Ciobăneștii Românești – simboluri naționale ale patrimoniului cultural și chinologic

Prima oară când am avut ocazia să admir Ciobăneștii Românești nu cred că aveam mai mult de cinci ani. Să fi fost prin 1986 când am vizitat cu tatăl meu la o Expoziție Chinologică Națională ”Expo-Canis”, cum se numea pe timpuri, desfășurată la Ploiești. Pe vremea aceea nu aveam niciun animal de companie, dar ne plăcea să admirăm exemplarele prezente în expoziții și îi vizitam destul de des pe unchiul și mătușa mea care dețineau o femelă din rasa Doberman. Practic, datorită lor am ”prins” gustul expozițiilor. Revenind la Ciobăneștii Românești, îmi amintesc că am fost foarte impresionată de Mioritic: impunător, mândru, dar cu o blândețe în priviri care îți liniștea orice temere. ”Un mustăcios haios”, mi-am zis, dar despre care aveam să aflu de la omul său – un domn solid, îmbrăcat în port național -, că e un câine cât se poate de serios, pe care îl folosește la mânatul turmelor de oi. Chiar și așa, serios și mândru, mi-a permis să-l mângâi ușor pe blana-i aspră, să-l alint preț de câteva secunde și să-i urez, cu inocența unui copil de cinci ani, succes la concurs.

Aveau să mai treacă mulți ani până la următoarea întâlnire cu rasele de Ciobănești Românești. Între timp, acești câini și-au urmat drumul trasat de oamenii care i-au îndrăgit și le-au consolidat, treptat, poziția în rândul raselor recunoscute de Federația Chinologică Internațională. Iar de curând, un nou grup de crescători și iubitori entuziaști ai raselor autohtone și-a făcut apariția în peisajul chinologic românesc, scopul lor fiind acela de a proteja Ciobăneștii Românești, simboluri naționale ale patrimoniului cultural și chinologic.

Dar până să îți povestesc despre Asociația Haita și ce își doresc concret oamenii de bine care au pus bazele ei, îți propun o scurtă întoarcere în trecut, în vremuri pe care ni le putem contura și imagina doar din lecturile accesibile în arhive, scrieri istorice sau mărturisiri notate de pasionați și rămase mărturii ale trecutului. 

Societatea pentru Îmbunătățirea Rasei Canine din România și primele expoziții chinologice din București

Pe 18 martie 1927, prin inițiativa unui grup de iubitori ai raselor de câini coordonat de domnul Mario Ghebauer și susținut de A.S.R. Principele Nicolae, lua ființă ”Societatea pentru Îmbunătățirea Rasei Canine din România”. Au trecut 98 de ani de la acel moment cheie care a reprezentat debutul oficial al evenimentelor chinologice în România. Este adevărat că manifestări similare mai existaseră și înainte de această dată, dar acum, cu ocazia semnării procesului verbal de înființare a Societății și completării statutului, lucrurile căpătau o aură serioasă.

În același an, Societatea pentru Îmbunătățirea Rasei Canine din România anunța organizarea Primei Expoziții Canine din București:

”Soc. pentru îmbunătăţirea rasei canine din România, a hotărât să facă prima ei expoziţie de câini în zilele de 22 şi 23 octombrie cf. pe terenul Cercului Atletic Bucureşti de la Arcul de Triumf. Expoziţia va fi pentru toate rasele de câini şi prevede următoarele 4 clase:

Cl. A: Deschisă pentru câini importaţi sau născuţi în ţara cari n’au ziţiuni străine.

Cl. B: Deschisă pentru câini importaţi sau născuţi în ţara cari n’au mai fost expuşi la nici o expoziţiune.

Cl. C: Deschisă pentru grupe de cel puţin 3 câini de aceeaşi rasă.

Cl. D: Rezervată exclusiv câinilor ciobăneşti şi de curte indigeni.

Pentru a încuraja pe toţi proprietarii a expune câinii lor frumoşi, S. I. B. C. a fixat taxele de înscriere foarte reduse iar pentru membrii S. I. B. C. la taxe se reduc la jumătate. Înscrierile se primesc la d. Mario Gebauer, secretarul S. I. E. C. Calea Victoriei No. 118.” (Ziarul ”Cuvântul”, 13 septembrie 1927, pagina 3)

***

”Mâine după amiază la orele 2 se deschide pe stadionul C. A. B., lângă Arcul de triumf, prima expoziţie de câini organizată de societatea pentru îmbunătăţirea rasei canine din România. Inaugurarea expoziţiei se va face dimineaţa la orele 11 şi jumătate, în prezenţa autorităţilor. Preşedinte de onoare al comitetului este principele Nicolae. Juriul va decerne diferite premii celor mai frumoase exemplare expuse.” (Ziarul ”Dimineața”, duminică, 23 octombrie 1927, pagina a 8-a)

La vremea respectivă, este de la sine înțeles că nu se putea discuta despre Ciobăneștii Românești așa cum o facem în contextul actual. Câini folosiți exclusiv la muncile pastorale și la activități de pază a ogrăzilor, stânelor sau proprietăților, impresionanții câini autohtoni erau plasați într-un con de umbra din care, iată, acum erau încurajați să pășească în față. Iată ce consemna presa anului 1928, în preajma organizării celei de-a doua expoziții chinologice din București:

”Societatea pentru îmbunătăţirea rasei canine din România aduce la cunoștința celor interesați că a fixat 3 mari premii în bani pentru CÂINII CIOBĂNEŞTI ce se vor expune la expoziţia din 19, 20 şi 21 Mai. Aceasta pentru a stimula creşterea acestor câini atât de necesari.” (Ziarul ”Dimineața”)

În cadrul celei de-a patra expoziții (1931), ”pentru câinii ciobăneşti juriul dispune de trei premii în bani şi anume: premiul I 6000 lei, al doilea 4000 lei şi al treilea 2000 lei.” (Ziarul ”Dreptatea”)

Deși comitetul organizatoric susținea prezența ciobăneștilor în competiție, aflăm din cronicile de eveniment ale vremii că ciobăneștii autohtoni nu se bucurau de o prea mare atenție:

”Câinii însă, despre cari aproape nimeni nu se interesează, sunt cei Ciobăneşti şi de pază, singurele rase româneşti, indispensabile, într’o ţară în care pe deoparte turmele de oi şi vite formează o mare parte din bogăţia naţională — şi de altă parte — omul, la ţară, nu ar reuşi singur să-şi păzească avutul. În afară de câteva excepţii, aceste animale, cari joacă un rol atât de Important, în viaţa gospodăriei rurale, se prășesc de când vremea, la voia întâmplării, şi calităţile lor au rămas la un nivel, poate încă destul de bun, graţie amestecului continuu de sânge, totuşi mult inferior celui ce ar fi putut să fie, printr’o cultură chibzuită. Printre scopurile de frunte ale societăţii pentru îmbunătăţirea rasei canine, este încurajarea prin mijloace ce-i prescriu statutele, în special prăsirea şi creşterea raţională a raselor indigene. În urmărirea acestui scop comitetul „S. I. R. C.“ a hotărât să decerne în anul acesta importante premii în numerar pentru primii 5 clasaţi în această categorie.” (Ziarul ”Dimineața”, 1931)

În anii care au urmat, organizatorii evenimentelor chinologice au încurajat posesorii de Ciobănești Românești să participe cu câinii lor la expoziții, oferindu-le posibilitatea să câștige premii în bani, asigurându-le transportul și întreținerea pe toată durata evenimentelor:

”În luna Mai va avea loc la Bucureşti o expoziţie de câini. Vor fi expuşi câini ciobăneşti de rasă românească. Ministerul agriculturei va da tot sprijinul său acestei expoziţii.” (Ziarul ”Argus”, joi, 7 aprilie 1932)

***

”Câini ciobăneşti româneşti premiaţi – Luni, 29 Octombrie la ora 13 jum. d. ministru Costinescu, preşedintele societăţii pentru îmbunătăţirea rasei canine din România a asistat la distribuirea premiilor, conform deciziunei comisiei de arbitrii, compusă din d. R. Pavelek, vice-preşedinte al fed. etnologice din Austria d. Tib. Ciaclan, arbitru internaţional din Cluj, d. dr. Rădulescu Calafat, d. maior medic veterinar Cliza, d. Dodo Schina, d. Giovanni Kxerio şi ca supleant d. H. Knaus. Au fost premiaţi următorii câini cio băneşti româneşti: Leu, prop. d-rei Dobrovici, Bucureşti, menţiune, Picu şi Pustiu, prop. d-lui D. Tudor, Bucureşti, menţiune. Leu, prop. d-lui dr. Cv Rădulescu, premiul III. Botănică, prop. d-rei Florica Neagoe, menţiune. S’au mai distribuit premii la alte numeroase rase de câini. (Ziarul ”Curentul”, 2 noiembrie 1934)

***

”În zilele de 6, 7, 8 şi 9 Iunie va fi deschisă în Parcul Carol o mare expoziţie de câini ciobăneşti româneşti. Ca o încurajare pentru crescătorii de câini ciobăneşti, Municipiul Bucureşti va da o serie de premii în valoare de lei 20.000. Premiile vor li distribuite de un juriu alcătuit din d-nii: Ion Cămărăşescu preşedinte, Aurelian Pană şi Aurel Solacolu ca membri. Înscrierile se primesc până la 2 iunie la sediul societăţii in Șos. Jianu 44. Cheltuelile de întreţinere şi de transport vor fi suportate de organizatori.” (Ziarul ”Curentul”, 27 mai 1935)

***

”URMAŞII CÂINILOR LUI BUCUR IN CADRUL „LINEI BUCUREŞTI LOR” – Primăria Municipiului Capitalei a încuviinţat ca vechea grupare cynologică „Societatea pentru înbunătăţirea rasei canine din România” să instaleze în Parcul Carol pentru zilele 6, 7, 8 şi 9 Iunie c. o expoziţie de aproximativ 120 de câini ciobăneşti. Această Societate canină având o îndelungată practică în materie de expoziţiuni, va reuşi, fără îndoială, să fie la înlăţimea sarcineli ce i s’a încredinţat, astfel că cei interesaţi vor putea admira calităţile incontestabile ale acestor nobile animale care de veacuri trăesc pe lângă stâne. Un juriu compus din trei agricultori crescători de oi va decerna opt premii în valoare de lei 20.000, din care cel mai mare de lei 5000 şi cel mai mic de lei 500, precum şi alte premii şi diplome oferite de Societatea Canină. Societatea, cu adresa şos. Jianu No. 44, invită pe toţi proprietarii de câini ciobăneşti româneşti să-i în scrie pentru această expoziţie. Atât înscrierea cât şi transportul şi între ţinerea câinilor în timpul expoziţiei sunt gratuite. Deasemenea e gratuit transportul şi întreţinerea unui însoţitor la cel puţin trei câini. înscrierile indicând numele, vârsta şi locul unde se află câinele, se primesc până la 31 Mai, pe adresa Societăţii. Nu vor fi primiţi decât câini în perfectă condiţie fizică şi numai adevăraţi ciobăneşti româneşti.” (Ziarul ”Epoca”, 1935)

Astfel de exemple nu sunt singulare. Mai toate ziarele vremii notau la micile rubrici de sport sau divertisment, cel puțin câteva rânduri despre ce se întâmpla în acest segment relativ nou, al creșterii și înmulțirii câinilor de rasă, activitate pe care gurile rele o considerau, ca fiind apanajul burgheziei.

Eforturi susținute încununate de recunoașterea internațională a Ciobăneștilor Românești

Odată cu trecerea timpului, foarte multe lucruri s-au schimbat în chinologia românească. În perioada celui de-al doilea război mondial, activitatea Societății pentru înbunătăţirea rasei canine din România avea să se diminueze considerabil. Nici următorii ani nu au adus prea multe schimbări. Abia la sfârșitul anilor `60 – începutul anilor `70 putem vorbi de o reorganizare a ceea ce astăzi cunoaștem a fi Asociația Chinologică Română, iar în 1978, de dorința unor membri ai Asociației de a valorifica Ciobănescul Românesc prin constituirea unui standard al rasei.

Derulând pe repede-nainte firul poveștii raselor autohtone, cele mai importante momente din istoria recentă a Ciobăneștilor Românești, au început cu Expo-pastoralis (Rucăr 1980) și toate evenimentele similare care i-au urmat, măsurătorile și observațiile atente realizate de specialiști (crescători, medici veterinari, arbitri, profesori, ingineri, etc.) în vederea conturării standardului de rasă, înființarea Cluburilor de Rasă și promovarea activității acestora, definirea primelor trei rase de Ciobănești Românești (Carpatin/2015, Mioritic/2015, de Bucovina/2019) și omologarea lor internațională, recunoașterea și standardizarea la nivel național a celei de-a patra rase – Ciobănesc Românesc Corb/2024 recunoaștere internațională din partea FCI cu titlu provizoriu.

Asociația Haita – cel mai proaspăt nume din peisajul chinologic românesc

Ca în orice alt domeniu, nici în chinologie nu lipsesc dizarmoniile, iar lumea care s-a conturat în jurul  Ciobăneștilor Românești nu trebuie privită printr-un filtru ideal, lipsit de imperfecțiuni. Orgolii, vanități, neîmpărtășirea acelorași opinii și idei au fost doar câteva dintre obstacolele care, de-a lungul anilor, au stat în calea ascensiunii raselor autohtone. Dar nu despre asta se vor a fi rândurile prezente. La aproape 100 de ani de la înființarea unei asociații care a susținut în mod constant creșterea și promovarea câinilor de rasă și care a încercat scoaterea la lumină a Ciobănescului Românesc*, în anul 2025, din admirație și respect pentru rasele de Ciobănești Românești a luat naștere Asociația Haita. 

În momentul de față, situația Ciobăneștilor Românești nu este una foarte îmbucurătoare: comparativ cu anii precedenți, prezența la expoziții și campionatele de rasă nu este la fel de ridicată. De asemenea, potrivit datelor oficiale publicate de Asociația Chinologică Română, numărul puilor înregistrați sunt în scădere pentru toate cele patru rase de Ciobănești Românești, cea mai tristă situație fiind în cazul exemplarelor de Ciobănesc Românesc Mioritic (doar 73 de pui înregistrați în anul 2024). ”De ce s-a ajuns aici, la declinul Ciobăneștilor Românești?” pare a fi o întrebare care nu-și mai are rostul, dar poate că merită pusă, dacă răspunsul ar fi unul de care se va ține cont pe viitor, iar tot ceea ce a condus la situația din prezent va fi ocolit și nerepetat.

Mai există speranțe pentru resuscitarea Ciobăneștilor Românești? 

Da, resuscitare sună destul de dur, dar deși te-ai gândi că aduce panică în peisaj, în același timp sunt mari șanse să aducă o nouă viață, un puls alert, un licăr de speranță. De ea, de speranță e nevoie acum pentru Ciobăneștii Românești. Nu mă refer la speranța într-o minune profetică, ci la acel soi de speranță muncită, atent cântărită și socotită, o speranță care să se concretizeze într-o realitate pozitivă pentru rasele autohtone, la care să contribuie crescători, chinologi și chinofili, arbitri și președinți de cluburi, jurnaliști și oameni politici, adică toate părțile de care e nevoie pentru ca lucrurile să se reașeze pe un făgaș normal.

Pe data de 29 octombrie, la Grădinile Senatului, Asociația Haita, cu sprijinul Vicepreședintelui Senatului, Robert Marius Cazanciuc, a organizat un eveniment important pentru susținerea raselor de câini autohtone, și anume Gala Ciobăneștilor Românești. Nu au lipsit de la eveniment parlamentari, ambasadori și reprezentanți ai Ministerului Culturii. Mai multe despre acesta puteți citi pe pagina Asociației Haita.

***

I-am întrebat pe doi dintre oamenii minunați care formează Asociația, Olivia Pamfil și Dragoș Bălășoiu, cum văd ei viitorul raselor românești, ce poate face fiecare iubitor al acestora pentru a contribui la stabilizarea situației actuale și viitoare, care ar fi soluțiile reale pe termen scurt și pe termen lung.

Totul despre Animale: În primul rând vreau să vă felicit pentru organizarea Galei din luna octombrie. Vă mărturisesc că, inițial, nu am văzut rostul unei asocieri între acest eveniment și lumea politică, dar analizând puțin situația din culise am realizat că o astfel de apropiere poate fi benefică raselor de Ciobănești Românești. Mi-ar plăcea să aflu dacă există pași concreți sau idei stabile prin care persoane cu influență din Senat, Camera Deputaților sau reprezentanți ai Ministerului Culturii pot ajuta Ciobăneștii Românești.

Asociația Haita: Din fericire, feedback-ul la acest proiect al nostru de promovare și sprijinire a Ciobăneștilor Românești a fost entuziasmat din partea decidenților politici și din administrație. În momentul de față, pașii concreți sunt legați de demersurile pentru includerea acestor rase în patrimoniul cultural imaterial al României, care se fac la Ministerul Culturii, unde avem toată deschiderea și suportul prin punerea la dispoziție de informații și asistență la pașii care trebuie făcuți și la modul în care se face dosarul. De asemenea, există deschidere din partea unor membri ai Parlamentului pentru inițiative legislative care să susțină ciobăneștii românești.

TdA: În acest moment, care este planul Asociației Haita, care sunt evenimentele cu caracter deschis publicului sau alt tip de evenimente prin care să se facă cunoscută situația Ciobăneștilor?

A.H.: Anul acesta, am avut 11 apariții TV, inclusiv emisiuni dedicate (Neatza cu Răzvan și Dani, Digi Animal World, Euronews, ProTV, TVR), intervenții la radio, am realizat 3 episoade de podcast “Despre oameni și câini” pe tema ciobăneștilor românești și mai urmează câteva, plus zeci de video-uri scurte, am participat cu stand Haita la Petexpo 2025 la Romexpo, unde am organizat si o paradă a Ciobăneștilor Românești cu 19 exemplare de top din cele 4 rase, am participat timp de 3 zile la Astra Fest, organizat de Muzeul Astra de Sfânta Maria. Avem de asemenea website și pagini de social media și o comunicare deschisă cu toți cei care ne contactează.

Reperul anului a fost Gala Ciobăneștilor Românești din Grădinile Senatului, la inițiativa domnului vicepreședinte Robert Cazanciuc, care a fost un eveniment de celebrare a acestor rase care fac parte din istoria poporului român și de începere a demersurilor pentru înscrierea în patrimoniul cultural imaterial românesc și, sperăm, ulterior Unesco, dar și de popularizare a acestor rase față de autorități, mediul de afaceri, ambasade și presă, care cu toții pot ajuta la conservarea și asigurarea viitorului lor.

Pentru mai puțin un an de activitate credem că am reușit să ajungem prin intermediul televiziunilor și online-ului la sute de mii de români, iar la evenimentele unde oamenii au putut vedea și interacționa direct cu câinii au participat circa 27.000 de persoane.

Pentru anul viitor avem in plan în continuare creșterea notorietății raselor românești prin emisiuni tv și online (la care vom invita cât mai mulți crescători și proprietari de Ciobănești Românești) și participarea la cât mai multe evenimente unde românii să aibă ocazia să se întâlnească și să se îndrăgostească de câinii din rasele românești. Vom participa în martie la Petexpo cu stand Haita și zonă dedicată crescătorilor de românești, cărora le asigurăm participarea gratuit, și vom avea din nou parada de câini de rasă. Intenționăm ca, pe lângă participarea la Astra Fest, să avem zone de interacțiune cu câinii și parade la mai multe evenimente din muzeele etnologice sau zonele centrale ale orașelor sau organizate de ONG-uri dedicate conservării. Evident, ne dorim ca Gala Ciobăneștilor Românești din Grădinile Senatului să devină o tradiție (ea a și fost anunțată ca fiind prima ediție, nu un eveniment unic).

Ne dorim să ajungem cu Ciobăneștii Românești cât mai aproape de public, așa că vom încerca să acoperim cu aceste evenimente cât mai multe zone ale României.

TdA: Cine se poate înscrie în Asociația Haita și care este procedura? Trebuie neapărat să dețină Ciobănești Românești? Ce beneficii au viitorii membri?

A.H.: Nu avem formulare de adeziune, la noi calitatea de membru în haită se dobândește prin acțiune. Ușa e deschisă tuturor celor care cred în misiunea noastră și vor să muncească în direcția asta – fie că au sau nu un Ciobănesc Românesc acasă. Beneficiile sunt pentru rasele pentru care lucrăm. Noi, oamenii, suntem mulțumiți cu satisfacția lucrului bine făcut. Avem în plan, de exemplu, programe de susținere financiară pentru crescători, dar vor fi tot în beneficiul câinilor.

TdA.: Știu că ați inițiat un ”Program de mentorat pentru crescători” și mi se pare un lucru excepțional mai ales pentru cei care nu au mai avut niciodată un Ciobănesc. Care ar fi informațiile pe care viitorii crescători le pot primi de la voi?

A.H.: De obicei, pasul către crescator îl fac proprietarii care s-au îndrăgostit de rasă – dar diferența e uriasă între a fi proprietar și a fi crescător. Atât de mentalitate, cât și de infrastructură, cerințe de timp și financiare. Nici noi nu le știm pe toate, dar avem cumulat mulți ani de experiență – experiență care îi va ajuta pe noii crescători să evite greșelile pe care le-am făcut noi, să facă lucurile bine de la început. Practic, îi ghidăm și suntem acolo să îi ajutăm cu orice putem.

TdA: Ce îi sfătuiți pe cei care nu au mai avut niciodată câine și doresc să cumpere un pui de Ciobănesc Românesc, dar nu știe către care dintre cele patru rase să se îndrepte?

A.H.: Diferențele între cele patru rase sunt minore, întrebarea mai importantă este dacă un Ciobănesc Românesc e potrivit pentru ei. Îi sfătuim, în primul rând, să discute cu noi. În funcție de nevoile și stilul lor de viață, îi vom ghida spre o rasă anume. Deși sunt puține lucruri universal valabile, avem pe site și un quiz care le poate oferi un punct de plecare.

TdA: Care este situația participărilor exemplarelor de Ciobănești Românești la Expozițiile Chinologice din afara României? Ce se poate face în plus pentru promovarea raselor autohtone peste hotare pentru a fi achiziționate de crescători străini?

A.H.: Nu există o statistică publică în ceea ce privește participarea raselor de ciobănești românești la expozițiile chinologice internaționale, putem doar să facem o estimare pentru ultimii ani, unde am observat participarea a 1-8 câini pe rasă la mondiale, mai puțini la europene, participări în special la CACIB-urile din țările vecine României și participarea crescătorilor străini și a câtorva proprietari români la expozițiile din țările lor. Ciobăneștii Românești sunt subreprezentați la evenimentele internaționale, parțial din cauza costurilor ridicate ale unei astfel de participări, dar și pentru că sunt niște rase cu puține exemplare față de altele.

Promovarea raselor autohtone peste hotare se poate face în primul rând prin participarea la aceste expoziții internaționale (noi avem și acest lucru în planul pe anii următori), pentru că nimic nu convinge mai mult decât interacțiunea directă cu acești câini, dar și stabilirea de contacte și comunicarea cu crescătorii străini de alte rase, care pot deveni crescători și de românești. De asemenea, proprietarii de Ciobănești Românești care locuiesc în străinătate pot deveni ambasadori ai raselor.

Noi pregătim și un website în mai multe limbi și materiale informative traduse, gata de printat, pentru cei care doresc să se informeze și să promoveze Ciobăneștii Românești în străinătate.

TdA: Mulțumesc pentru disponibilitate și pentru răspunsurile oferite! Vă doresc ca 2026 să fie un an plin de evenimente importante pentru Asociația Haita, evenimente care să devină repere autentice în promovarea raselor românești.

***

Ciobăneștii Românești reprezintă o parte importantă din istoria noastră. Sunt mai mult decât simpli protectori și prieteni. Sunt un simbol de reziliență și continuitate, de forță și frumusețe autentică. Doar de noi depinde să le conturăm calea sigură înspre prosperitate, nu înspre extincție. Chiar și gesturile aparent mărunte pot menține vie imaginea acestor câini deosebiți: o distribuire în cercul de prieteni a unor informații valoroase despre rasele autohtone, recomandarea unei canise de Ciobănești Românești, a unei asociații care se ocupă de bunăstarea lor – așa cum este Asociația Haita, promovarea evenimentelor la care participă și exemplare de Ciobănești Românești, etc. Doar de noi depinde ca drumul lor să străbată direcția corectă și sigură înspre echilibru și un viitor durabil.

*la începutul anilor 1900 nu erau conturate mai multe rase de Ciobănesc Românesc. Presa vremii indica prezența Ciobănescului Românesc. Mai târziu, altfel au stat lucrurile: într-un articol publicat în 1980, în revista ”Flacără”, se făcea referire la standardizarea a două tipuri de Ciobănesc Românesc: Mioritic (impropriu denumit Barac – datorită aspectului exterior, ”barac” în limba turcă însemnând stufos sau mustăcios) și Carpatin, cunoscut sub denumirile de dulău și zăvod.

Referințe bibliografice:

Arhiva Ziarele Arcanum

Foto:

Arhiva Ziarele Arcanum

Asociația Haita