuie stabilită cauza.

Stresul și toaletarea excesivă (mai ales la pisici)

Există și situații în care firele nu cad din cauza unei probleme a foliculului, ci sunt îndepărtate chiar de animal. Pisicile se toaletează în mod natural foarte mult, ceea ce poate face problema dificil de observat. Atunci când linsul devine excesiv, firele se pot rupe sau pot fi îndepărtate, iar blana începe să se rărească în anumite regiuni. Cauza poate fi pruritul provocat de paraziți, alergii sau alte afecțiuni, dar comportamentul de toaletare excesivă poate avea și o componentă legată de stres.

Tocmai de aceea, nu este indicat să presupunem din start că o pisică își pierde părul de la stres. Cauzele medicale și dermatologice trebuie investigate mai întâi, mai ales că pisicile își pot ascunde foarte bine pruritul.

Când este indicată vizita la cabinetul medicului veterinar?

O năpârlire mai abundentă decât de obicei nu reprezintă neapărat o urgență, însă este indicat să cerem sfatul medicului veterinar atunci când pierderea părului este însoțită de zone de alopecie, prurit persistent, inflamație, cruste, răni, modificări ale culorii sau grosimii pielii ori alte simptome generale.

Stabilirea cauzei poate necesita mai mult decât simpla examinare a blănii. În funcție de aspectul leziunilor și de istoricul animalului, medicul veterinar poate examina firele de păr și pielea, poate căuta purici, păduchi sau acarieni, poate efectua raclaje cutanate ori investigații pentru infecții bacteriene sau fungice și, atunci când există suspiciunea unei cauze sistemice sau hormonale, poate recomanda analize de sânge, urină sau alte teste.

Cel mai util reper rămâne însă chiar animalul pe care îl cunoaștem zi de zi. O schimbare evidentă față de modul în care năpârlește de obicei, mai ales dacă este însoțită de modificări ale pielii sau de disconfort, merită investigată.

Năpârlirea: un proces natural pe care îl putem gestiona corect

E adevărat că părul rămas pe haine, pe covor sau pe canapea poate fi frustrant, mai ales în perioadele de năpârlire intensă. Însă pentru câini și pisici înlocuirea firelor de păr este un proces firesc, prin care blana se reînnoiește și, în cazul animalelor cu năpârlire sezonieră, se adaptează schimbărilor de mediu.

Rolul nostru nu este să încercăm să oprim acest proces, ci să îl gestionăm corect. Periajul regulat, îndepărtarea atentă a firelor desprinse și a subpărului cu instrumente potrivite tipului de blană, precum cele din gamele FURminator, și o alimentație completă și echilibrată contribuie împreună la îngrijirea pielii și a blănii.

La fel de important este să ne cunoaștem animalul. Nu există o cantitate universală de păr pe care un câine sau o pisică ar trebui să o piardă. Rasa, tipul de blană, anotimpul, mediul de viață și particularitățile individuale fac ca năpârlirea să arate diferit de la un animal la altul. Iar dacă pierderea părului devine neobișnuită, apar zone în care blana lipsește, mâncărime, leziuni sau modificări ale pielii ori alte simptome, nu mai este suficient să presupunem că este doar perioada de năpârlire. În astfel de situații, cauza trebuie discutată cu medicul veterinar.

În rest, firele de păr de pe perie sunt, de cele mai multe ori, pur și simplu semnul unui proces biologic normal. Cu îngrijire adecvată la exterior și nutriție de calitate la interior, putem ajuta câinii și pisicile să treacă mai ușor prin perioadele de năpârlire și să își păstreze pielea și blana sănătoase.

Surse și bibliografie

Merck Veterinary Manual – The Integumentary System in Animals

Merck Veterinary Manual – Hair Loss (Alopecia) in Dogs și Hair Loss (Alopecia) in Cats

Merck Veterinary Manual – Dermatological Problems in Animals

Merck Veterinary Manual – Nutritional Requirements of Small Animals

FEDIAF – European Pet Food Industry Federation – Nutritional Guidelines for Complete and Complementary Pet Food for Cats and Dogs

FURminator România

Eukanuba România