Soluție anti căpușe pentru câinele tău

În sezonul cald, paraziţii externi ies la atac, ținta lor principală fiind animalele noastre de companie. Chiar dacă prietenul blănos nu se pricopsește cu vreunul de prin parc, putem duce noi înşine în casă un purice sau o căpuşă, pe haine sau încălțăminte.

Căpușa – O vietate inofensivă? Nici pe departe!

Dacă ai impresia că o căpuşă mică nu poate face rău nimănui, ei bine, te înşeli! Nu doar că poate transmite câinelui multe boli (unele chiar letale), dar şi tu poţi avea de suferit de pe urma lor. Căpuşele reprezintă un grup de atropode (gr. arthron – articulaţie, încheietură; gr. pous, podos – picior) parazite răspândite oriunde se întâlnesc animale vertebrate şi care au abilitatea de a supravieţui lungi perioade fără a se hrăni, datorită unui metabolism conservativ.

Căpușele sunt împărțite în trei familii iar două dintre acestea sunt mai frecvent implicate în patologia animalelor de companie, familia Ixodidae și familia Argasidae. În familia Ixodidae au fost descrise 12 genuri dintre care în România sunt prezente şase şi anume: Ixodes, Haemaphysalis, Dermacentor, Rhipicephalus, Hyalomma şi Boophilus. Familia Argasidae cuprinde aproximativ 140 de specii, răspândite pe tot globul.

Există patru stadii în ciclul biologic al unei căpușe: ou, larvă, nimfă și adult. Acest ciclu biologic poate fi finalizat în aproximativ două luni. Larvele, nimfele și adulții se hrănesc cu sânge și după o hrănire, căpușa se desprinde de pe sursa de hrană, iar larva va năpârli la stadiul de nimfă și nimfa va năpârli la stadiul de adult. Timpul efectiv între stadii, depinde atât de genul cât şi de specia parazitului, cât şi de condiţiile de mediu. Femela adultă va depunde ouăle iar după fecundare, se vor hrăni cu sânge timp de şase – şapte zile.

Jurnalul unei căpuşe

Dacă ar putea să-și descrie câteva zile din viață, uite ce-ar spune căpușa:

Ziua 1: Sunt căpuşa Dermacentor şi m-am suit pe cel mai înalt fir de iarbă sperând că, în curând, John, viitoarea mea gazdă, să iasă la plimbare. Am nevoie de sânge ca să supraviețuiesc și doar o gazdă generoasă mă poate ajuta.
Ziua 2: După o noapte lungă, când abia mai aveam puterea să mă ţin de plantă, hop şi John la plimbare. Am pândit un moment prielnic şi, făcându-mi balans, am plonjat direct pe gâtul lui şi m-am înfipt lângă urechea dreaptă.
Ziua 3: Este atât de bun sângele acestui câine! După câteva zile o să mă satur şi o să-l las în pace. Trebuie să depun şi ouă, iar ele vor repeta istoria și-mi vor duce numele și realizările mai departe.
Ziua 4: Pentru că nu sunt o căpuşă egoistă, o să-i las câinelui câteva amintiri: borelioza sau boala Lyme, ehrlichioza, febra q, hemobartoneloza, babesioza. Astfel, şi el, şi stăpânii lui, îşi vor aduce aminte de mine.
Ziua 5: Chiar când mai aveam puţin şi terminam de „mâncat”, stăpânul lui John m-a descoperit şi a început să mă ciupească cu o pensetă. Apoi m-a înghioldit cu un tampon de vată îmbibat în toluen. Simt că îmi pierd răsuflarea…

Riscurile infestării cu căpuşe

După cum menţionam anterior, în jurnalul unei căpuşe, aceşti paraziţi îi pot lăsa câinelui multe „amintiri” foarte neplăcute. Principalele boli care sunt transmise prin intermediul căpuşelor sunt:

Borelioza sau boala Lyme: semnele clinice care anunţă prezenţa bolii sunt somnolenţa, lipsa poftei de mâncare, inflamarea articulaţiilor, eventuale probleme ale rinichilor.

Ehrlichioza este o afecţiune caracterizată prin anemie, un număr scăzut de trombocite, sângerare, febră, somnolenţă, semne nervoase și poliartrită.

Babesioza: cunoscută şi sub numele de piroplasmoză, hemogloburie, febră biliară, icter malign, babesioza poate fi produsă de trei specii de paraziţi unicelulari: Babesia canis, Babesia gibsoni şi Babesia vogelli. Babesia se localizează şi se dezvoltă în interiorul globulelor roşii, distrugându-le.

Principalele simptome care caracterizează Babesioza sunt: hemoglobinuria, hipertermia, icterul, durerile musculare, articulare, dureri de cap şi fotofobie (animalul se ascunde în locuri întunecate, stă în permanenţă cu ochii închişi, stă cu capul lipit de perete sau în colţul camerei, refuză să se ridice, plânge de durere). Uneori, în babesioza cronică, hemoglobinuria şi anemia sunt singurele simptome, iar starea clinică a animalelor este foarte bună, mai ales dacă este vorba de câini tineri, mâncăcioşi şi plini de viaţă. Printre complicaţii se numără insuficienţa pulmonară, encefalita, insuficienţa hepatică, insuficienţa renală. Spre deosebire de ţesutul hepatic, cel renal nu se poate regenera.

Prevenirea infestării cu căpuşe se poate face numai respectând aplicarea la 21-28 de zile a pipetelor antiparazitare externe, aşa cum este menţionat şi în prospectul acestor produse. Dacă te plimbi cu câinele prin parc sau în alte zone unde este verdeaţă din abundenţă, la întoarcerea acasă câinele trebuie temeinic periat şi controlat manual pentru depistarea căpuşelor.

Protejează-ţi corect şi eficient căţelul cu o soluție anti căpușe potrivită

În primul rând, pentru ca tratamentul câinelui infestat cu căpuşe să dea roade, trebuie să fie aplicat la timp. De asemenea, dacă prietenul tău se îmbolnăveşte de una dintre maladiile amintite mai sus, cu cât este tratat la timp, cu atât şansele de supravieţuire sunt mai mari. În general, în astfel de situaţii, tratamentul care se impune este unul de lungă durată, bazat pe antibioterapie, plus un regim de susţinere şi o îngrijire fără cusur din punct de vedere al igienei.

Nu uita că deparazitarea externă este obligatorie!

Dar mare atenţie: deparazitarea se va face doar cu produse speciale pentru câini şi numai la recomandarea medicului veterinar:

• pipete spot-on;
• pudre;
• spray-uri;
• şampoane antiparazitare;
• zgărzi antiparazitare.

Înţepătura căpuşei determină iritaţie şi prurit considerabil. La locul înţepăturii se produce de regulă un proces inflamator şi o infecţie bacteriană secundară, care poate abceda şi ulcera. În scop profilactic se recomandă:

• interzicerea plimbării sau lucrului cu câinii pe terenurile cu arboret sau prin păduri, în sezonul în care căpuşele se înmulţesc;
• tratarea preventivă a câinilor cu diverse insecticide sub formă de băi, spray sau pudră;
• efectuarea unui control sistematic al câinilor pentru a vedea dacă sunt infestaţi.

(bibliografie: „Bolile parazitare şi micotice la câini şi pisici”, Victor Ionescu, Ştefan Nicolae, Aurelia Ionescu; „Patlologie canină”, dr. E. Carnaţiu, dr. Gh. Dabija, dr. D. Stoenescu)